280 matches
-
confiscare a volumelor de către cenzură, sub pretextul incitării la teroare. O parte din opera poetică, foiletoanele și articolele lui Jabotinski au fost publicate în culegeri separate in anii de dinaintea revoluției: de pildă «В студенческой богеме» („Despre boema studențească”) (dedicată vieții studențimii italiene), «Десять книг" (Zece cărți) și poemul mentionat „Sărmana Charlotte”. Scriitorul Alexandr Kuprin a salutat „talentul nativ" al tânărului Jabotinski, și după opinia sa, dacă acesta nu s-ar fi implicat atât în activitatea sionistă, ar fi avut șanse să
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Nottara, care pune în valoare versurile poemei. Scoate, la 5 aprilie 1894, ziarul "Lumina" în care republică o mare parte a operei sale poetice și din care aflăm că la 18 mai 1894 ia parte la manifestările politice, adresându-se studențimii adunate în jurul statuii lui Mihai Viteazul, din Piața Universității. Întreprinde alături de Cincinat Pavelescu, Constantin Castilli și alți discipoli un maraton al bicicliștilor pe ruta București - Brașov, sub privirile amuzate ale bucureștenilor aflați pe Șoseaua Kiseleff. Acest eveniment a fost consemnat
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
în județele Tulcea, respectiv Constanța. Rezultatul a fost că 15%(aproximativ 50.000) din populația Dobrogei vorbește dialectul aromân, iar municipiul Constanța este un centru activ al culturii aromâne în renaștere după 1990. În perioada interbelică, anumiți aromâni din rândurile studențimii din România, au fost membri activi ai partidului de extremă dreaptă și creștin "Mișcarea Legionară", poreclit "Garda de Fier" din cauza stemei sale (6 sulițe perpendiculare câte 3, semănând cu o "zgardă de fier"). Aromânii legionari Doru Belimace și Caranica au
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
și comuniștii de mai Înainte sau „europeniștii” de azi. Din păcate, mulți dintre noi sau dintre părinții și bunicii noștri au trăit pe viu această experiență a mistificării istoriei și a distrugerii credinței și a demnității umane. Octavian Voinea („Masacrarea studențimii ro mâne”, 1995) scrie: „Prin prăbușirea elitei legionare, oculta urmărea prăbușirea Întregului popor român și pătrunderea satanei În neamul românesc! Acesta este scopul final al comunismului: Descreștinare; Deznaționalizare; Dezumanizare (bestializare)”. Anchetatorul Îi spune lui Voinea aceste memorabile cuvinte, chintesența comunismului
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
români de la Universitatea din Viena să pregătească manifestațiile împotriva Mileniului, sărbătoare a Ungariei care marca un mileniu de la stabilirea maghiarilor pe teritoriul țării. Inițiativa studențească a fost sprijinită de cercurile naționaliste austriece și de presa vieneză. A reușit să mobilizeze studențimea pentru a lua parte la trei adunări de protest la Universitate, în sala Wimberger și în Prater. În 1899, după terminarea studiilor, a început să practice medicina, în timp desfășurând și o activitate în cadrul Partidului Național Român, unde s-a
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
comuniști erau dispuși să înceapă un dialog. De aceea, întrebările se concentrau asupra aspectelor economice și nu ridicau probleme politice sau ideologice. Dar era evident că nici vinul artificial bulgăresc, nici contoarele electrice pentru Vietnam, nu reprezentau preocuparea majoră a studențimii din România. Aceste întrebări erau doar un semnal trimis conducerii de partid că există o intenție de dialog, nu de confruntare ideologică. După cum se așteptau mulți din conducătorii studenților, Iosif Chișinevschi, ca alți conducători comuniști din guvern, nu a dat
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Pe plan politic este membru asociației studențești „Arboroasa” (1930-1936) și președinte al ei (1934-1936); dar și vicepreședinte al "Centrului studențesc" din Cernăuți, dând dovadă de cel mai înfocat romanism cu prilejul manifestărilor și congreselor studențești. A organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene (1936) și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților. Colaborează intens la revistele "Iconar" (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), "Răboj", "Bună Vestire" (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
în 1924 cu volumul "Liniști de schituri". A fost de mai multe ori laureat - în (1926, 1927, 1928 și 1939) - al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un numar însemnat de conferințe cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935. A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista "Universul literar" și apoi la alte reviste literare: "Gândirea"; "Gândul românesc"; "Sfarmă-Piatră"; "Decembrie"; "Vremea"; "Revista mea"; "Revista dobrogeana","Ramuri", "Adevărul literar și artistic" , "Axa
