84 matches
-
plușat, cu șase piciorușe nervoase terminate cu gheare proptite în sânii și pântecele femeii, cu un cap rotund cu ochi enigmatici și o trompă răsucită ca un arcușor de ceas. Aripile, ce nu se puteau desfășura cu totul în spațiul strimt, tapetau cabina cu un albastru electric la care nu puteai privi fără să-ți vatămi ochii, cum nu te poți uita în flacăra de sudură. Femeia era trecută de patruzeci de ani. O arătau cearcănele de sub ochii sticloși și înțelepți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În contrast cu dezastrul de dedesubt, o lună ca de cristal masiv, în primul pătrar, își țesuse-mprejur o nemișcată pânză de păianjen. M-am dezbrăcat atunci de veșminte și, complet goală, l-am așteptat în picioare pe mirele înaripat, acolo, în strimta odaie nupțială. El m-a știut aici, înainte de-a mă vedea din carlinga lui, a simțit feromonii emanând din josul pântecului meu (i-a simțit cu creierul și nu cu nările, căci creierul mare nu-i decât înfoiarea monstruoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în grija surorii. Tata m-a pupat și el (senzația bărbii nerase pe obrajii mei și mirosul lui vag de odicolon și ulei de nucă) și-a rămas să mai șușotească ceva cu mama. Mi-i amintesc acolo, pe sălița strimtă și-naltă, față-n față, vorbindu-și serios, fără să-și zâmbească, fără să se țină de mână. Nu m-am temut deloc să-i părăsesc, târât ușurel pe alte culoare de femeia în alb (figură de nemțoaică, blondă, tunsă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să țip de groază, o dată cu el, țipam împreună, ne zvârcoleam împreună, în micul meu craniu cu oasele moi urletul se colora într-un galben orbitor, apocaliptic, pulsatil, de neîndurat. Urlam cu mâinile la urechi și toată ființa mea, prin tunelul strimt al gâtului și cavității bucale, trecea în urlet, îmbrăca un corp de urlet cu o anatomie de urlet, așa încît nu mai urlam eu, ci urletul mă urla pe mine, eu eram cel ce se strecurase printre coardele vocale ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înspăimîntat și fermecat de aripile Mariei, soldatul și-apoi căprarul neobosit la izirciț și-n cele din urmă căpitanul de pompieri încă fercheș, deși trecut de patruzeci de ani, continua să se răsucească în cochilia tot mai strâmtă și mai strimtă, asemenea bilei din jocul de răbdare pe care Mircișor, peste trei generații, avea s-o facă să alunece pe jgheabul suind în spirală sub o boltă de plexiglas, scoțând limba de-un cot, pe când mama lui sporovăia la o dulceață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un câine cu ochi de om, și ar fi fost unul dintre vecinii noștri cei mai plăcuți dacă nu umplea imediat liftul cu un damf insuportabil de băutură proastă. De prima dată când ne-am înghesuit toți trei în cutia strimtă a liftului abia instalat, Herman m-a mângâiat pe cap și m-a-ntre-bat cu blândețe cum mă cheamă. Mie mi-era însă groază de bețivi - lui avea să i se zică mereu "bețivul de la opt" -, îi vedeam uneori urinând fără rușine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătrundea în marea sală inițială să se piardă pe drum, să se-njumătățească, dacă se putea, după primele zece pagini și să rămână redusă doar la o zecime după prima sută de pagini. De-acolo-nainte tunelurile-ar deveni mai strimte, trapele și capcanele s-ar înmulți, fiare monstruoase ar prinde grai și ar spune lucruri pe care puțini ar putea să le primească, și-n nici un caz cei deprinși cu lapte și terci. Iar spre sfârșit probele-ar deveni inumane
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căreia rămânea tot mai des. Când Katarina-l scotea-n fața Circului, pe iarbă, și-i dădea drumul să alerge după fluturi, se aduna o grămadă de lume, copiii făceau coadă să-i mângâie ceafa și urechile, lumina cîte-unui blitz îi strimta pupilele ca două tăieturi verticale... Uitase curând de cușcă și de femela cu botul căptușit cu negru din pântecul căreia ieșise, și trăia acum printre oameni, ținîndu-se după urma de miros ce radia dintre pulpele micii jonglere, rătăcind prin sălile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orbise-nainte devenise întuneric adânc față de cea din față, tot mai puternică, mai densă, mai minunată, lumină de aur topit, de briliante topite, de creier topit, de idei topite, de iubire, speranță, credință, mai întîi decantate în cercuri tot mai strimte și mai adânci, apoi unificate-ntr-o singură energie, o singură mare de fotoni lipiți unul de celălalt. Până la acea sferă de lumină solidă, copiii străbătură cercuri după cercuri, fiecare mai învăpăiat decât cel dinainte, cel mai înghețat dintre ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îl îmbrățoșază cu patimă) [BOGDAN] O tată-ți mulțumesc. [DRAGUL] Știi tu, eu nu sânt bolnav, eu num-așa tânjesc, Dar azi, chiar azi de pildă, de tot bine mă simt (se-neacă)E drept că... câteodată mi-i sufletul cam strimt Dar nu... nu e nimica, am să fiu sănătos. De grija mea, copile, tu poți să fii voios, Eu n-am nimic... Chiar astăzi de-ai merge la vânat Să știi cumcă din parte-mi nu e nici un bănat, Numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adversitățile din cadrul federației iugoslave, ele nu au dispărut, ci, cum s-a dovedit ulterior, au pândit doar un moment favorabil unei recrudescențe. Vechi resentimente și dispute nerezolvate avi bântuit permanent imaginarul popoarelor din zonă, care nu au avut loc, în strimtul lagăr socialist, să se maturizeze. Așa se face că, imature, grotesc deformate în propriii lor ochi, popoarele Balcanice au intrat în post-istoria de după căderea zidului Berlinului cu totul nepregătite, lipsite de resurse ideologice și morale, dezorientate asemenea unor deținuți cărora
