204 matches
-
Că-n geamul tău deschis pot să nu revin...” (Trăiesc în privirea ta). Imaginarul poetic feminin este ”geologic și biologic”, confesiv, retoric, anticalofil, antipoetizant (vezi Georgeta Sadom, Imaginarul poeziei feminine, 2010, p.95-97). Sunt și niște încondeieri subtile, marcate de suavitate și candoare a trăirii, de ingenuitate, dar și pătrunde cu dibăcie sentimentul dramatic al trecerii timpului: Tresare-n somnul meu o zi /Când merele sunt coapte... În lipsă e doar ochiul tău - / Ariciul cu un măr în spate. Mă uit
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1404209301.html [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
severa construcție a unei fugi la patru voci. În canzone, el este influențat de stilul luminos al italienilor. În schimb, în toccate și fugi, cu imagini atât de variate și de puternice, a îmbinat gravitatea și patosul organiștilor germani cu suavitatea și sugestiva cantilenă italiană. Și în muzica de orgă, ca și în creația vocal-simfonică, îmbină stilul somptuos și solemn cu efuziunea lirică intensă. Cea mai subiectivă este muzica de orgă, întrucât ea își are rădăcinile în improvizație, în muzica spontană
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
simțea. Dar nu se dădea bătută. Mai avea atâtea de facut. ""De fapt toate peisajele sunt niște „dumbrăvi minunate” în care natura copleșește prin supradimensionare. Și obsesiv, în aceste „locuri mirabile”, apar siluete abia conturate de oameni singuratici."" ""Am remarcat suavitatea, gingășia și poezia din acuarela lui Țâțos."" (1961) ""Lucrări ale căror calități picturale te rețin prin surprinzătoarea notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
în satul andaluz Moguer, în 1881. Vădind o vocație precoce, la paisprezece ani se poate mândri cu poezii publicate în câteva reviste din Andaluzia. La nouăsprezece ani vine la Madrid, unde intră în legătură cu cercurile moderniste. Rubén Dario îl elogiază pentru ""suavitatea melancolică"" a versurilor sale, care trezesc ""dorul de imposibil"", și îi sugerează titlul unuia din primele volume: "Almas de violeta" (Suflete de violetă). De la aceste prime versuri până la anii maturității, Juan Ramón Jiménez este un exemplu strălucit de sacrificiu pe
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
Mircea Dinescu etc. „Romulus Vulpescu este unul dintre foarte rarii scriitori care sunt in acelasi timp și propriul lor personaj. Romulus Vulpescu este invenția lui Romulus Vulpescu, așa cum Don Quijote este invenția lui Cervantes... Ceea ce frapează peste tot cu constantă e suavitatea vehemență, puritatea groasă, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuri rimbaldiene... întotdeauna delicat, strigatul este acela al sensibilității acute, convertita în parabole, în pilde, în aluzii și uneori în mituri... Fantezia cultivata a scriitorului preferă grotescul gigantic și absurdul cazuistic
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
O astfel de temă este seria jucătorilor de cărți. Un astfel de tablou se găsește în "Muzeul Orsay" din Paris. Se poate remarca paleta deosebit de rafinată a culorilor, deoarece din tonurile calde, dar amestecate brutal, radiază o înaltă formă a suavității. O altă temă preferată sunt naturile moarte cu fructe, care revin ca un leitmotiv în creația lui Cézanne. În tabloul ""Natură moartă cu mere și portocale"" (1899) reliefurile realizate amintesc sculpturalitatea câtorva pânze care reprezintă muntele "Sainte-Victoire". Tablourile pictate cu
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
el niciodată nu mânuia pensula fără rugăciuni fierbinți, iar în timp ce picta ‚’’Răstignirea pe cruce’’ plângea. Stilul lui Fra Angelico a fost descris drept "pios" și într-adevăr, aceasta este trăsătura sa predominantă. Chipurile pictate de el au un aer de suavitate transfigurată, fervență religioasă și cunoaștere esoterică ce radiază, prezentând un mare interes pentru anumiți critici și creând într-o manieră fără egal un anumit ideal - acela de sfințenie și detașare de agitația și zarva laică. Nu trebuie însă ignorat faptul
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
