808 matches
-
doar secvența ultimă a unui proces care a început deja la căpătîiul muribundului. Ultimele sale minute, felul în care s-a mișcat, gesturile din urmă, licărul din privire, culoarea pielii, și mai ales cuvintele șoptite în clipa supremă, cu acele subînțelesuri bănuite pe care martorii le vor întoarce pe toate fețele cu încredințarea că acolo se află un mesaj din lumea de dincolo - toate aceste fleacuri devin informații cruciale analizate cu evlavie și cu o migală de medici legiști. Nu e
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
mai cunoscut roman scris de un finlandez e, la noi, Egipteanul lui Mika Waltari. Tradus mult mai tîrziu, a apărut la începutul unor ani care, pentru proza noastră, deschideau o epocă în care atunci și acolo le-au înlocuit, cu subînțeles, pe aici și acum. Altă lume, alți zei.
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
poziția de permanentă rezervă a lui Blaga. Noncolaboraționismul său nu se putea armoniza întrutotul cu o variantă, fie și îmblînzită, a producției literare "pe linie". Cînd, în cursul convorbirilor subsemnatului cu Blaga, venea vorba despre steliști, poetul surîdea ușor, cu subînțeles. Într-o zi am menționat cîștigul bănesc considerabil în epocă al lui A. E. Baconsky, care își permitea nu doar veșminte de lux, ci și, după cum a adăugat, autorul Poemelor luminii, achiziționarea unor tablouri și mobile scumpe. "Ce vrei, a
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
decesul. Căci orice modă moare atunci cînd devine unanimă. Voi purcede la treabă chiar în momentul de față. Aflu dintr-un articol recent că, pentru cititorul de filozofie, "ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire" (s.m.). Ei bine, ighemonikcon înseamnă "demnitate în port și atitudine", "maniere ele-gante", și nicidecum "ceremonie" sau "solemnitate", cum pare să creadă autorul articolului. La premiera lui Tartuffe, scrie cineva, lui Ludovic al XIV-lea
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de interes al romanului de la real la verbalizarea lui deficitară, transformând acțiunea (incidentele) în understatement (subînțeles, înțeles insuficient verbalizat). Ceea ce rezulta din mâna autorului modernist trebuia decodat, prelungit, explicitat: clarificarea era, de fapt, o completare a textului (bazat pe preverbal) cu un alt text (critic), în care criticul transpunea în verbal ceea ce romancierul încercase să ascundă
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
să întîlnești adevărul, autenticul, să călătorești liber în cel mai fabulos tărîm spiritual. Plimbîndu-mă prin expoziția dr. Cohn de foto-haiku, am dat timpul înapoi și m-am bucurat să simt ceva din experiențele mele fundamentale, popasul japonez, sobrietatea misterului, ludicul subînțelesurilor. "Haishin" sau "dezvăluie în poză, ce nu se vede-n ea". Fotografia și haik-ul își completează tipurile de discurs. Tăcerea fotografiei care vorbește prin cuvînt. Două tipuri de căutare. Două ipostaze ale neliniștii. Imaginea și verbul îl exprimă complementar pe
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
lui "recunoaștere" (acordarea cetățeniei române, în primăvara anului 1895) tot lui Take Ionescu. În romanul În preajma revoluției, ministrul Nitza Vasilescu, al cărui prototip e negreșit Take Ionescu, îl îndeamnă pe Vania Răutu, care îl vizitează la Sinaia, să ceară "recunoașterea". (Subînțeles rămîne că i-o și facilitează!) 5 Nu mă mai opresc asupra lui "Tartarin din Delea Veche", al cărui prototip, Barbu Delavrancea, fost liberal trecut la conservatori, primar al capitalei în acel moment, se recunoaște ușor. Precizez, în treacăt, că
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
