384 matches
-
pictura murală originală, acolo ar fi rămas în schimb trei icoane realizate de Constantin Lecca: "(1) Cina cea de taină, (2) Spălarea picioarelor, (3) Intrarea lui Isus în biserică". Barbu Theodorescu a mai afirmat că, din ce a facut Lecca (subînțeleasă departajarea: fără Mișu Popp) pe tărâm religios nu mai exista în 1969 ci doar cele trei icoane din Brașov. În concluzie, bisericile de la Curtea Veche, Răzvan Vodă și Sfânta Ecaterina nu mai au nimic din picturile originale. Faptul este contrazis
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
după episoadele fățișe de genul „"the red scare"” în cultura autohtonă, pentru a-l putea reactualiza la nevoie. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein și Osama bin Laden, care au permis justificarea unor expresii ca „axa răului” (contrastând cu o subînțeleasă axă a binelui), sau reactualizarea într-un cadru de acceptare populară generală a expresiei naziste „război total”. Războiul imaginar a fost, astfel, un instrument de bază ce a permis, pe plan intern, acceptarea Războiului Rece pe o perioadă extinsă de
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
inel de aur masiv. Acesta avea gravată pe el stema țării și legenda „Film de Artă Român + Leon Popescu”. Constanța Demetriade primise în schimb un medalion de argint încrustat cu safir, ce avea scris pe o parte „Patria” (cu urmarea subînțeleasă „recunoscătoare”), iar pe cealaltă „Muma Răniților — Societatea Leon Popescu”. În urma descoperirilor făcute în 1985 și a interpretării lor, Tudor Caranfil concluziona despre rolul lui Aristide Demetriade în realizarea filmului: "„se dăruise timp de aproape un an creației filmului, îi scrisese
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Metafora (din greacă: "metapherin") este o figură de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii". Figură de stil/trop prin care se trece de la semnificația obișnuită a unui cuvânt (expresie), la
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
sociale cu o repeziciune demnă de un film apocaliptic. Cum se pot schimba ochelarii literări în rândurile noilor generații de scriitori? Întărind în rândurile critice, în zonele de influență în judecată literară, dimensiunea socială - știu, o denumire vagă, dar din ce in ce mai subînțeleasa de mulți artiști mișto. E de ajuns să deschizi ochii, să-ți pui în funcțiune dorința de comunicare artistică, să reproduci, să produci realități noi și vor exploda mii de teme evitate. Literatura socială nu e necesară pentru lobby ideologic
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
fel ca pronumele personale în acuzativ din română: "Őt szeretem" „Pe el/ea îl/o iubesc”, "Több tollam van; melyiket akarod?" „Am mai multe stilouri; pe care îl vrei?” Această conjugare se aplică atunci când verbul nu are obiect exprimat sau subînțeles, are obiect nedeterminat, ori are obiect determinat în mod nedefinit. Acesta poate fi: Conjugarea nedefinită se mai folosește și în cazul verbului "szól" „a spune” ca predicat al unei propoziții incidente: "Esik az eső - szólt János" „Plouă - zise János”. În
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
folosite și armonii vocale. David Balls de la "Digital Spy" a oferit discului trei puncte dintr-un total de cinci, afirmând despre cântec faptul că „nu este nemaipomenit și vocea lui Cole nu este extrem de puternică, dar mulțumită unui anumit farmec subînțeles și cu o mare expunere [la] "X Factor", [piesa] ar trebui să îi aducă [artistei] cariera independentă la un start câștigător”. Fraser McAlpine de la "BBC" a oferit compoziției două stele dintr-un total de cinci, apreciind totuși faptul că „a
Fight for This Love () [Corola-website/Science/318750_a_320079]
-
defectuoasă. De exemplu, frază "Cine mă caută, nu sînt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care "mă caută", dar continuă cu o propoziție principala care are deja subiectul subînțeles "eu". Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei. În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticala și de stil, dar poate fi folosit intenționat în limba literară pentru a obtine anumite efecte. De exemplu
Anacolut () [Corola-website/Science/300738_a_302067]
-
neesențială sau se poate deduce din context. Ex.: "Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea derivă direct din primul." (se evită repetarea cuvântului "motiv"). Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului, partea omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă. Ex.:"Banca i-a anunțat de furtul din conturi. Cine însă le va da banii înapoi..." Brahilogia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior. Ex.:"Unii studenți au lipsit de la conferință, alții au fost prezenți și
