56 matches
-
atunci, fiind preot V. Lazăr cînd se distrusese fostele sate Murgești și Glodeni și abia se înființase satul Bereasa, care avea 13 case, acel preot Vasile venea la slujbă înarmat de frica păgînilor. La început biserica a fost acoperită cu stuh, pe urmă cu șindrilă și abia pe la 1855 cu tablă de fier vopsită cu roș. Ctitorii care au contribuit cu bani, materiale și osteneală sunt următorii:Peot Mihai Lapteș cu soția sa Maria, învățătorul Ramașcanu Ioan cu soția sa Aspazia
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
îngustează mult, ca urmare a stâmtorii de versanții abrupți ai văii. Albia este puțin șerpuitoare, până la s. Ordășei neramificată; în aval de orașul Orhei se întâlnesc insule de dimensiuni destul de mari amplasate la fiecare 1-5 km, fiind înmlăștinite, acoperite cu stuh și rogoz. De la izvor până la orașul Bălți lățimea râului este de 3-6 m, adâncimea de 0,1-0,5 m, în aval de oraș crește brusc de la 20-60 m până la 200 m la 0,5 km în aval de s. Isacova
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
turela. În tot acest timp există avantajul montării unui tun mult mai puternic decât ar fi fost posibil pe un tanc bazat pe același sașiu. Până la sfârșitul războiului au fost construite 10,619 de tunuri de asalt StuG III și StuH 42. Majoritatea au fost construite de către Alkett ("Altmaerkische Kettenfabrik GmbH") și câteva de către MIAG ("Muehlenbau-und-Industrie AG"). Per total, blindatele "Sturmgeschütz" s-au dovedit a fi de succes, fiind folosite pe toate fronturile atât că tunuri de asalt, cât și ca
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
oficial "Sturmhaubitze 42, Sd.Kfz 142/2", erau menite să asigure sprijin pentru infanterie fiindcă din ce in ce mai multe StuG III erau folosite că vânătoare de tancuri. Tunul era o variație a obuzierului de 10.5 cm leFH 18. 1,211 de StuH 42 au fost fabricate. În 1943 10 StuG III au fost echipate cu aruncătoare de flăcări. Au fost denumite StuG III (Flamm). La sfârșitul anului 1941, 24 de StuG III au fost dotate cu tunul de 15 cm sIG 33
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Înarmat cu un tun de calibru 75 mm, StuG III putea fi folosit atât că tun de asalt, cât și ca vânător de tancuri. Armata germană a folosit și alte modele de tunuri de asalt fără turela, precum StuG IV, StuH 42, Sturmpanzer IV sau Sturmtiger. Batalioanele de "Sturmartillerie" erau folosite adesea că substitut al batalioanelor de tancuri din cadrul diviziilor Panzergrenadier. Batalioanele independente de tunuri de asalt StuG erau folosite adesea că întăriri pentru diviziile de infanterie datorită versatilității lor. În cadrul
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Heleșteie, În Bare, La Măliniș - La Malini, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliste (Săliște) , Șaga, Toloaca, Vadul Vlădichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie (Scruntari). La fel si dealurile (Dealul Burlei, Scorpan), Văile (Carpenis, Piciorul Robanului), pădurile (Carpenis, Calnovat, îngrăditura, În Pietriș) sau râpile (Cărpiniș, În Porcovăț, Zneamăn, Gârla Fântâniței). Unele denumiri au dispărut astăzi sau nu mai sunt pe teritoriul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]