186 matches
-
săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un bunic citește ziarul, Privind din când în când spre nepoțelul, Care ar vrea doar pentru el scuarul, Sunându-i tricicletei clopoțelul
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
părăsită, alături de vama grecească. 16 iunie... o zi de sâmbătă. Soarele iese dintre crestele munților când noi continuând drept în sud, ieșind dintre munți pe câmpii cu livezi de măslini și vița de vie, cu tamburi de fân și cu stropitori rotative. Oameni l-au prăsit or plivit, toți îmbrăcați cu cămăși cu mâneci și pantaloni lungi, deși e căldură mare. Se mai văd și tractoare... După vre-o 26 ore de drum, după ce mai lăsăm în Paralia Caterini o parte
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
secret cumva, e ca și cum am notat ceva în grabă și absolut personal - acolo sunt ideile mele desprinse din scrierea inițială. Totul e absolut spontan, scriu grăbit, de parcă ar fi un dicteu automat care curge înspre mine dintr-o fântâna cu stropitoare. Apoi, revin dupăun timp, recitesc originalul și văd niște detalii care mi-au scăpat prima dată. Sau poate vibrez mai limpede, e chestie de dispoziție, poate. Și atunci, umblu la niște retușuri, care se pot adânci pânăla a schimba întreg
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TIMPUL Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ești o rădăcină plimbăreață Timpule scump, nu ai nicio vină Că o stropitoare șugubeață Te udă-n spațiu cu apa lină. Cu ploi de clipe-ți răsar plantele, Amestecându-le cu noi și ei, Făcând din ele ore și zile Ordonate în jurnalul vieții. Amalgam de flori și de buruieni Presari la vedere
TIMPUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370156_a_371485]
-
ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un bunic citește ziarul, Privind din când în când spre nepoțelul, Care ar vrea doar pentru el scuarul, Sunându-i tricicletei clopoțelul
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
mai dau și alte explicații căci Trandafir apare cu batista în mână. - Am fost să mă calmez! Reluăm totul de la început. Ai grijă să nu mă enervezi iar, că-i pun pe ăștia toți să-ți ciuruie curul cu injecții. Stropitoare te fac! Mă îndrept din nou spre tava cu seringi. - Apuci acul la 45 de grade! De ce n-o fi spus el așa de la început? Limbajul ăsta îl înțelegeam cu mult mai bine. Cu seringa în mână ne-ndreptăm spre
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
nici la câteva decizii. A fost elaborată o strategie în contrapartidă. La o strategie bugetară prociclică (de tipul irosești apă să uzi grădina în timp ce DUMNEZEU îți dă ploaie) BNR și-a asumat o strategie anticiclică, (practic a tăiat apa de la stropitori lăsând ploaia să-și facă treaba) promovând o politică monetară care nu mai lăsa loc pentru relaxări. Având însă grijă nici să nu sufoce economia și nici să nu blocheze accesul populației la îmbunătățirea nivelului de trai. Banca Națională a
De ce evit polemicile () [Corola-blog/BlogPost/338437_a_339766]
-
avea și ea la gazdă, însă duș prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
de ani doi inși n-au fost schimbați încă: Isărescu și Jipirescu. A adunat marea și frumoasa familie a fotbalului universitar gălățean, care în ani a devenit o adevărată familie de caractere, mulți neștiind că membrii ei făceau baie la stropitoare și recuperare prin grădina publică. Nicolae DIMA, Nae, fostul căpitan al lui Poli între 1963-1971, ultimul dintre idolii gazonului plecat spre ceruri, unde orice blat este exclus, nu sunt arbitrii, iar singurul judecător este Dumnezeu. Petre l-a suplinit la
PETRE MARINESCU- DRIBLINGURI PE GAZONUL AMINTIRILOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341520_a_342849]
-
mai petrecuse ceva. Mă aflam în vacanță, la țară. Era sfârșitul lunii iunie, săpăm porumbul, iar bunicul din partea mamei se plângea că, din cauza secetei, recolta va fi slabă. Într-o noapte, am visat că udam lanul de porumb cu o stropitoare. Căram apă din Visa, de la aproape un km. Arșiță și efortul făceau să îmi zvâcnească tâmplele. O voce m-a oprit: - Stai, nu așa! Plantele au nevoie de o altfel de apă! M-am trezit. Stăteam pe pat, în genunchi
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
secret cumva, e ca și cum am notat ceva în grabă și absolut personal - acolo sunt ideile mele desprinse din scrierea inițială. Totul e absolut spontan, scriu grăbit, de parcă ar fi un dicteu automat care curge înspre mine dintr-o fântâna cu stropitoare. Apoi, revin după un timp, recitesc originalul și văd niște detalii care mi-au scăpat prima dată. Sau poate vibrez mai limpede, e chestie de dispoziție, poate. Și atunci, umblu la niște retușuri, care se pot adânci până la a schimba
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
avea și ea la gazdă, însă duș prefera să facă la serviciu înainte de plecare spre casă. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablă de două sute litri pe bucătăria de vară din curte și cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duș. Se încălzea apa de la soare și așa se mai spăla când nu mergea la serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
puține voci, asemănător unui lac plin de pești, din care puțini pot fi văzuți în același timp. O îmbinare de sunete de templu tibetan cu melodii lirice întruchipează a zecea parte, „Rugăciune verde”. În partea a douăsprezecea, „Ploua soare'n stropitoare”, muzica imită murmurul picăturilor de ploaie”. Mă bucur că mi-a fost dat să ascult o asemenea capodoperă muzicală, compusă de unul din mării dirijori ai lumii, care a dus faima României pe tot globul. În pauza, Directorul General al
CELIBIDACHE. CEZARINA ADAMESCU: ATENEUL ROMÂN ŞI GRĂDINA DE BUZUNAR A LUI CELI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345790_a_347119]
-
bis? spuse ea veselă indicând cu degetul spre obiectul bărbatului. El nu spuse nimic, îi arătă limba ca un băiat când se strâmbă la vreo colegă de școală și intră direct în baie. Imediat se auzi cum curge apa din stropitoarea dușului. Gina, încă veselă și bine dis- pusă, deschise ușor ușa și-l întrebă: - Să vin să te spăl pe spate? Nu ai nevoie de o gheișă? - Dacă vrei să-ți schimb funcția de director în cea de gheișă, spune
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
bis? spuse ea veselă indicând cu degetul spre obiectul bărbatului. El nu spuse nimic, îi arătă limba ca un băiat când se strâmbă la vreo colegă de școală și intră direct în baie. Imediat se auzi cum curge apa din stropitoarea dușului. Gina, încă veselă și bine dispusă, deschise ușor ușa și-l întrebă: - Să vin să te spăl pe spate? Nu ai nevoie de o gheișă? - Dacă vrei să-ți schimb funcția de director în cea de gheișă, spune-mi
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]