254 matches
-
și știința. În locul lor, Ionesco acceptă [...] logica lui Stéphane Lupasco, a cărui operă ne oferă cheia a ceea ce face Ionesco în teatru"14. Wylie Sypher pleacă de la observația că Ionesco, ca și Heidegger, a fost fascinat de abisul vidului care subîntinde existența noastră. Ionesco vrea cu tot dinadinsul să capteze nesustenabilul. În același timp, Wylie Sypher subliniază faptul că știința a afectat natura literaturii. Orice limbaj verbal devine un clișeu în raport cu adevărurile captate de limbajul matematic. "Noile matematici și pictura abstractă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
maturizări a conștiinței naționale românești în epoca modernă. Desfășurarea epică „slujește”, fără racilele tezismului grosier, ideea afirmării destinului național, nu prin simplă suscitare convențională a vibrației emoționale, ci cu recurs la o fundamentare filosofică și istorică. Ciclul de romane e subîntins de o anumită filosofie a istoriei, care este a autorului și e exprimată nu numai implicit, prin organizarea materialului epic, ci și explicit, de unele personaje, în particular de Laurențiu Parva. Ideea fundamentală ar fi că prin Războiul de Independență
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
teme civice. Textele de aici sunt montaje dinamice de reportaj, comentariu, interviu, anchetă, incursiune biografică, interferate ingenios. Ulterior, A. este atras de evocarea istorică amplă, minuțios documentată și resuscitând, pe un schelet epic, personaje și evenimente reale. Intervalul de timp subîntins de aceste documente cu tentă literară, situate la granița dintre reconstituirea istorică și roman și având ca liant tematic problema națională, începe cu deceniile luptei de emancipare dinaintea primului război mondial (Sub blestemul imperiului, 2000), continuă cu anii 1914-1916 (Toamna
ARACHELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară străină), cadre ritualice separând performanța de realitatea cotidiană (spectacolele de teatru care sunt deschise și Închise prin indici rituali, precum lăsarea cortinei și stingerea/aprinderea luminilor) și procesul ritualic ce subîntinde orice performanță (permanența viziunii rituale arhaice de-a lungul istoriei umane). Așa cum se observă din această sumară trecere În revistă a bibliografiei referitoare la criteriile ce pot fi folosite atât pentru definirea categoriei de ritual și a categoriilor Învecinate, cât
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preoți) Între om și puterile superioare care controlează universul. Magia este centrată pe nevoile individului, religia pe cele ale societății. Magia nu are criterii morale, religia este fundamentată pe valorile etice. În adâncul ei, opoziția dintre religie și magie este subîntinsă de cuplurile binare spiritual vs pragmatic, reflexiv vs activ, rațional vs irațional. Această paradigmă, dominantă În intepretările antropologiei victoriene (dar evidentă și În multe abordări ulterioare), se Întemeiază pe o viziune aparte asupra religiei, viziune făurită În Europa postmedievală, sub
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
roman. Geneza romanului românesc (1985) ocupă, din acest punct de vedere, o poziție centrală. Lucrarea cercetează fenomenul cu mijloacele sociologiei moderne a literaturii și a mentalităților, definindu-l în raport cu trei factori: formarea publicului, geneza textului și apariția autorului. Cronologic, investigația subîntinde intervalul de la începuturi până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: drumul de la imitația pură la cea autohtonizantă (N. Filimon) și la momentul când - argument esențial - „forma își integrează organic mentalitatea istorică în ficțiunea epică” (prin I. Creangă, I. Slavici și
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
mentalul unei colectivități face posibilă trăsătura distinctivă a transmiterii aceea de a transporta sistemul în timp, între sfere spațio-temporale extrem de diferite, pe cînd comunicarea ar consta în a propaga o informație doar în spațiu. Teoria mediologică a autorului francez ar subîntinde, așadar, o filosofie și o antropologie care se pliază pe o nouă receptare a realităților actuale. Régis Debray constată că tendința generală a modernității și a lumii în care trăim este aceea de a cuceri cît mai mult spațiu, de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oficiale au fost catalogate drept "învechite". Nu trebuie totuși să uităm că, dacă politica evoluează, politicul nu are vîrstă. Nici un ansamblu de relații nu este auto-referențial, fiindcă în acest caz nu mai e un ansamblu: structura logică a incompletudinii care subîntinde faptul religios nu depinde de timpul pe care-l construiește, și