268 matches
-
finalizare, cu toate speranțele și ezitările inerente procesului de creație: "l-am lucrat fără speranța de a-l vedea publicat". Notează el la un moment dat: "Poate va fi o capodoperă. Romanul meu va avea un ritm infernal, cu limpezimi strivitoare asupra timpului pe care-l trăim". Din acest motiv, deși terminat în 1975, deși a câștigat, patru ani mai târziu, concursul de debut al Editurii "Junimea", romanul Varvarienii va vedea lumina tiparului abia în 1998. Tot acum, din ce în ce mai imperativ, autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în lumina ei adevărată și arată scopul cel adevărat al ei. Autorul se vede partizan al unei libertăți care, mulțămită simțului celui sănătos al bucovinenilor, va rămânea pentru ei un ideal etern nedorit; și apoi manifestă o ură cumplită și strivitoare contra glodului confaesunal, adecă confesional. Și de ce autorul e inamicul ideii confesionale, a acelora adecă cari pretind și țin la aceea ca școalele din Bucovina să rămână confesionale? - Pentru că autorul e la nivelul secolului al 19, ni va răspunde vreun
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
i se pare un semn bun. Părerea ei este că, deși George visase de câtva timp să-l ucidă pe bătrânul profesor care-i anihilase orice încredere în sine însuși, totuși hotărârea reală o luase numai după primirea acelei scrisori strivitoare. Numai că, la început, și-a ascuns hotărârea față de el însuși, imaginându-și că se eliberase definitiv din umilitoarea relație. „Simțeam că am terminat pentru totdeauna cu el, îi spusese George Stellei, numai că... vezi tu... m-a provocat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s au putut manifesta, până la exacerbare, personalități tiranice, strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen Crețu (12, p. 99): . Personalitățile în formare spectaculoasă ale supradotaților erau ignorate în mod programatic
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
intensă viață comercială, produsele aduse din diferite zone ale Imperiului Habsburgic, mai târziu numit Austro-Ungaria, concurând și înlocuind pe parcurs produsele meșterilor populari. A fost un prim aspect a ceea ce numim acum globalizare, care are un efect mult mai puternic, strivitor pentru identitățile locale. Au existat de timpuriu (și există în continuare) reacții mai mult sau mai puțin eficiente la aceste fenomene. în vechile școli de arte și meserii, dar mai ales la lecțiile de „lucru manual” ținute de învățători, a
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de monumentalitatea unei miniaturi, de pildă, sau a unui desen; biserica ctitorită de Ștefan cel Mare la Pătrăuți este, ca dimensiuni, extrem de redusă, dar de un caracter monumental indiscutabil. Pe de altă parte, multe clădiri sau statui de o mărime strivitoare nu sunt altceva decât hipertrofiate, lăbărțate mărunțișuri. Interogând lexicoanele aflăm îndată că termenul „monument” vine de la verbul latinesc moneo, care înseamnă a atrage atenția, a avertiza (pe nemțește Denkmal, de la denken = a gândi, și Mal = semn; decit semn pentru gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la presiunile unui sistem totalitar, care Încearcă să impună tuturor un Mare Scenariu. După cum știm, ideologia marxist-comunistă a propus un scenariu unic de explicare a lumii, a realității, a individului, a societății, a tot ce vrei. În fața acestui model unic strivitor, neantizant, fiecare a rezistat și a supraviețuit cum a putut. Întrebarea mea este: Crezi că aceste răspunsuri și reacții urmează niște modele, niște patternuri (obținute eventual printr-o răstunare sau citire În răspăr a discursului oficial), sau sunt niște gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bunăstare pe măsura și după dorințele fiecăruia dintre noi. Să ne construim propria utopie fără pretenții de model global, propria insuliță care să coabiteze cu insulele celorlalți Într-un arhipelag necontradictoriu. O societate care nici nu depinde de un centru strivitor, dar nici nu se pierde În anarhie sau haos. Există poate un germene de pozitivitate În chiar scepticismul actual, care ne face să conștientizăm pericolele unui utopism reactivat, cel conform căruia binele societății poate fi impus de o elită. Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și ca cel ce visează să vadă o ființă dragă, chiar propriul copil, strivit de o mașină, un tren etc. Visul subliniază temerile sale profunde (angoasele referitoare la oamenii pe care îi iubește), dar indică și o legătură afectivă sufocantă, strivitoare și recomandă, în acest caz, o atitudine mai senină și mai destinsă în gestionarea relațiilor. A se rătăci A se rătăci ori a se pierde în vis are aceeași semnificație ca și în realitate. Subiectul nu mai știe în ce
