89 matches
-
Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate prin parafrazarea și reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
ei, pipăind cele mai mici detalii. Ochii deschiși la culoare, atât de pierduți c-ai zice că două spații goale îi sălășluiesc pe față. Șuvițe de păr vopsite în negru și polen roz pe pleoape. Între dinții din față o strungăreață (dinții norocului!) - de fapt o adevărată cavernă - pe care disperarea ei o face să semene cu un puț în care dispar cuvintele rostite. Clinchetul monedelor e la fel de asurzitor precum tăcerea respirațiilor ținute. Inițial ea protestează, apoi e obligată să-și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul făcea, orișicît, un pliu deasupra strungăreței bucilor, ardente numai în teorie. Dar care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul nostru nu știa ce-i spuneau futălătii de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Sourmelina fusese Întotdeauna genul european de americancă, un fel de Marlene Dietrich, atunci Tessie era fiica pe deplin americanizată pe care ar fi putut-o avea Dietrich. Caracterisiticile sale originare, chiar ținând cont de trăsăturile zonei, mergeau doar până la micuța strungăreață și nasul cârn. Adesea trăsăturile sar peste o generație. Eu am mult mai mult din tipicul grecesc decât are mama mea. Într-un fel, Tessie devenise parțial un produs al Sudului. Spunea lucruri gen „zălud“ și „Duaa“. Pentru că lucra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vacanță. Tessie a băut mai mult vin ca de obicei și s-a amețit și i-am băut și eu din vin când s-a dus la baie. În mod normal, lucrul cel mai expresiv la chipul mamei mele era strungăreața dintre dinții din față. Când mă asculta, limba lui Tessie apăsa adesea acea cavitate, acel defileu. Era mărturia atenției ei. Mama mea era Întotdeauna foarte atentă la ce spuneam. Și dacă-i spuneam ceva amuzant, atunci limba i se Înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina din jur mă face să strâng genele. îmi dau seama că e târziu, că mâncasem extrem de încet. Sala
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înspăimântătoare, abia având loc între scaun și volan și care, când a întors capul spre mine și mi-a zâmbit, mi-a dat frisoane. Sudori reci. În sintagma „frumoasa și bestia“, termenii căzuseră acum altfel pe referentul lor. Avea o strungăreață enormă, prin care, ca în Alien, ar fi putut ieși oricând o limbă aptă să mă înfășoare și să mă ducă încet spre dinții sticloși. Mă gândeam nu dacă, ci unde mă va omorî; și cât sânge va stoarce din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cu barabule fierte la Husain Ramza-Pașa, vestindu-l totodată că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu departe de locul unde astăzi e o cochetă și meritată Fabrică de azbociment, vestea le ieși în întâmpinare. Drumeții poposiră imediat și ridicară cortul, așezându-se la sfat. După un ceas și mai bine, hotărâră să trimită doi slujitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că pe-acolo nu e nimeni. Și uite că eram eu. A văzut că o văd din toată inima; și a râs oleacă; nu mult, dar de râs a râs, asta mi-i crucea! Și-atunci am văzut eu ce strungăreață frumoasă avea ea; și ce ochi negri avea ea - ca Ileana lui Maxim; și ce neagră ca pana corbului la păr și ce albă ca laptele laptelui, pe la piele; ai fi zis că-i Tecla. Și nu știu cum bătea lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și secetă mare). Și ea s-a rușinat. Că era goală. În fața ochilor mei, orișicâtuși, bărbat. A chiuit iară și a-nceput să mă stropească. Ca să n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță și povață - și avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de ea. Ea a venit. S-a oprit; n-a mai stropit. Mi-a făcut semn să mă ridic din apă - n-am vrut. S-a aplecat, m-a apucat de subțiori. Mi-am zis: mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-și piciorul murdar pe minge, jucând o versiune În miniatură a unui general care tocmai cucerise un vârf de deal, băiețelul mă privi precaut. — A, vreți să vă conduc, nu? Încă nu-i apăruseră dinții noi. Scoțându-și