324 matches
-
eliminare din țesutul acestuia a oricărui referent. Altfel spus, se invocă semnificantul pur. Exemplare în acest sens sunt poeziile din volumul La beltà (Frumusețea). Abolind funcția comunicativă a limbii, și oferind poeziei acel statut de autonomie pe care formaliștii și structuraliștii îl evidențiaseră deja, chiar dacă prin mijloace diferite, „I Novissimi” (E. Sanguineti, Nanni Balestrini, Antonio Porta, Elio Pagliarini, Alfredo Giuliani etc.) propuseseră o poezie care să se opună cu tărie sistemului lingvistic și literar dominant. În același timp, adesea contrazicându-și
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Textele sunt grupate, potrivit unui criteriu tematic (iar nu morfologic, ca în ediția George Muntean), în trei capitole. „Scriitorul ca personaj” grupează monografiile, biografiile, portretele și evocările literare: excelentă alegere a editorilor, căci Dinu Pillat a fost, în plin mandarinat structuralist, un critic atent la aspectul subiectiv al literaturii, la prezența scriitorului în propriul discurs. Figurează aici și texte care nu apar în ediția din 1978: „Debuturile moderniste ale lui Geo Bogza” (1968), „Epoca de formațiune a lui Mircea Eliade” (1971
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
doar o dovadă de lapsus de producție metaculturală. În Franța, viteza derulării discursurilor critice le-a transformat prea ușor în poncife, iar ele au trecut astfel în alte spații culturale, printre care cel românesc. Barthes, da, Barthes nu e doar structuralistul ultragiant care l-a făcut pe Balzac să-și strepezească fonologic dinții în mormânt: SZ. Dar dacă Lacan e încă un necunoscut (în ciuda unor eforturi post-zizekiene ale lui Alex. Cistelecan), dacă Derrida și Foucault au fost preluați de umanioarele din
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere în mediul rarefiat al cercetărilor literare. Cu Virgil Nemoianu, lucrurile sunt, însă, ceva mai complicate. Primul monograf al structuralismului la noi n-a fost niciodată un structuralist propriu-zis, în sensul că n-a avut, de pildă, niciodată ambiția militantă a lui Sorin Alexandrescu. Așa cum reiese din volumul din 1967, Nemoianu s-a simțit mai confortabil în postura de istoric al ideilor structuraliste, mulțumindu- se să le claseze
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
distantă pe care o întreține ea cu poezia. Spun extrem de distantă și simt nevoia să adaug: neverosimil de distantă. Fiindcă, în context, nimic nu reușește s-o explice. În fond, abaterile diagnosticate de autoare sunt consubstanțiale cu abaterile pe care structuraliștii de felul lui Jean Cohen le-au identificat ca esențiale pentru poezie (ca să nu-l mai invoc pe Macedonski, cu arhicunoscuta lui butadă despre „logica poeziei”). În plus, manierismul s-a manifestat cu precădere în poezie (cum se poate constata
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
culturală și chiar identitară, a actului critic. Astfel, anunțat ca o introducere într-un curent aflat în mare (deși superficială) vogă în România anului 1967, Structuralismul reprezintă, de fapt, un prim act de distanțare critică. Dar nu distanțarea de curentul structuralist este meritul esențial al cărții, ci clarviziunea foarte tânărului autor de a vedea în structuralism nu doar un curent critic, ci un mod de a gândi, identificabil în mai toate domeniile culturii, de la știință la filosofie. Era o îndrăzneală remarcabilă
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de mediere a Magdei Jeanrenaud e o admirabilă soluție funcțională: folosirea omoloagă a unor anglicisme. Artificiul celei de-a treia limbi este, de altminteri, intuit de traducători, care transpun pe ,domnule musiu" în ,monsieur gentleman". ,Moartea autorului", decretată zgomotos de structuraliști, se repercutează într-o autonomie fără precedent a traducerii, teoretizată de Gideon Toury ca ,polisistem"... Un alt exercițiu de lectură ținând atât de ludism, cât și de simpla privire atentă a specialistului se derulează în ultimul capitol (Despre ,sufletul"traducerii
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
neașteptate. Și că își împănează, într-un mod aproape imposibil de separat, textele de critică și istorie literară cu considerații ideologice nesolicitate și nepotrivite. Într-un timp de rapide recuperări, când critica românească îi cunoștea pe Roland Barthes și pe structuraliștii francezi, iar școala noastră de lingvistică se ilustra deja prin cercetări sincronizate cu tendințele pe plan mondial, G. Călinescu încă încerca, aparent, să concilieze realismul socialist cu viziunea sa clasicizantă. Nu o spun cu dispreț și în nici un caz nu