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
nemulțumirile au fost interpretate în termeni antisemiți, culminând cu revendicarea unui „numerus clausus”, adică limitarea numărului studenților evrei în universități. Principiul „numerus clausus” a devenit unul din principalele sloganuri ale naționaliștilor antisemiți și a contribuit în mare măsură la politizarea studențimii. Radicalizarea studențimii a fost accelerată de un grup de studenți organizați în jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu, ulterior liderul Gărzii de Fier, care au promovat un antisemitism extrem și violent. Înarmați cu ciomege, încurajați de partide de extrema dreaptă și susținuți de
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
fost interpretate în termeni antisemiți, culminând cu revendicarea unui „numerus clausus”, adică limitarea numărului studenților evrei în universități. Principiul „numerus clausus” a devenit unul din principalele sloganuri ale naționaliștilor antisemiți și a contribuit în mare măsură la politizarea studențimii. Radicalizarea studențimii a fost accelerată de un grup de studenți organizați în jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu, ulterior liderul Gărzii de Fier, care au promovat un antisemitism extrem și violent. Înarmați cu ciomege, încurajați de partide de extrema dreaptă și susținuți de profesori, învățători
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
tras în mulțime, manifestația soldându-se în cartierul evreiesc cu ciocniri violente între studenți, evrei și jandarmi. Data de 10 decembrie a intrat în analele studențești ca fiind „începutul mișcărilor studențești împotriva elementului evreiesc”, formula aparținând însăși organizației oficiale a studențimii din Cluj, fiind folosită într-o adresă către decanul Facultății de Știință din anul 1928. Aniversarea a fost anual comemorată prin slujbe, congrese, marșuri și excese antisemite. Astfel, începutul mișcării studențești a însemnat în același timp și preludiul unui val
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
mobilizare a maselor. Împreună cu Liga Apărării Național-Creștine, înființată de patronul mișcării studențești, Alexandru C. Cuza, la rândul lui profesor universitar și antisemit de notorietate publică, ei au reușit să atragă din ce în mai mulți adepți și simpatizanți din rândul studențimii, intelectualității, clerului și țărănimii, antisemitismul devenind pe parcursul anilor 20 o mișcare de masă. Antisemitismul n-a fost nici pe de parte o invenție a studenților, ci a avut o tradiție îndelungată în istoria României moderne. Începând din a doua jumătate
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
între populația creștină și cea evreiască au avut loc și înaintea primului război mondial. Cu excepția răscoalei țărănești din 1907, cele mai multe conflicte au avut cauze locale și au rămas localizate, fără a contamina și restul țării. Nici agitații antisemite cauzate de studențime n-au lipsit înaintea războiului. Același Alexandru C. Cuza, pe atunci liderul Ligii Culturale, organiza la București în anul 1900 grupuri de studenți care, după o adunare publică cu caracter antisemit, porneau spre cartierele evreiești, devastând prăvăliile și spărgând geamurile
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
pericolului evreiesc” reprezenta un act de onoare. Totuși, în pofida tuturor mărturiilor, manifestațiile studențești înainte de război n-au luat niciodată amploarea violenței antisemite generalizată la nivel național din perioada interbelică. [caption id="attachment 1868" align="aligncenter" width="463"] Broșură editată de organul studențimii naționaliste, ”Cuvântul Studențesc”, despre necesitatea introducerii unui „numerus clausus” în universități, București 1924.[/caption] Care au fost, deci, factorii care au dus la ascensiunea mișcării studențești după primul război mondial? În primul rând, trebuie amintite aici schimbările majore ale societății
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
în stradă, revendicând introducerea unui „numerus clausus” pentru profesori și studenți evrei. La Riga, studenții au declarat grevă în martie 1923, revendicând la rândul lor limitarea accesului evreilor în universități. Evoluțiile în celelalte state europene n-au putut decât încuraja studențimea română, legitimându-le aparent și acțiunile violente ca expresie a unei generații noi, unită pe scară europeană de aceleași idealuri. Studenții s-au folosit atât de structurile statului, cât și de ritualuri religioase Pe lângă schimbările înlăuntrul și în afara țării, care
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