nici de timpul care trece. Inevitabila exterioritate a principiului fondator față de întregul pe care îl construiește (sau, dacă preferați, neapartenența la ansamblu a elementului care îl constituie ca ansamblu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cei care au facilitat trecerea ideii din '89 către Comună). Practica abstracțiunii este abc-ul uceniciei militante. Pentru început, fiindcă noțiunile de proletariat și de burghezie, ca și cele de forță de muncă, plusvaloare, raporturi de producție etc., care le subîntind în varianta marxistă, nu au realitate sensibilă: ele nu se văd și nu se aud, și de asta nu putem spune niciodată că "am pus mîna pe ele". Apoi fiindcă, proiect sau mit, Revoluția ca datorie este imediatul negat, înlăturat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ce nu poate fi exprimată În același mod, Întrucât se cuibărește Înăuntrul individului, În subiectivitatea sa, În abilitatea sa operațională și chiar comportamentală. Moku-no-chi reprezintă cunoștința localizată În ba-ul grupului sau al Întreprinderii. Ea este cea care Întemeiază și subîntinde fiecare ba, plonjând dincolo de Mei (vizibil) și de An (interiorizat). Moku-no-chi este alcătuit din cele trei componente spirituale ale omului: Înțelepciunea, dragostea și voința. El este fundamentul cunoștinței vitale și inexprimabile. Gradația chi-ului pleacă de la date pentru a atinge providența
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
sau altul comunică aceste așteptări), dar și o dovadă a impactului fenomenelor de reprezentare în general asupra performanțelor elevului. 7. Efectele expectanțelor profesoruluitc "7. Efectele expectanțelor profesorului" Auto-îndeplinirea profețiilor sau confirmarea comportamentală reprezintă un fascinant complex de dinamici psihosociale ce subîntinde, în multe cazuri, interacțiunea dintre indivizi. Psihologia socială a făcut din acest fenomen una din temele ei cele mai incitante. Și psihologia procesului educațional îl tratează, demonstrând influența reprezentărilor asupra desfășurării acțiunii educative. În interacțiunile cotidiene, oamenii utilizează adesea credințe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cât mai conform dorințelor noastre. Această minciună generală În care ne complacem de Îndată ce Începem să vorbim despre cărți este cealaltă față a tabuului care apasă asupra nonlecturii și a rețelei de angoase, fără Îndoială provenite din copilăria noastră, care Îl subîntind. E imposibil așadar să sperăm că vom ieși cu bine din acest gen de situație fără a analiza culpabilitatea inconștientă pe care o suscită mărturisirea de a nu fi citit anumite cărți, iar acest eseu Își propune tocmai să contracareze
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
are loc la Dublin Într-o zi etc. Și, de aceea, În timpul cursurilor, mi se Întâmplă În mod frecvent să fac referire la Joyce fără să clipesc. Mai mult, așa cum vom vedea mai departe din analiza raporturilor de forță care subîntind evocarea lecturilor noastre, sunt În situația de a putea evoca fără rușine nonlectura mea din Joyce. Într-adevăr, biblioteca mea de intelectual, ca orice bibliotecă, este făcută din lacune și spații albe, ceea ce În realitate nu are deloc importanță, căci
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
întemeierii orașului de către personaje miraculoase, care revin ciclic din timpul mitic în cel istoric (Leopold I, Gerard Lissabona, Jean Rabol). Casa din Piața Gorky este un roman atipic, alcătuit din câteva povestiri-arce de cerc, aflate pe aceeași circumferință simbolică și „subîntinse” de mai multe personaje. Temele dominante sunt raportul dintre sexualitate și moarte, dintre masculin și feminin, dintre ceea ce trece și ceea ce rămâne când e vorba de viața socială. Structura narativă se particularizează prin înglobarea, în narațiunea propriu-zisă, a unor rapoarte
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
comentariile la Mihai Eminescu („scenografia ideilor” în Memento mori, peisajul ciné-vérité din poeme ca Privesc orașul...) și Calistrat Hogaș („peisagist al sublimului”, interpret panteist al universului). Preferinței pentru presa literară îi datorează I. și o primă antologie a reportajului românesc subîntinzând epoca 1829-1866: Reflector peste timp. Culegerea cuprinde multe texte din pagini de revistă, pe care antologatorul le transcrie acribios. Cea de-a doua coordonată a personalității lui I. este relevată pentru prima dată mai clar de o altă culegere, Din
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