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
Eugen Simion reliefează că, în genere, criticul român este ,,un bun portretist, iar acest fapt se vede și în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia, apoi, foarte clar: ,,...Această tradiție nu s-a pierdut și, după valul structuralist și semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei personalități. (...) Școala formalistă n-a eliminat integral portretul critic, dovadă studiul Barthes despre Michelet... și chiar autoportretul structuralist din Roland Barthes despre Roland Barthes.” Ajuns la a doua ediție
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
foarte clar: ,,...Această tradiție nu s-a pierdut și, după valul structuralist și semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei personalități. (...) Școala formalistă n-a eliminat integral portretul critic, dovadă studiul Barthes despre Michelet... și chiar autoportretul structuralist din Roland Barthes despre Roland Barthes.” Ajuns la a doua ediție, volumul (cu titlu, parcă, prea ostentativ specios și, paradoxal!, școlăresc) Pentru o lectură adevărată și o percepere corectă a temei este decodificat de Dora Lazăr (în revista Pro Saeculum
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
de l’Association Guillaume Budé, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști î!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
începutului : - carte nomotetic-contemporană (aproape, o contemporaneitate în uz) ; - sistem referențial-reflex (poeți și poetroni de nație) ; - tirania evenimentului (cf. recursului epigramei) - Craiova la vârf de cinste: literar, istoric, afectiv (aici nu e nimic conjunctural !); - fabule, idiomuri, seme, paradox-isme, mitosofii moleculare etc. Structuralist ofuscat, poetul - căci poet este - precum și un fundamental om al culturii, I. P.-Ț. are dreptul a se interogă, în ale sale - „epigrame la minut“ - precum același Valéry: „cum să nu fiu obscur ?!“ Marcel TURCU Timișoara 6 decembrie, 2013 Referință Bibliografica
PLUMIERA – DESPRE URZICILE LUI ION PACHIA-TATOMIRESCU de MARCEL TURCU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354716_a_356045]
-
și o doamnă este încrederea oarbă în birocrația educației și blocajul contabilicesc în gândirea de lemn. Sunt oameni care cred, la fel ca debutanții din toate disciplinele și ocupațiile din lume, în caracterul sacrosanct al formulei oficiale. Precum închinătorii curentului structuralist, ei se mulțumesc și se gratifică prin înlocuirea gândirii proprii, libere, naturale și bine articulate cu un schelet luat de-a gata, o grilă minimală de gând, o sărăcie de duh în sens prost, ornată de o logoree imbecilizantă, din
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului () [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
nu pricepe nimic. Numitorul comun al acestor miniștri este lipsa de libertate a spiritului și, în consecință, incapacitatea de exercitare limpede a acestuia. Copiii noștri au fost dați, în toți acești ani, pe mâna unor bricoleuri, ca să folosesc un termen structuralist, a unor împătimiți ai improvizației, a căror singură pricepere era să desfacă bicicletele cu cărbuni ale predecesorilor lor ca să le transforme în godinuri cu cuc și pile de unghii cu pene. Totul, sub cerul permisiv, gol și inaccesibil al sfintei
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului () [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
se promovează nonvaloarea, facilul și superficialitatea. Mai mult, chiar, forurile care ar trebui să apere bunul gust, îl promovează. Sunt unele reviste , chiar și “România Literară “ și USR promovează pornografia și beția.Vezi volumul premiat al lui Ion Mureșan. Unii structuraliști de la noi, și de pe mapamond, cuprinși de un sumbru entuziasm, au adoptat ca titlu teoretic comun desfințarea structurală a omului, detronarea iluziei care a făcut din acesta centrul vital al artelor și au propus, în schimb, instalarea artei pe soclul
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
că această prejudecată reflectă prejudecățile naratologiei înseși. M-am străduit să nu neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narațiunea expune cel puțin o PUNERE ÎN INTRIGĂ și (cînd e "completă" sau "pe deplin dezvoltată") pînă la șase elemente macrostructurale de bază: SINOPSA, ORIENTAREA, punerea în intrigă, EVALUAREA, REZULTATUL sau REZOLVAREA și CODA. Mai exact, și urmînd faimosul model structuralist binar, se poate spune că narațiunea are două părți: ISTORIE și DISCURS. Povestirea implică totdeauna o secvență temporală (constă din cel puțin o modificare a stării de lucruri din timpul to într-o altă stare de lucruri la timpul tn