membrilor ei în asasinate politice. După ce Corneliu Zelea-Codreanu, împreună cu alți cinci lideri ai mișcării studențești, au fost arestați în 1923 sub acuzația de complot împotriva</em> Siguranței Statului, pentru că plănuiseră împușcarea „politicienilor trădători și a plutocraților evrei” vinovați de „prigonirea studențimii”, „Văcăreștenii”, denumiți după închisoarea în care fuseseră internați, au dobândit rapid statutul de celebrități. Prin asasinarea prefectului de Poliție din Iași, Constantin Manciu, în 1924, Codreanu devenea chiar „eroul” mișcării. În timpul procesului, mediatizat și exploatat politic pe larg, Codreanu a
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
uitate în atmosfera austeră de la Trinity College. Singurul profesor al lui Newton care a exercitat efectiv o mare influență asupra lui a fost Isaac Barrow, primul profesor care a ocupat catedra Lucas. Isaac Barrow (1630 - 1667), tânăr profesor pe vremea studențimii lui Newton, a devenit, probabil mai târziu prietenul său. Cum s-a desfășurat viața de zi cu zi a lui Newton în primii ani la Cambridge? Despre aceasta s-au păstrat puține date. Se știe că uneori lua parte la
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
sînt relevante pentru modul în care s-a produs rapid comunizarea mediului universitar, prin epurare academică, schimbarea programelor, dominația partidului totalitar în toate structurile decizionale academice, inclusiv la nivelul organizațiilor studențești; acestea din urmă erau la început erau dominate de către studențimea democratică (liberali, țărăniști, social-democrați), dar în scurtă vreme au ajuns să fie controlate de către studenții comuniști, foarte implicați în campaniile de denunțare și exmatriculare masivă a propriilor colegi, cu ”origini nesănătoase”. În 1949, spre finele anului universitar, a fost ”demascat
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
război pe frontul rusesc, apoi pe cel italian, revenind acasă cu trei decorații din șapte lupte la care a participat. „Făclier român neobosit, om de mare omenie și izvor de sfat și îndemn, cât și toiag de sprijin material pentru studențimea română bucovineană, adunată sub steagul Junimii”, cum l-a numit nepotul său, Nicolae Popescu, Arcadie Dugan-Opaiț convoacă, la 2 mai 1919, o adunare generală extraordinară, reluând astfel activitatea societății cu o activitate în special de factură cultural-națională. În 1922, se
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
București) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare. Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România
Simion Mehedinți () [Corola-website/Science/299299_a_300628]
-
permită amplasarea statuii în Piața Unirii și oferind piațeta din fața actualului Hotel Continental. Profesorii ieșeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol și A.C. Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestație de protest a cetățenilor Iașului și a studențimii ieșene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în fața hanului Petrea Bacalu, unde, pentru prima dată, s-a jucat „Hora Unirii". În cele din urmă, cu prilejul audienței din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
devotament și apropiere de URSS. Cu ocazia mazilirii grupului Teohari Georgescu, Vasile Luca și Ana Pauker, drumul spre afirmare a lui Virgil Trofin precum și a altor activiști era deschis. Virgil Trofin s-a afirmat ca politruc servil cu ocazia frământărilor studențimii maghiare și române ce au urmat reprimării insurecției din Budapesta. Fiind secondat de către Florian Dănălache, prim-secretarul Bucureștiului și ascultând de sfaturile lui Leonte Răutu, Trofin a jucat un rol decisiv în înăbușirea tendințelor liberale ale mediilor universitare. Cei mai
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
în care s-a aflat de sinuciderea lui Führer-ului, operația a fost contramandată, astfel încât Sima și Manoilescu au trebuit să se descurce pe cont propriu. Printre cei care-l însoțeau pe Sima, se afla și Mircea Dimitriu, fostul șef al studențimii legionare din Timișoara, fugit în Germania în timpul prigoanei carliste și rămas în Berlin. Grigore Manoilescu și Mircea Dimitriu i-au comunicat lui Horia Sima că vor încerca să treacă în Italia. Jumătate de secol mai târziu, Mircea Dumitriu își va
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
care urmase liceul „Seminarul Pedagogic Universitar“ de la Cluj, între 1926-1933, obținînd calificativul „excepțional“ la română, latină, greacă, franceză, germană, istorie, științe fizico-chimice și gimnastică, ajunge la București în 1933, la 17 ani, adaptîndu-se cu oarecare dificultate la atmosfera „frivol-bășcălioasă“ specifică studențimii regățene, la acel soi de „miticism“ și șmecherie bucureșteană care, după cum mi-a povestit la un moment dat, îi punea pe ardeleni, la primul lor contact cu această lume, într-o stare de stupefacție acută. Mihai Șora, care l-a
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]