dar se dedică și rugăciunii creștine și meditației, pentru că mai crede încă în posibilitatea de a realiza un echilibru între neoplatonism și creștinism. În acest fel, temele și titlurile dialogurilor de la Cassiciacum au un caracter profan, iar lecturile care le subîntind sunt acelea ale unui neoplatonic latin din secolul al patrulea: în primul rând, Virgiliu și Cicero. Augustin se întreabă aici care este viața fericită, în ce constă ordinea care domnește în univers, care este supremul Bine; sunt toate teme cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi „ambiguitatea”, teoria „atitudinii duale”, „ireversibilitatea axiologică”. La fel s-a procedat și în cazul comportamentului prosocial și antisocial. „Valorile” și „atitudinile” figurează însă în titlul cărții întrucât, dincolo de faptul că le-a fost alocat un spațiu larg, ele apar subîntinse pe tot parcursul lucrării, inclusiv în cazul unor subiecte ce par că nu se pretează la includerea structurilor axiologice în scheme descriptiv-explicative, cum este cel al comportamentului colectiv. De fapt, în legătură cu fenomenele și comportamentele colective trebuie menționat că ele nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
echivalente. Dacă valorile sunt utile (paradigma utilitarismului), sunt, evident, și funcționale (paradigma funcționalismului). În mod similar, faptul că se nasc dintr-un contract social (teoria contractualistă) înseamnă că sunt funcționale și utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu suficient de explicite: 1) Problematica valorilor, ca principii înalte de coordonare a vieții, a devenit pregnantă în prezent în științele socioumane, în particular în psihosociologie, pentru că în epoca postmodernă oamenii înșiși, la scară statistică
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și în chip răsunător, politicile dezvoltării în Est au fost fundamentate pe un asemenea sistem de gândire anacronic, ce înregistrează o criză de durată deja seculară, persistentă din anii 1890 până în anii 1990. În tot acest interval înregistrăm trei cicluri subîntinse de cinci faze de criză ale unui asemenea sistem de gândire. Putem spune deci că un atare sistem de gândire (sincronismul) este difuzat ca „instrument al colonialismului mental”, și nicidecum ca sistem funcțional de gândire. Care sunt așadar diferențele notabile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
istorii, produsă de personalități și marcată de întâmplări memorabile. Din acest unghi, care conferea evenimentului proporții covârșitoare, faptul de viață nu era interesant decât prin culoarea și, așa zicând, exotismul (ori insolitul) său, evidențiat de sursele, punctuale și subiective, ce subîntindeau o asemenea istorie: amintirile, memoriile, observațiile directe chiar sau cronicile, fără a uita, desigur, documentele (explorate însă în singularitatea lor). Iată, bunăoară, cum înțelegea un istoric român, altminteri demn de tot respectul, cu aproape patru decenii în urmă, să evoce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reflexivă pe care trebuie să o analizeze și să o construiască cu propriile mijloace. De la premise la împlinire e întotdeauna o distanță pe care, ca autor, te străduiești să o străbați. Eu am căutat acel fir al Ariadnei care a subîntins această distanță și, când l-am găsit, l-am urmat prin și printre rândurile acestei cărți. Autorul București, septembrie 2006 Opțiuni preliminare Această lucrare este despre modernitate și despre modul în care sociologia s-a raportat la ea pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
arbitrare și, cel puțin pentru cei inferiori ontologic Tatălui, oarbe. Pentru gândirea metafizică clasică - aceea care, de altfel, l-a fascinat pe Anselm de Canterbury în formularea argumentului ontologic - „orice cauză este superioară ontologic efectului”. Acest principiu cardinal pentru metafizica subîntinsă de „marele lanț al ființei” nu se aplică în cazul dogmei Sfintei Treimi. Cu alte cuvinte, întemeierea de tip cauzal - apropriată de metodologia rațiunii carteziene și refutată apoi în postmodernitate - nu intersectează aparatul conceptual al teologiei de la Niceea. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut din textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut, lumina Învierii pătrunde cele mai întunecate și mai grele ceasuri ale Patimii Domnului. Într-un moment paroxistic al procesiunii Crucii, la utrenia Vinerii Mari, preotul vorbește cu „Cel care a încuiat adâncul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Yannaras. Ele pot fi puse în lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de caracterul ec-static (agapic sau erotic) al persoanei umanei este tema care subîntinde un întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia, „păcat”, „greșeală” apare de șaizeci de ori la Pavel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]