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narrative et discursive. Paris: Hachette. Crane, R. S. 1952. The Concept of Plot and the Plot of Tom Jones. In R. S. Crane, coord. Critics and Criticism: Ancient and Modern, pp. 616-47. Chicago: University of Chicago Press. Culler, Jonathan. 1975. Structuralist Poetics: Structuralism, Linguistics, and the Study of Literature. Ithaca: Cornell University Press. . 1981. The Pursuit of Signs: Semiotics, Literature, Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press. Curtius, Ernst R. 1973. European Literature and the Latin Middle Ages. Trad. Willard R. Trask. Princeton
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
of Poetry. Bloomington: Indiana University Press. . 1980. La Trace de l'intertexte. "La Pensée" 215:4-18. . 1983. Text Production. Trad. Terese Lyons. New York: Columbia University Press. Rimmon, Shlomith. 1976. A Comprehensive Theory of Narrative: Genette's Figures III and the Structuralist Study of Fiction." PTL 1:33-62. Rimmon-Kenan, Shlomith. 1983. Narrative Fiction: Contemporary Poetics. London: Methuen. . 1985. Qu'est-ce qu'un thème? "Poétique" 64:397-406. Rogers, B. G. 1965. Proust's Narrative Techniques. Geneva: Droz. Romberg, Bertil. 1962. Studies in the
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
eterogene, care Înglobează când caracteristici specifice mitului, când note specifice basmului. Ideea deosebirilor formale a fost reluată, din altă perspectivă teoretică, de Claude Lévi-Strauss. Fidel unui principiu fundamental al lingvisticii (distincția dintre structura de suprafață și cea de profunzime), antropolgul structuralist susține că opozițiile țin de planul (superficial) al concretizărilor și că, În consecință „mitul și povestea exploatează o substanță comună, dar o fac, fiecare, În felul său propriu”. Nu există niciun motiv serios ca separăm poveștile de mituri - chiar dacă o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Self-Managed Work Groups”, studiu realizat la Auburn University. Ivarie, J., 1986, „Effects of Proficiency Rates on Later Performance of a Recall and Writing Behavior”, RASE, vol. 7, nr. 5, septembrie/octombrie, pp. 25-30. Johnson, K.R., Layng, T.V.J., 1992, „Breaking the Structuralist Barrier. Literacy and Numeracy with Fluency”, American Psychologist, vol. 47, nr. 11, noiembrie, pp. 1475-1490. Kohn, A., 1993, Punished by Rewards, Houghton Mifflin Company, Boston. Komaki, J., 1986, „Toward Effective Supervision: An Operant Analysis and Comparison of Managers at Work
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
1982). B. s-a arătat interesată de riturile de trecere, în dublă ipostază: ca traducătoare, în 1999, a celebrei lucrări a lui Arnold van Gennep, Les Rites de passage, și ca autoare a studiului Fețele destinului (1999). Într-un demers structuralist, autoarea examinează cele trei mari rituri familiale (nașterea, nunta, moartea) în corelația ce există între ele, în aspectele lor comune relevante, în ceea ce au general și simbolic, în ceea ce le deosebește (bradul, spre exemplu, dobândește altă tratare la nuntă sau
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
creșterea populației, acumularea de capital și progresul tehnic. Deoarece aceste variabile nu puteau fi controlate cu precizie, procesul de creștere era considerat ca necesarmente instabil. Teoria formulată de Harrod-Domar a dat naștere la „development economics”. Abordarea structuralistă Premiza fundamentală a structuraliștilor este aceea că economia mondială capitalistă tinde să conserve sau să adâncească inegalitățile între economiile dezvoltate. Dacă în sec. XIX, comerțul internațional a fost „veritabil motor” al creșterii economice, în secolul XX el nu mai poate îndeplini acest rol datorită
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
importurilor, având ca fundamente: protecționismul economic, încurajarea investițiilor străine în industrie și crearea de piețe comune între țările în curs de dezvoltare. Ca economii industriale, țările periferice și-ar ameliora termenii de schimb și ar fi pe drumul dezvoltării economice. Structuraliștii au invocat un trend secular al deteriorării termenilor de schimb pentru țările slab dezvoltate. Dar cercetările riguroase demonstrează că cea mai notabilă caracteristică a termenilor de schimb este fluctuația atât pe termen scurt, cât și pe termen lung și nu
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]