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
al domeniilor din care provin termenii ei. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „"Dar ochii tăi?"“: Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii. Urmărind exemplul metaforei din poezia eminesciană "Melancolie": se observă că această metaforă presupune o comparație inițială
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
vă amendează. 2. Reduceți viteza pe autostradă, fiindcă viteza ridicată e periculoasă. Primul argument e economic (a plăti amende e un lucru neplăcut pentru toți) Al doilea argument e dublu (periculos pentru șofer, care își poate pierde viața ; aici, argumentul subînțeles este că a fi în viață e un lucru bun în sine) ; periculos pentru alții (argument moral : e imoral să rănești sau să ucizi alți oameni). Argumentul e prezentarea unui profit moral sau economic (viitor, ipotetic, posibil, prezumptiv) care va
Teoria argumentării () [Corola-website/Science/323291_a_324620]
-
exil. Altfel, vom continua să glosăm despre părți disparate de opere, despre jumătăți sau sferturi biografice. Când, în sfârșit, aflăm ceva despre opera din exil a lui Al. Busuioceanu, nu mai știm nimic despre opera sa de scriitor interbelic, rămânând subînțeleasă, dar în fond la fel de puțin cunoscută, chiar de către istorici literari în exercițiu. Rămâne o singură soluție: realizarea unor ediții critice integrale din opera scriitorilor noștri din exil, recuperând și partea românească, eclipsată și ignorată. Nu e ciudat că nu le
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
murală originală, acolo ar fi rămas în schimb trei icoane realizate de Constantin Lecca: "(1) Cina cea de taină, (2) Spălarea picioarelor, (3) Intrarea lui Isus în biserică". Barbu Theodorescu a mai afirmat că, din ceea ce a făcut Lecca (fiind subînțeleasă departajarea: fără Mișu Popp) pe tărâm religios, nu mai existau în 1969 decât doar cele trei icoane din Brașov. În concluzie, bisericile de la Curtea Veche, Răzvan Vodă și Sfânta Ecaterina nu mai au nimic din picturile originale. Faptul este contrazis
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
la nivelul de realizare concretă a democrației constituționale în țara noastră, ci urmărește să aducă în atenția cititorilor principalele teme abordate în doctrina politică și juridică în această materie, oferind cel puțin parțial informațiile necesare formulării unor răspunsuri”" la întrebarea subînțeleasă încă din titlu și anume: dacă teoria asupra democrației constituționale este un mit sau poate deveni o realitate. Cu toate acestea, în ultimul capitol, " Perspectivele democrației constituționale", nu-și poate ascunde dezamăgirea atunci când face o scurtă retrospectivă a stării de
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară, sacrificînd verbul, subînțeles. Al doilea, culmea, folosește numai verbul la imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul îndemn pentru căi, hîii! căluții tații!)... Scandalos, autor al lui Ars amandi, amestecat în intrigi și în aventuri deocheate, Ovidiu va deveni prin exilul sau cel
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
din punct de vedere psihologic și socio-cultural: artistul occidental este mult mai prudent și mult mai puțin motivat în ceea ce privește dorința de afirmare și nevoia de comunicare, el exploatînd ofertele cu un tonus egal, fără fluctuații și cu o evidentă, chiar dacă subînțeleasă, convingere că totul este stabil și mereu disponibil, în timp ce artistul din spațiul ex-comunist, cel asiatic și cel din America Latină are o nevoie imperativă de comunicare, o dorință de afirmare aproape ultimativă și manifestă acea urgență de a răspunde la solicitare
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
timpul, ca să i-o spui verde în față, dacă ai curaj, ce altă modalitate de a-ți exprima ostilitatea să fie mai pregnantă dacă nu înjurătura în care numele lui, atunci când o spui, explodează printre buze? Înjurătură spusă sau numai subînțeleasă, ca în cazul unui consătean din vecinătatea bisericii, care, apostrofat de preot, promisese că nu va mai recurge la înjurăturile blesfematoare, când își dezaproba fiul, și recursese la următorul cod ce-i scăpa preotului: înălța brațul spre cer sau îl
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