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dorință perversă de a parveni cu orice preț. De fapt, e lucrul cel mai natural cu putință, ca și dorința de a călători, de a citi literatură din toate zonele culturale, de a exista în lume, nu doar în cercul strimt al vieții naționale. Timp de decenii au fost luați peste picior puținii noștri autori traduși peste hotare, ca Breban sau Sorescu, așa cum în satul lui Moromete cei care mai călătoreau erau numiți în batjocură Parizianu sau mai știu eu cum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Încremenit, uitîndu-se la ei și gîndindu-se că de Îndată ce vor pleca el o să ia camioneta și-o să se ducă la madame Nanette. — Te urci? Îl Întrebă Santiago pe neașteptate, des-chizîndu-i portiera automobilului. Bobby se sui repede și se așeză pe locul strimt din spate, cu speranța că cineva va ieși să ie deschidă poarta de fier. „Apasă pe claxon“, spuse, dar Santiago parcă nici nu l-ar fi auzit. Căzuse pe gînduri: ce dracu’ se poate face la Lima? Cum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care, astfel, nu se deplasează din nici o schimbare. Tot ce e nou se intercalează în spațiile libere, sau se substituie fără a rupe ritmul special al urbei, și oamenii, asemeni prin toate prefacerile lor, vin de pretutindeni acolo, în inima strimtă a orașului, ca și cum viața le-ar fi o permanentă recreare. Când Ada zărise și Lică, traversase drept spre el, sigură că o va recunoaște, cum și ea îl recunoscuse. Fără a căuta atitudini zadarnice pentru amândoi și fără să-și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
altădată fata modestă a moșierului Hallipa îi cânta la pian în serile de toamnă. Astfel întoarse, gândurile prințului slujeau de minune planurile Adei, planurile care, prin concertul Bach, trebuiau să asigure viitorul lui Lică . Cu vârful ghetelor roșii, voite mai strimte totuși decât cerea moda - lui Lică îl plăcuse totdeauna gheata strmsă pe picior - Lică împrăștia în drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele cântau ca o ghitară când le zdrobea, altele putrede ca un covor de Smirna și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tot așa, pe furiș, de ia directoare? ... I se părea că a ajuns culmea norocului. Sta închisă în odaie, dospindu-și mulțumirea. Din greoaie ce era, devenise acum inertă în așteptare. Cum se vor fi făcut visele în mintea ei strimtă, dar era sigur că, de pe când Lică o târa de mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta. Tocmelile necurate cu Rim, ca și cum n-ar fi fost! . . . Parcă știa Lică! Gândurile ei se îngustau mai tare în jurul acelei vești
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi Lică. Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele mai rotunjite ceva, cu gâtul lung, mai plin, cu osul șoldului acoperit. Ridică sus foile strimte ale taiorului negru: avea pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? își potrivi rochia la loc. Decise să lase carnea unde se așezase .cu rosturile ei. Surise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
revoltă, orice amărăciune era ucisă în ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Am prins de veste că era prietenă cu fata proprietarului. (Familia acestuia locuia într-un mic palat alături de hardughia noastră cu mansarda despre care se vorbea că va fi dărâmată pentru a i se asigura perspectiva.) Uneori cobora în curtea strimtă și, intrând la Cecilia (așa o chema pe fiica proprietarului Chintescu), stătea acolo ore întregi. Altădată ieșeau amândouă în oraș cu automobilul și nu se întorceau decât seara târziu. Nu mă dumiream: cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă încerce dacă nu-mi voi aminti și singur. De ce să mint? Mă bucuram că procedase astfel pentru că îmi dădea prilejul s-o conving că nu uitam aniversările ei. În fine eram vesel, vesel, și capacitatea mea părea prea strimtă ca să cuprindă atâta voie-bună. Bogdan, care lucra la biroul din față, mă întrebă: ― Ce ai de ești așa de bine dispus? ― Azi e ziua de naștere a Mihaelei. ― Da? Atunci, mulți ani înainte! Mă felicitară toți colegii; chiar doamna Rozina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se întoarse iar către bărbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât de bine păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ori sunt nimic alături cu câmpul lui Mart și cu Tibrul? Au preferi vr-un oraș din cele-nchinate prin Attal? Ori de urâtul mării și-a drumului Lebedu-l lauzi? Lebedul? Știi tu ce e, -mi răspunzi? Mai pustiu decât Gabii, Mai strimt decât Fidenii; și totuși aicea viața-mi Voiu s-o petrec, uitat de ai mei, uitîndu-i pre dânșii, Dintr-un mal depărtat privind la Neptun turburatul. Oare acel ce la Roma din Capua pleacă pe ploaie, Plin de noroi, pentru-asta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu suflet! tu, un vis! Au vrei să-mparți cu mine, al spațiului abis? Un gest îmi trebue mie, să fac din lume-un nor... Și ce-mi trebue oare ca visu-ți să-l omor? {EminescuOpIV 472} MUREȘANU (cu putere) Strimt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți, sărman nebun, te spargi? Nu văd eu cum în cercu-ți, nebun, te svîrcolești, Ca o națiune-ntreagă în sboru-ți s-o răpești? Trecut-au secoli negri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]