casei de discuri Source. Nadia Ali este cunoscută pentru vocea să caracteristică și abilitățile sale vocale. Reema Kumari Jadeja de la MOBO a descris muncă să ca fiind „o măiestrie euforica și melancolica, stilul muzical specific lui Ali se îmbină cu suavitatea mistica a Estului cu muzica electronică inteligență și fortificata cu soul. Cântecele de pe "Embers" au fost comparate cu piesele Madonnei din cea mai bună perioadă a carierei sale, precum și o „reinterpretare modernă” a lui Ștevie Nicks. "Billboard" i-a lăudat
Nadia Ali () [Corola-website/Science/333971_a_335300]
-
nu se recomandă a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorită proprietăților ceramicii cu proprietăți izolatoare din care este făcută veselă. Metodă japoneză Chanoyu, ceremonia japoneză a ceaiului, este o tradiție influențată de budismul Zen. Estetică ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadōgu (unelte de ceai) și matcha (ceai verde sub formă de pudra). Pașii ceremoniei: curățarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri apoi prepararea ceaiului și servirea ceaiului: - în chawan (recipientul în care se servește
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
o succesiune de simboluri fără elemente comune cu simbolul de la care s-a pornit, metamorfoza ca tehnică a procedeelor adică, îl va aduce pe pictor la mari performanțe artistice, dar și în pragul nebuniei. Redarea cu tandrețe a prospețimilor lumii, suavitatea unor chipuri luminate sau iluminate compus dau încă savoare liniilor trupului în general, deosebindu-le de asperitățiledin liniile lucrurilor, în care pictorul include simbolurile și asta dă încă genuitate pictorului. Lupta, în viitor, se va da în Florin Preda între
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
cele câteva legități tabu ale Lui. Într-o manieră nevăzută, iubirea își trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare, castitate și sobrietate. Ascunde subtil în interiorul său detaliile spectacolului inedit al culorilor. Fiecare vibrație coloristică fascinând prin ceea ce este. Luate în detaliu, nuanțele de bază se manifestă prin ALBASTRU pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Aceste monumente pricinuiesc un sentiment straniu de dezolare. Nu sînt nici măcar arheologice și n-au un raport cu geografia locului". Nici Poetul național nu scapă de pana optimistului, autor al Operei lui Eminescu, acesta "privește femeia, ca și poporul, în suavitatea ei terestră, tipul predilect fiind "văduvioara tinerică"". Pentru Divinul critic, încercările de îmbogățire a limbajului filosofic autohton întreprins de Lucian Blaga sînt un "joc de cuvinte ce și-au avut în publicistică un efect egal hermetismului suprarealistic". În concluzie, "termenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu sensuri polivalente, al căror ultim mister poetul pare a-l proteja. Sugestia muzicală, simbolul întrețin tonul surdinizat, atmosfera vaporoasă, dar și obscura ambivalență a figurilor. Ciclul Fecioara în alb pare un cânt de slavă închinat unei iubite de o suavitate boticelliană (La creatura di bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
cu un univers gata să se descompună, cu cetăți pustii, unde foarte rar figurile legendare ale copilăriei - domnița din basme, îngerii nopții - mai vizitează imaginația. În 1968 poetul revine cu placheta Sosesc romantic, deosebită în esență, dar păstrând delicatețea și suavitatea sentimentului, precum și dezinvoltura stilului. Trăiește acum din amintiri, cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane, poetul „sosește” mai degrabă simbolist decât romantic. Dacă până acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
Gheorghe Grigurcu 1. În versurile sale ostentativ orînduite în tiparul prozei, Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase, astfel cum un
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
de noi maniaci. Ar trebui dată o lege”. Răspunsurile sunt ca proza lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel spus o șansă a supraviețuirii prin și dincolo de text. Interesante sunt și
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
