744 matches
-
roman care ar fi putut servi de model la Passage de Milan, acesta e Pot-Bouillie (al lui Emile Zola), numai că l-am citit mult mai târziu, după ce scrisesem romanul meu. Primele cărți le-ați scris în plină epocă a structuralismului. Cele care au urmat sunt la fel de înrădăcinate în acest demers? M-am aflat, firește, în centrul discuțiilor despre structuralism. Am citit operele lui Barthes, Lévy-Strauss, Lacan, interesându-mă, în mod special, de surse. Am păstrat o anume distanță față de acest
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
numai că l-am citit mult mai târziu, după ce scrisesem romanul meu. Primele cărți le-ați scris în plină epocă a structuralismului. Cele care au urmat sunt la fel de înrădăcinate în acest demers? M-am aflat, firește, în centrul discuțiilor despre structuralism. Am citit operele lui Barthes, Lévy-Strauss, Lacan, interesându-mă, în mod special, de surse. Am păstrat o anume distanță față de acest mod de gândire, pe care l-am găsit mereu fertil, dar prea închis în sine, în pericol de a
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Andreea Deciu Pe la jumătatea secolului trecut (adică 20), era extrem de populară teoria autonomiei literaturii, ca manifestare spirituală, chiar dacă printre adepți se numărau mai ales aceia influențați de o doctrină cu ambiții scientisto-universaliste-interdisciplinare: structuralismul. Între universitarii literați bucureșteni am auzit deseori argumente pro-autonomia literaturii legate în primul rînd de o insecuritate a statutului disciplinar și instituțional: dacă permitem filozofilor sau istoricilor să ne învețe cum să analizăm un text literar, ori dacă importăm noi
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții, Lansdown susține că autonomia
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
tragism". Ne putem pune întrebarea în ce grad rămîne actual discursul eseistic-critic al lui Nicolae Steinhardt. Există două tentații de încălcare a principiului estetic, una, amplu reprezentată, în prezent, bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
lui Susan Sontag. Abia atunci cînd trece la etapa "pozitivă", adică la ceea ce propune în schimb, discursul devine reperabil istoric, poate fi cu ușurință contextualizat. Îndemnul la o critică descriptivă, la o critică a formei, este un mascat îndemn la structuralism, aflat în plină ascensiune în acei ani. Revolta nu este atît de gratuită pe cît pare la prima vedere. Autoarea încheie enigmatic cu un aforism pe care, garantez, nu veți mai fi tentați să-l "interpretați": În locul unei hermeneutici avem
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o logică a hibridului, a amestecului genurilor, iar exemplele vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
lui Dan Petrescu (neînstare și de alte emoții) și anume aceea față de Dan C. Mihăilescu, arătat cu degetul pentru "enormitatea" de a fi susținut împreună cu un franțuz anonim că la București, în ciuda Cortinei de Fier, se citiseră și se asimilaseră "structuralismul, psihanaliza, tematismul, deconstructivismul, postmodernismul" și că "nume precum Bachelard, J. P. Richard, Wellek, Derrida, Lacom, Baudrillard fertilizaseră analiza critică românească". E explicabil că junele Protopopescu nu aflase de acestea toate, dar că Dan Petrescu le crede neadevărate, asta nu mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei realități poetice originale�, �ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate�, �efecte artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în interpretarea textului aspecte formale, trăsături lingvistice. Din păcate, saltul de la descrierea plată la evaluarea efectului artistic e adesea aberant: O seamă de expresii poetice sunt realizate prin
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
a trasat chipul propriei sale filosofii textuale. Teoretizând și psihanalizând, în 1973, falia sau intermitența, aceste rupturi ale discursului ca surse ale „plăcerii”, el și-a pus în practică propriul brevet, mai exact ceea ce va lăsa el drept moștenire, dincolo de structuralism: „tot mărunțișul logic e în interstiții (...). Narativitatea e deconstruită și istoria rămâne, cu toate acestea, citabilă”. Examinate mai îndeaproape prin filtrul „plăcerii textului”, cele două vocații dezvoltă împreună un produs extrem de interesant, cu echilibru instabil, un amestec fascinant de cinism