în Amsterdam, în Bruxelles. Și eu iar nu mai știu cum să continui. Povestește de parcă ar vinde cartofi. Mă privește încordat și mă întreabă dacă mai vreau o bere. Nu, că mâine lucrez. Păi și el o să lucreze, rânjește cu subînțeles, dar numai vreo două ore. La final îmi pupă mâna și mă întreabă dacă ne mai vedem. Zâmbesc încurcată și ies. Pe drum mă gândesc că aș fi fost curioasă să știu prețurile. Alexandra Cărămidaru Băiatul care a reușit să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îl recomandă pretutindeni? Iar lui îi place „să răspundă la sarcini”, „cu un entuziasm mereu sporit” (cum îi place să zică), calculând în secret ce s-ar putea obține „pe chestia asta”. Dar... „de unde atâta entuziasm?”, intervine uneori, clipind cu subînțeles? tovul Cornel Constandache, vechi reporter la Făclia, a cărui rubrică permanentă intitulată Fișier este arhicunoscută în județ. Gurile rele spun că acesta ar avea acasă un fișier „absolut real”, că întrebarea de mai sus vizează ceva din biografia lui Radu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut... Cu ce treburi pe la noi? își mai veni în fire autorul și se avântă direct în subiect, de teamă ca frumusețea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de plăcere, care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cât îl țineau bojocii că viața lui nu mai are, vezi bine, nici un sens. Singura femeie, da, da, singura pe care o iubise cu adevărat, virtuală mamă a copiilor lui, și aici îi aruncase o privire plină de ceva între subînțeles și reproș Melaniei, nu dădea doi lei pe el și că, de altfel, ea avea tot dreptul să gândească așa, căci numai el e vinovat că nu s-a putut ridica la înălțimea așteptărilor ei. Melania simți o nevoie imperioasă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Cristina Alexandrescu Mihaela Rădulescu a vorbit despre lenjeria intimă pe care îi place să o poarte. Deși n-o port la vedere, țin morțiș să am o lenjerie care să-mi dea exact subînțelesul ăla din zâmbet și dulcea liniște a feminității (chiar și neliniștea vreunor dorințe, de ce nu ?) . Ador lenjeria de calitate, cu dantelă sau tul, cu o tăietură impecabila. Chiar și sub cea mai sport ținută port o lenjerie peste care nu
Mihaela Rădulescu: Port o lenjerie intimă peste care nu te-ai aștepta să dai by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72225_a_73550]
-
în viteză? De ce tocmai femeia aceasta, căreia i-am făcut atîta bine, a putut să mă trădeze? De ce tocmai acum, cînd am trecut prin dreptul acelui om, el a făcut cuiva semn cu mîna? Și de ce i-a zîmbit cu subînțeles? Și de ce a întîrziat? De ce a venit prea devreme? De ce, de ce, de o mie de ori de ce, toate interogațiile temătoare învîrtindu-se în jurul persoanei mele. Iar de la gesturi umane, optica interpretării autoreferențiale trece treptat la fenomenele naturii: de ce tocmai acum, cînd
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
situează la igienică distanță în raport cu ambele brand-uri ale epocii în curs, în numele unei poziții ce se axează pe interesul față de om în globalitatea acestuia, așa cum s-a configurat prin cuceririle culturii, nu o dată neglijată sau trecută în contul unui subînțeles "naiv": Discutăm despre orice, dar foarte rar, sau chiar deloc, despre om". Cu riscul unor truisme, dl. Călin ne reamintește că "măreția omului se revelă (...) prin raportarea acestuia la un Ťidealť: religios, filosofic, politic" și că , în prezent, "deși se
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
să-l îngreuneze și mai mult. Una din distincțiile fundamentale ale lui Heidegger este cea dintre "ființă" și "ființare". Cele două cuvinte nu ne spun la prima vedere nimic, iar dacă le-aș folosi cu aerul că ele au un subînțeles intuitiv grație căruia toți am înțelege unde bate semnificația lor înseamnă a-l păcăli pe cititor. Ca să înțeleg totuși distincția, nu trebuie să uit că, atunci cînd am de-a face cu o terminologie a cărei înțelegere îmi scapă, testul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Tîrgu Secuiesc trimite o rețetă "pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mîncare". E de subînțeles că pentru "bebeii mititei" și mai fără apetit, nu merită nici să te apuci. De fapt, e o banală dar excelentă supă de roșii. Altfel, după aceste reviste, fără deosebire de editor, totul e permis dacă nu e cumva interzis