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
pornise desculț și cu o creastă de aur, pe locul unde la dumneata s-a rostit acum vreo cincizeci de ani o splendidă chelie, precocitate evidentă a unor însușiri ascunse dedesubt"261. Aici, aluzia mitologică mizează pe inexprimatul unei comparații strivitoare. Pe cât de înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea mai mare parte, pe forța de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
luciditate, ca orice ins cultivat prin tradiție, înțelegîndu-i semnificația mai înaltă. Viziunea perspectivistică, momentul feeric al trecerii (mutația ontologică nuntă-moarte) și imaginea estetizată a morții exclud imaginarul terifiant și teama. Iluzia integrării în cosmicitate nu se poate concepe sub presiunea strivitoare a unui ecran sumbru. Este drept că momentul trecerii presupune un ritual complex, avînd multe etape în anterioritate, cu caracter inițiatic, pregătitor, care să asigure transformarea liturgică a ființei, înseninarea finală. Cărțile morților, cele mai cunoscute, tibetană și egipteană, sunt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vorbi despre psihologie. Am citit-o și eu cu această grilă de lectură și am detectat o psihologie socială clinică autentică, o psihosociologie a vieții cotidiene, o știință a deciziilor și alegerilor importante, a trăirilor și a metaanalizelor, a contextelor strivitoare și a opțiunilor În momente de cumpănă. Și-a asumat diagnosticul lui Constantin Noica, cel care, În tinerețe, i-ar fi spus că psihologia se ocupă de „micuțisme” și nu are acces la Idee, la Conceptul care fondează. Chiar dacă i
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
am primit în februarie și care reprezintă o muncă enormă, o refacere totală a vechii lucrări. Peste o săptâmână voi avea în sfârșit un „docent”, Nils Simonsson 7, care își publică drept teză niște Indo-tibetische Studien, de o imensă și strivitoare erudiție. El mă va înlocui la toamnă, întrucât din septembrie nu voi mai preda. We are really looking forward, cum spun englezii, pentru întâlnirea cu dvs. la München. Și soția mea se bucură mult. Vă transmitem amândurora urările noastre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Blondel și de la interpretările eronate ale cărții sale. Noul demers pleacă așadar de la o respingere a memoriei individuale care era considerată, pe linia lui Bergson, locul esențial, de această dată, nu al memoriei, ci al timpului, duratei. Pornind de la combaterea strivitoare a opiniei lui Blondel, Halbwachs va respinge nu doar obiecțiile lui Blondel, ci și pe ale unui alt mare personaj care făcuse o critică nu mai puțin severă, Marc Bloch, dar față de care, din mii de motive, păstra o atitudine
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
că sursa și temeiurile moralității vor trebui să fie căutate în natura sensibilă a omului, și nu în rațiune. Iar afirmația „că modelul moralei și moralității perfecte, pretins în rigoarea sa absolută omului concret, îi refuză acestuia, în preaplinul său strivitor, șansa practică a perfectibilității sale reale”13 exprimă, mi se pare mie, o dublă neînțelegere. Kant a subliniat în mod insistent că omul, ca ființă rațională imperfectă, nu are acces la desăvârșire. Lui nu i se poate pretinde o „moralitate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Lui nu i se poate pretinde o „moralitate perfectă”. Desăvârșirea morală, sfințenia, rămâne pentru el doar un ideal. În al doilea rând, idealul perfecțiunii morale, ca și orice ideal de altfel, acționează asupra omului cu predispoziții bune nu în mod „strivitor”, ci stimulator. Se poate oare contesta că o ființă care are conștiința legii morale, respect pentru lege și, totodată, conștiința