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
care face să vină textul anterior din textul ulterior”, afirmă Barthes.5 g. Critica și apostrofarea textului neroditor, „frigid”. Bineînțeles că și mai multe aspecte îi despart pe cei doi scriitori: vezi, mai ales, critica pe care Steinhardt o făcea structuralismului în anii ‘70-’80. Să reținem elogiul, aproape mistic, pe care Barthes îl aduce intermitenței și omului intermitent, îndărătul căruia focalizăm cu ușurință elogiul toleranței, precum și manifestul a ceea ce el dorea a fi un nou umanism. Toate acestea în anii
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
ca atare, cum argumentează editorul în prefața primei ediții pentru a convinge cenzura de inocența ideologică a demersului, ci are la bază o pătrunzătoare intuiție a criticului care le-a cerut. Profesorul Caracostea, precursor al studiilor de genetică și de structuralism literar la noi, explică în cele Câteva lămuriri care este viziunea sa asupra cercetării din care decurge și necesitatea acestor anchete. El vede în cercetarea literară două direcții aparent antagonice: aceea care se concentrează asupra textului, urmărind deci opera, și
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
artei și a umanității și o excentrică desfătare vizuală, impresionantul Goltzius and the Pelican Company urmărește povestea lui Hendrick Goltzius, tipograf și gravor de printuri erotice, din Olanda sfârșitului de secol 16. Influențate de studiile sale de pictură, de teoria structuralismului lingvistic și filosofie, filmele lui Peter Greenaway traversează adesea teritorii neexplorate, respingând structurile narative convenționale în favoarea unui univers vizual fascinant, testând limitele și canoanele limbajului cinematografic. Nouă ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF va avea loc în
"Goltzius and the Pelican Company" în închiderea BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98445_a_99737]
-
de anticameră. Solo de Petronom cu acompaniament de Paoloncel." Ceea ce îmi place în Paul Celan. Dimensiunea românească e felul în care, fără să vrea, autorul a stenografiat la timp și apoi a asumat inteligent o foarte orgolioasă despărțire de marotele structuralismului. Ceea ce nu-mi place e toleranța metastatică pe care, folosin-d-o abil în cazul conjuncturii politice, autorul uită s-o suprime atunci când are de ales între memorie și analiză. Iar ceea ce pur și simplu constat e că Dicționarul General al Literaturii
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
Gheorghe Grigurcu Marin Mincu e un fascinat al metodei. Acum, cînd structuralismul se află la spartul tîrgului, cînd și alte formații metodologice bat în retragere, cînd pînă și un Tzvetan Todorov și-a relaxat, cum făcuse, la un moment dat, și Roland Barthes, severele exigențe inițiale, d-sa mizează totul pe cartea
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
categorie a ansamblului, fiindcă fiecare utilizează o retorică specifică, un model aparte, mijloace de comunicare proprii. A socotit că în tratarea laturii discursive a creației populare nu trebuie să mizeze pe vechea retorică, ori pe cea nouă, pe formalism și structuralism - pe care nu le neglijează totuși, - ci că trebuie să găsească altă modalitate de tratare, care să țină seama de "esența orală a poeziei noastre populare, deci de modalitățile proprii de creare și de colportare ale acesteia". Diversele paliere ale
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
punctual și devitalizat într-un câmp literar autohton încă incipient. E, poate, și motivul pentru care Paul Cornea evită, voluntar, câteva paradigme științifice care s-ar adapta, la rigoare, unor astfel de scenarii psihologiste. Adică bibliografiile saturate ale pozitivismului, coerența structuralismului, originalitatea metacriticii. Cu siguranță, "angoasele contaminării" nu sunt adecvate nici secolului, nici autorilor, nici istoricului literar care le circumscrie. Devine, deodată, extrem de interesant de nuanțat cum se produce, într-o secțiune minimală, această inflexiune. Și mai ales, ce rezultate de
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
Rodica Zafiu Intr-o carte recentă - La littérature en péril, 2007 - Tzvetan Todorov face cîteva observații simple și fundamentale despre rostul literaturii și despre predarea ei în școală. Ca unul dintre principalii teoreticieni și promotori ai structuralismului francez, Todorov evocă un dublu context al propriei direcții de gândire și de cercetare, în anii �50-'60: soluție de evaziune și retragere apolitică, în Bulgaria comunistă; ciudățenie tinerească, izolată și aproape subversivă în universitățile franceze dominate de filologie și