limba prin strungăreața din mijloc, se gândea probabil că mă descurc și singur, din moment ce, fără a sta prea mult pe gânduri, continuă să bată mingea și să alerge după ea. După ce acoperi cam douăzeci de metri, se Întoarse și făcu un gest cuprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății, cu aceleași cearcăne, aceiași dinți a căror strungăreață se accentuase, cu același păr blond-cenușiu, dar cu o voce care distona puternic cu imaginea mea despre ea, cu același nume de actriță de cinema, și cu un număr de telefon la care nu a răspuns niciodată, n-am reușit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urechi. Mi se păru, atunci, că cel mai bun lucru ce-l am de făcut este să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i-o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de alee. Șansele să dau peste el erau inexistente. I-am făcut cu mâna și Scottie mi-a răspuns: —Bună, domnule van Peth, susură el prin strungăreață. Copiii vecinilor mă plac. Am răbdare cu ei. Nu ridic vocea, cum fac alți tați. Nu mă enervez niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tați. Nu mă enervez niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
betul, linia sprâncenelor și degetele de la picioare. Nu reușea niciodată. Să-ți spun câte ceva despre mine. Am, întotdeauna, mâna dreaptă mai rece decât cea stângă, indiferent de temperatura din cameră. O sprânceană mai ridicată, de la natură. Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
existența după aceste principii. Pescarul o privește. Apoi zâmbește. Nu. ăsta n-a fost unul dintre zâmbetele îndelung exersate. Zâmbetul ăsta nu exista în arsenalul lui de actor-pescar profesionist. Iar ea îi vede dinții. Mari și albi și puternici. Și strungăreața aia de bărbat. Strungăreața aia care se potrivește perfect cu protuberanța de mai jos. Și atunci, toate regulile și toate principiile și toate barierele dispar ca și cum n-ar fi fost, și Sophia se uită fix în albul ochilor pescarului care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pescarul o privește. Apoi zâmbește. Nu. ăsta n-a fost unul dintre zâmbetele îndelung exersate. Zâmbetul ăsta nu exista în arsenalul lui de actor-pescar profesionist. Iar ea îi vede dinții. Mari și albi și puternici. Și strungăreața aia de bărbat. Strungăreața aia care se potrivește perfect cu protuberanța de mai jos. Și atunci, toate regulile și toate principiile și toate barierele dispar ca și cum n-ar fi fost, și Sophia se uită fix în albul ochilor pescarului care nici nu știe că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în loc de ,,are urechi măricele”, ,,are urechi ca niște foi de varză murată”? Și... și“bărbia ascuțită ca un vârf de pantof”? Îți convine? Victorița: Îmi convine. Uite, scriu și eu: ,,are niște degete ca niște dopuri de plută și ... o strungăreață între dinți ca Dunărea la Porțile de Fier.. Dana (särind în sus): Da? Hai la oglindă! Poftim: spune unde vezi tu la mine... Porțile de Fier? Victorița (trăgându-se de urechi): Și tu unde vezi la mine varză murată? Dana
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
parcă mi-ar fi vechi prieten. Parc-ar fi unul dintre băieții cu care am crescut. Are un zâmbet pe care parcă l-am văzut în fiecare zi în copilărie. Îi știu gropița din bărbie, și fiecare pistrui de pe nas. Strungăreața dintre cei doi incisivi, știu cum obișnuia să fluiere prin ea. Aici și acum, îi dă o injecție câinelui. Stând în picioare lângă o masă de oțel argintiu într-o încăpere friguroasă cu faianță albă, ținând câinele de blana de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu codițe și pistrui dacă n-a fost futută de cineva. Fiecare zvăpăiat, fiecare domnișoarac de copil în salopetă, cu o praștie în buzunarul de la spate, Cora îi întâlnește doar fiindcă au fost obligați s-o sugă. Fiecare zâmbet cu strungăreață e doar o mască aici. Fiecare genunchi înverzit de iarbă e un indiciu. Fiecare vânătaie, un reper. Pentru fiecare semn cu ochiul, chițăit sau chicotit, există câte-o căsuță de bifat în formularul de primire a victimelor. E îndatorirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]