ce nu mai crede în ieșirea din zodia răului. Nu e de mirare că Ț. cultivă acum, cu oarecare insistență, poezia religioasă, publicând un volum de „rugăciuni și viziuni”, intitulat Cartea iluminării (2000), care grupează câteva texte esențiale, de mare suavitate, trădând pe alocuri înrâurirea târzie a lui Lucian Blaga („Aproape de clipă; / Aproape de nor,/ E marea risipă / Din ultimul zbor.// Și omul nu poate / Să schimbe ce-i scris, / Cu semnele toate / Din ultimul vis...” - Cunoașterea). Cântate în surdină de poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
o posibilă amenințare, și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C., extrem de cizelate, de „lucrate”, fără ca ideea să piardă însă din profunzime. Predominant rămâne sentimentul de solitudine; în absența divinității (căreia nu îi cere, patetic, semne palpabile de existență, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la talentul de colorist.” (Tudor Octavian) Opriș Gheorghe 1912 2008 Pictor ,,Am pornit de la ideea de a scoate din uitare evenimente istorice din comună și din județ, la unele am participat, pentru zugrăvirea altora
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
și care era mai mult decât o simplă curiozitate")452 pe care un poem de dragoste de Tasso, însemnat cu unghia, a făcut-o să se nască. "Femeie, cuvânt care, el singur, mă face să freamăt de melancolie și de suavitate", explică naratorul amintindu-și de o lungă continență forțată. Descoperirea unor bibelouri feminine îl cufundă în idei melancolice. Dar reveria lui capătă formă și conținut la vederea unui portret, care pare să vină dintr-o nuvelă de Poe453 , portret care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din creștetul spicelor"; "Măduva surâsului mi-e caldă"; "E-n aer miros de dragoste viu, / Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul". Tușe argintii, solare, ademenitoare vorbesc de un senzualism sănătos, de frenezii și inocență, de exuberanță și suavități, de un ceremonial expansionist potrivit vârstei. Personalitatea de bază a poetei aceasta este. Neliniștile, scepticismul, regretele, dilemele, conștiința efemerității, sentimentul dezagregării finale reacții dând curs progresiv reflexivității sunt însemne ale personalității rotunjite ulterioare. Hotărâtoare, în cele din urmă, este imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o stare a peisajului". Timiditățile, gestica retractilă, feminitățile desuete îi sunt străine; structură deschisă, o Venus barbata independentă respingând falsele pudori și dând curs naturii feminine, ea imprimă secvențelor confesive o pasionalitate contagioasă. Dimensiunea senzorială, dorința erotică (nu lipsită de suavități), întrebările, câte sunt, aproape că exclud anxietățile. Într-un sonet din tinerețe se autodefinea la modul deziderativ o personalitate posesivă: "Neîmblânzită ca o stea lactee, / Departe, nici bărbat și nici femeie, / Măcar o dată pot să mă închipui?" Între grațios și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului eminescian, nu însă în latura lui exaltată, ci înaintând pe suavități, sacralizând și spiritualizând în căutarea sublimului. O vizită la Căpriana, magnifică mănăstire basarabeană, e prilej de planare în timpul-memorie, inclusiv într-un prezent diafanizat, aliaj de extatism și trezie calmă. Sacrul fuzionează cu erosul, luminându-l. Haidem, iubito, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în societățile întocmite rațional, într-o „desfășurare liberă a puterilor sufletești”. Poezia, definită, după Goethe, ca un „simțământ viu de a cuprinde lucrurile din lume după toate împrejurările lor, și puterea de a le reproduce sau răspica cu grație și suavitate”, trebuie să se afle în slujba unor înalte idealuri sociale și naționale. M. considera, încă de la 1844, în Câteva reflexii asupra poeziei noastre și în Duplică (Asupra poeziei), că a sosit „minutul criticei” și, după exemplul revistelor din Principate, făcea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
veacuri prelungi/ Alarhos - trup fără trup, nume fără nume”). Lirica primește treptat accente melancolice, evocatoare, erotismul filtrându-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă în fir de mătase, cu o anume suavitate a versului ce riscă să eșueze în dulcegărie („Chiar tu erai liana înălțată/ pe gâtul cerului înlăcrimat/ cu geana ochilor încercănată/ sub care-n scurta vară-am înnoptat” - I.). M., „un scutier al iluziei”, desfășoară un lirism al decantărilor sentimentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]