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
a ilustra felul în care o dogmă și un exces au fost înlocuite în timp cu altă dogmă și alt exces, cu efecte neașteptate asupra învățămîntului preuniversitar: în programele și în manualele școlare franceze - sub efectele de lungă durată ale structuralismului victorios - opera e analizată în primul rînd formal, tehnic, fără implicarea sensului și fără vreo raportare la viața cotidiană. Todorov își asumă o parte din responsabilitate, arătînd că totuși tradiția atomizării formale e mai veche. (În fond, retorica franceză și
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
oare include în rîndul "poeticilor" statistica matematică? "Destinul acestor tentative poate fi citit în erodările survenite destul de repede pe segmente de inițiativă propagate cu entuziasm și rumoare încă de la început, de ar fi să menționăm doar psihanaliza de tip freudian, structuralismul și chiar semiotica (aceasta din urmă aflată în declin de cîțiva ani buni). Nu sîntem doar în fața inerentei dinamici a ideilor, ci și a costurilor însoțind o eroare de atribuire: mișcările respective s-au dorit mai mult decît puteau fi
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
Pavel - voit polemice - ajung, la noi, substanțial îmblânzite. Iar ceea ce e, în ele, demn de a fi supus unei dezbateri frontale, capătă relaxarea locului comun. Din evenimente, ele devin - cu un termen de istorie literară complezentă - monumente. Aspra critică a structuralismului întreprinsă în Mirajul lingvistic, de pe poziția lucidă a celui care s-a lăsat cândva sedus de această școală de gândire, ne-a parvenit în formă irevocabilă, întârziată, de asemenea, cu o jumătate de deceniu. Și, deși argumentele sunt acolo vibrante
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
ediția din 2005, În traducerea doamnei Mona Antohi, cu un studiu introductiv de Sorin Antohi, Humanitas, 248 pagini). Nu știu dacă fără această tristă (cred, și ireversibilă!) perioadă, ar fi apărut, ori, mai corect spus, Întreținut pentru o vie comunicare structuralismul (În Franța), semiotica (În Italia). La acest capitol, al Înnoirii limbii propriu-zise, nu și al paraziților ei, româna noastră nu sa afirmat... public, cu aceste noutăți lingvistice doar În cercurile restrânse din facultățile de profil - Cluj, București, Timișoara, Iași. Pentru
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
său declanșator îl reprezintă însă poezia. Mai exact, tipul de comentariu pe care îl suscită aceasta. (Și care, ulterior, poate fi extins cu îndreptățire și asupra altor zone). Până la un punct, e adevărat, metoda lui Eugen Negrici se revendică din structuralism. Numai că, față de rigiditatea acestuia, intenția criticului e sensibil mai umană (deci cumva mai retro). Nu spre descifrarea unui mecanism complicat în virtutea căruia funcționează un text sau altul se îndreaptă analizele de aici, ci spre configurarea unei imagini (desprinse, da
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
atunci, lingvistica. În timp ce la București, datorită profesorilor Solomon Marcus și Emanuel Vasiliu, cunoșteam cele mai recente curente ale lingvisticii americane, în special contribuția extrem de importantă a lui Noam Chomsky, la Paris, în acel moment, lingvistica teoretică era încă dominată de structuralism, un curent ale cărui defecte Chomsky le demonstrase clar, cu mai bine de un deceniu înainte. În acest context, A. J. Greimas avea meritul de a studia semantica, un domeniu pe care structuralismul îl ignorase. Generozitatea lui mi-a permis
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
moment, lingvistica teoretică era încă dominată de structuralism, un curent ale cărui defecte Chomsky le demonstrase clar, cu mai bine de un deceniu înainte. În acest context, A. J. Greimas avea meritul de a studia semantica, un domeniu pe care structuralismul îl ignorase. Generozitatea lui mi-a permis să scriu o teză ne-dogmatică, din care am reluat mai tîrziu unele părți în cartea Mirajul lingvistic. Ajuns la Ottawa, v-am spus ce mi-a plăcut. Adaug caracterul destins, spontan, al
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]