distanței care separă starea și comportarea ei de exigențele absolute ale legii are imboldul îmbunătățirii stării și comportării sale morale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adânc desțelenit și incapabil de autosusținere; tăria mea telepurtată poate suplini carența de simetrie a relației noastre". Nu contează cum ești, nu contează cine ești: iată vorbe dumnezeiești când e vorba de salvare, din moment ce trec peste diferențele individuale, dar și strivitoare cât miticul cer uranic primordial, prin aceea că dau glas unei indiferențe pe măsură. Contează cum ai putea fi, cine ai putea deveni, nu cum și cine ești deja. Atunci când posibilul e promovat de o facere cu putință covârșitoare, cvasi-miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu descindea decât tăcerea de raclă funerară. Atunci el își relua frenetic explorările condamnabile penal, urcând clandestin pe punte și scotocind prin toate ungherele, ca un apucat, după urmele depărtării ce armase corabia. Abia pe punte propria-i insignifianță devenea strivitor de palpabilă. Ce s-ar fi întâmplat în sala tribunalului din Roma dacă, străluminat de-o inspirație rarisimă, avocatul italian al apărării s-ar fi ridicat, sigur pe el, și-ar fi rostit cu glasul lui Giordano Bruno un adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
marginea ei pierdută pe sub fuste - atât de robust încât șocul se transmitea peste prag mai tare decât ar fi putut-o face orice încălcare atestabilă. Înfrânat în ultimul moment de el însuși, saltul lui catapulta devastator înlăuntrul ei o absență strivitor de ponderabilă. Bătea la ochi că Rică nu lupta cu armamentul convențional al șatrei, ci cu curgeri și praguri aluvionare greu detectabile. El vrea, ea nu vrea", îi spusese Chira. Bun, ea nu vrea azi, nu vrea mâine, dar nici
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
riturile funerare prin care pacificăm conținutul de retezarea venelor suferită prin limitare; și nu întotdeauna bântuirea-i încetează. Dar tot mâinile pot și trezi la viață ceea ce doarme a morțiu într-o formă, moșind pentru el alte contururi, mai puțin strivitoare. Îmi pare că, îngropate în folos, lucrurile mai mult își întrerup temporar viața decât și-o pierd de-a binelea. Mâinile închid în moartea funcțională lucrul făcut, după cum tot ele sunt capabile și să-i readucă vlăguitul conținut la o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
insensibilizare rutinieră la bănuieli. Decretul umanist "nimeni nu e rău, ci cel mult rău înțeles" conjură ce e mai rău în om, căci sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
franchețe excesivă, așa cum fusese cazul la ultima lor întrevedere de dinaintea rupturii. Și, afară de asta, cum e de fapt omul nu se poate ști niciodată... Așa că preferă să se limiteze la comentarii fără caracter personal. "A primi fără să dai e strivitor. Nu mă miră deloc că au recurs la o soluție extremă pentru a evita supliciul". Încetini apoi puțin pasul, în căutarea mai atentă a cuvintelor. "Din punctul nostru de vedere, furtul pare complet inacceptabil, dar nu și dintr-al lor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sensul de a trece cu greutățile vieții, iar aceste greutăți nu sunt decât apăsările traumatizante, dar și posibil perfecționante ale situațiilor limită, complicate, dificile. Atunci când ești împovărat cu o greutate a vieții, ești împovărat cu o greutate, cu o presiune strivitoare a unui labirint ontic în care intri. Iar atunci când îți descarci o povară a vieții, eliberându-te de ea, cobori, întru ușurare, de pe ființa ta greutatea unei situații labirintice din care ieși. Faptul că vei parcurge o situație complicată, un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
referințe documentare, în mare parte inventate și atribuite cu aplomb lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al XVIII-lea). Istoria se năpustește, strivitoare și perversă, asupra protagoniștilor: melancolicul Tobit (boiernaș autohton) și scutierul său Heiler. Cu toate acestea, destinul personajelor rămâne neatins de presiunea conjuncturii, ascultând mai curând de o providență livrescă. Pe alocuri, ea se face simțită și în Tache de catifea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]