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
bătut. Cum a făcut și ea cu Găina dumneaei. De aceea, carevasăzică, ea, Baba, are. Un moment superb din spectacol, jucat impecabil de Tudor Tăbăcaru-Moșu' și Cezar Antal-Cucoșu', cu gesturi mici, cu un du-te vino fin de priviri, de subînțelesuri, de sensuri ce se rostogolesc unele după altele este acel taifas bărbătesc dintre cei doi. Șueta masculină. Încurcătura bietului moș. Absurdul situației însăși. Scărpinarea pe după ceafă. Negocierea. Inițial, pașnică. Precipitarea acțiunii și părăsirea dialogului. Sînt secvențe de film, care, prin
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
Dimitrie ar fi avut armata de partea lui, altfel ar fi mers lucrurile. Altfel, cărturar cum este și cam năuc, poate că iese la poceală și iese rău. Deși rămânem măcar cu Istoria ieroglifică (și demonul tace după ce tușește cu subînțeles). REALITATEA este - tot pe cronicari e bine să te bazezi - că au vinit un capegiu de la Poartă de-o luat pe Dumitrașcu-vodă Beizade. Deși acest capugiu era un bun prieten al familiei Cantemireștilor. Dar intriga de dincolo, din Muntenia, lucrătura
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
socialității realiste. Modul de a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce solicită un cititor pregătit să descifreze și să guste combinațiile de tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu fiul, la puțină vreme după moartea tatălui, să-l prezinte avocatului Jean Albu, față de care
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Cossa" (p. 28), dacă trecem peste micile accese de frivolitate inutilă, atunci volumul este o încîntătoare excursie în universul cîtorva tablouri celebre. Și totuși, dacă mai există o trăsătură agasantă a lucrării, ea stă în mania cu care Arasse descoperă subînțelesuri sexuale acolo unde ele nu există. E ca și cum autorul ar suferi de mania erotizării cu orice preț a tablourilor comentate. În loc să se miște în platoul savant a unor observații de strictă competență plastică, Arasse manifestă o ciudată plăcere de a
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
de familie și de gândurile legate de ziua de azi, așa se obișnuiește la arabi și apoi au savurat câte o cafea binefăcătoare și aromată, timp În care privirile sale s-au Încrucișat cu cele ale Aminei, priviri pline de subînțelesuri tandre și de noi promisiuni. Apoi o secretară, la fel de frumoasă, a adus stilou, mape și documente și s-a procedat la semnarea contractelor conform protocolului și numai după ce Amina În calitatea sa de director a dat citire cifrelor și datelor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fiecare la locul știut. Care se duce la Costache să-i spună să umple câte un țoi de rachiu? a întrebat moș Dumitru. Eu! a sărit Mitruță Ogaș, cel mai tânăr dintre cărăuși. Poate și mai mult - a vorbit cu subînțeles Pâcu din colțul lui. Adică cum, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Adică țoiul meu să fie cât două și...tac mă cheamă - a precizat Pâcu. Să vedeți, oameni buni, cum vă face capul calendar după ce usucă vreo două țoiuri de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-am, răspunde sincer Lionel. — La ce vă trebuie? încearcă fata să-l ajute. — Vreau să-mi scriu memoriile. — Sunteți scriitor? cade pe spate vânzătoarea, dar se sprijină cu umerii de un raft. Până acum, nu. Fata îl privește cu subînțeles: Hoțule, te-ascunzi de mine? — Știu exact ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]