viziuni care, În general, i-au falsificat ideile, În special prin reintroducerea noțiunii de clasă pe care, spre deosebire de Kant, Herder a recuzat-o, ca un partizan Înverșunat al monogenismului speciei umane ce se afla ă, fiecare popor are „geniul” său, subînțeles fiind că unele dintre aceste genii sunt superioare celorlalte În ceea ce privește calitatea antropologică și vigoarea istorică. Multă vreme, chiar și științele sociale au recurs, Într-un mod care se dorea „constructiv”, la această noțiune ridicată la rangul de concept. Vom reține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asigure existența prin Însuși faptul că s-au născut, fiind așadar moștenitorii unui patrimoniu acumulat de generațiile anterioare. Acest gen de indemnitate nu exclude Însă munca pentru oricine vrea să câștige mai mulți bani (Rifkin, 1996). Ideea filiației este aici subînțeleasă: părinții noștri au muncit destul și pentru noi. I s-a reproșat lui John Rawls că presupune natura umană a fi anistorică, În timp ce lui Rifkin i s-a obiectat că nu ține seama deloc de faptul că munca este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
educa” (Clain, 1990, p. 1321). ν Trebuie menționate trei abordări principale. Instituția poate fi mai Întâi studiată din perspectiva praxisului. Așa, de exemplu, Leviatanul lui Thomas Hobbes ne invită să gândim În termeni de transfer sau de delegare a puterii, subînțeles fiind faptul că obiectivul urmărit este obținerea binelui tuturor prin garantarea contractului și prin apărarea drepturilor persoanelor. Este de asemenea posibil să evocăm, precum Max Weber, „monopolul constrângerii legitime” și să ne referim În acest sens la norme și sancțiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cuvinte ale discursului ideologic. Literatura pentru ideologi este muncă ce nu necesită inspirație, este echivalată cu munca manuală care dă rezultatele stabilite din start. Problema planificării culturii, și aici am putea adăuga un nou postulat, nenominalizat de istoricul literar, dar subînțeles, este rezolvabilă, ca și în alte situații, prin apelul la modelul sovietic. Cultura este văzută ca o uriașă uzină care produce conform fluxului tehnologiei industriale. Mihail Cozma, într-un articol din "România literară" (apud. Ana Selejan, Reeducare și prigoană) tranșează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
incluși în ea. Noi care întrebăm suntem în același timp subiect și obiect al întrebării. Ne putem întreba cu privire la lucruri și evenimente particulare, sau cum funcționează clorofiliana la datarea unui obiect arheologic, însă în spatele oricărui aspect particular este prezentă ca subînțeleasă întrebarea cu privire la natura, diferită calitativ, obiectivitatea și limitele cunoașterii; cu privire la alegerile morale inspirate de acea cunoaștere; cu privire la lărgirea sau restrângerea ariei speranțelor noastre, aceasta și ca o consecință a cunoștințelor dobândite. Ajungem astfel să descoperim că sub orice întrebare se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în atitudinea singulară a omului care se întreabă cu privire la viață și realitate, în ciuda opiniilor curente adânc consolidate. Aprofundând și radicalizând acest prim răspuns am ajuns la cel de-al doilea: sub fiecare întrebare de ordin științific și tehnic se află, subînțeleasă, o întrebare existențială cu privire la limitele cunoașterii, la folosirea libertății și la posibilitățile salvării. Această întrebare comportă o problematizare a noastră înșine, adică o repunere continuă a problemelor noastre fundamentale. Filosofia este situată în acest cadru, căruia îi este expresia și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
urma, avea să i se confecționeze un portret de monstru arian. Dar ca în toate cazurile în care represiunea a fost exercitată din rațiuni de răzbunare, oprimarea a mers mînă în mînă cu creșterea faimei lor. În felul acesta principiul subînțeles al istoriei contemporane - „Der Sieger schreibt die Geschichte” (învingătorul scrie istoria), cum însuși Schmitt notează în jurnalul Ex captivitatae salus, ținut în anii de ocupație ai Germaniei postbelice -, principiul acesta este cu timpul încălcat: vor apărea autori care vor rupe
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
duce tot la izolare. În această dispută probabil ca un răspuns plauzibil îl vor da cei care privesc neinhibat ambele date ale problemei, adică cei pentru care izolarea de odinioară a României nu mai e un atù, ci o situatie subînțeleasa, pentru a fi ceea ce vrem să fim în pomenitul sat mondial.
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]