985 matches
-
celtic Samhain, care în irlandeza veche însemna Sfârșitul verii. Festivalul sărbătorește finalul părții însorite a anului și începutul celei întunecate. Mai este considerat și Anul Nou Celtic. Este foarte frumoaă credința vechilor celți, care spunea că în această zi se subțiază granița dintre lumea noastră și lumea de dincolo, îngăduind întoarcerea spiritelor acasă. Spiritele bune sunt poftite acasă, să șadă printre urmașii lor, iar cele rele sunt alungate. De la această credință vine și obiceiul costumelor, al măștilor cât mai înfiorătoare. Astfel
Halloween [Corola-blog/BlogPost/99865_a_101157]
-
Plopul negru piramidal ne supraveghează și trimite din a lui înălțime, viziuni despre căt, cum și înspre care timpuri, numărulul lor evoluează. Verdele capătă regim special de cinci costant unu, iar trifoiul cu patru foi devenit obligatoriu creionul socotitorilor și subțiază până la epuizare orice minus egal deziluzie pe mătăsoasa foaie de calcul. Registrul zilnic evidențiază sincronizări cu balansul de ieri și duce spre rotirea lui mâine. fiindcă sar în ajutor îndrăgstiții care oricum nu văd decât plutiri și destinsele, zimțatele zâmbete
EVIDENŢĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383682_a_385011]
-
încântat brâul torsadă din trei lanțuri de piatră răsucite, cu îndoituri la distanțe egale , aplicat pe o bandă de marmură cenușie, pe care sunt incizate alte ornamente cu vagi urme de aur. Firidele de deasupra brâului torsadă, încadrate în colonete subțiate la mijloc, au sculptat „arborele vieții”, cu frunze și flori frumos stilizate. În urmă cu doi ani văzusem la Muzeul de Artă al României, vechi odoare bisericești, învelitori mortuare și costume de doamne și domnițe. M-a frapat asemănarea dintre
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
aceasta era hotărâtă să facă tot ce îi stătea în puteri pentru a se prezenta cât mai bine în calitate de iubită a lui Sorin. Urma ea mai apoi să își primească și recompensa... Privindu-se în oglindă, un zâmbet larg îi subție buzele. Își puse rapid și încălțările, niște pantofi verzi din piele de antilopă, precum și mănușile din dantelă de aceeași culoare. Pe cap așeză o pălărie de fetru, tot verde, întreaga sa ținută parcă trăda orientarea sa ecologistă, amintind de un
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului imaginea pomnițelor de pădure și aroma căpșunilor de câmp de pe Priloage când vara-ți subție privirea și mersul e satul acesta Bogata de Jos numit de departe doar cu un ochiu Ogrădeasa ne privește pașii la fiecare pe palma secundei făcuți încep hribele să-și arate privirea de sub tufele din Șesuri și cele de la Peșteș
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
verzi/ (bobul de rouă poartă ie câmpenească)/ și îi ia urma/ doar vânătorul priceput s-o ademenească’’ - pentru a se încheia, de asemenea, cu o deschidere întru nemărginire: ,,(prin tunelul lumii întunecoase/ eu asmut câinii conștiinței dureroare)// doar timpul se subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
unde ți se face rușine/ (să spui - altfel e-atât de bine)// știa mai cu seamă/ să se topească și să geamă/ străbătută de seve și serafimi/ numai adâncuri și înălțimi// știa dintr-o dată/ să fie în parte și toată/ subțiindu-se ca o mireasmă/ de feromoni și agheasmă// dar în primul rând cumintea și apucata/ știa să mă iubească - și gata!" ("Ingenium nobis ipsa puella facit"). Iată-l pe Dimov: "venisem în montgolfier/ să te răpesc și să te urc
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
a oferi un răspuns problemei ridicate de Inspecțiunea lui I.L.Caragiale. Văzută din unghiul unui "nenea Anghelache" al anilor '80, care se sinucide stupid din pricina unei citații judecătorești, drama se relaxează numai sub raport intelectual. Încordarea rămâne aceeași, dar e subțiată puțin prin existența unui precedent major. Implicat ca parte civilă, și nu ca inculpat, personajul se trezește pe caldarâm o secundă mai târziu decât ar fi fost oportun. Moartea e, pe bună dreptate, o revelație. Dar, în cazul lui, una
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
numără și Daniel D. Marin (născut la Călărași în 26 iulie 1981) le dă cuvintele și puterea de a o evoca, de a se mângâia: "vara asta ne-am adăpostit sub nuc/ n-a plouat săptămâni întregi frunzele/ nucului se subțiaseră noi/stăteam în cerc și vorbeam despre Oona// nu puteam să ne imaginăm tot felul/de întâmplări primejdioase și Oona trebuia/desigur să treacă miraculos prin ele pentru/că așa doream noi să ajungă cât mai repede/ și printr-o
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
și pune lucrurile ciorapi de lână și își începe-n cămară surghiunul în somn adânc, cu capul dat pe spate, între curtenii cu pălării de hârtie, Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul. Deodată aurie lumină venind din stânga orașului poleind acoperișuri și pomi subțiați de toamnă poate e o veste de la tine poate nu m-ai uitat poate moartea e o altă țară din care o să-mi scrii Ploaie de vară Iarăși tu amăgitoareo cu fruntea limpede cu ochii de neculoarea apei ce mai
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
copiii sau la râul unde ei aprind focuri și se dedau la ritualuri specifice vârstei. Atunci și acum, Oona este subiectul numărul unu: "vara asta ne-am adăpostit sub nuc/ n-a plouat săptămâni întregi frunzele/ nucului și iarba se subțiaseră noi/ stăteam în cerc și vorbeam despre Oona"; "o așteptăm mereu pe Oona și câteodată mai ales vara/ parcă auzim vocea ei subțire sub nucul din fața/ casei noi strigăm bucuroși vine vine Oona iar/ ea ne răspunde înciudată nicio-dată nu
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
identic, în cazul de față, cu subiectul cunoscător) încercând, dramatic, marea reconstituire. Castele "pe-o rână" sunt contemplate cu tristețe, într-un bun poem reprezentativ pentru viziunea și simbolistica lui Liviu Georgescu: "Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii,/ siluetele lor subțiate prin care poți înfige o lamă/ fără să curgă sânge,/ castelele pe-o rână prinse în plase de păianjen celeste/ și muzeele adăpostite în castele dezlipite din poveste/ și lipite ca niște abțibilduri pe zâmbete,/ pe flash-urile turiștilor, pe
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
ozon, formată la Polul Nord și care se întinde pe o suprafață „extraordinar de mare“, se deplasează către Scandinavia și Europa de Est, urmând ca la sfârșitul lunii (probabil pe 30 - 31 martie) să se afle deasupra României. Stratul de ozon, care se subțiază cu o viteză foarte mare a fost detectat pentru prima dată de o rețea internaționala ce cuprinde 30 de stații de sol care măsoară ozonul, montate în regiunile arctice și sub-arctice, coordonate de cercetătorul Alfred Wegener de la Institutul de Cercetări
O gaură de ozon va trece deasupra României la sfârşitul lunii () [Corola-journal/Journalistic/70447_a_71772]
-
de Gil Elvgren, un faimos artist, pentru a crea opere colorate, care să definească sexul frumos de la jumatatea secolului 20, scrie Daily Mail. Dar pentru că spectacolul să fie complet, pictorul american își folosea abilitățile artistice pentru a reda femeia “ideală”, subțiindu-i trupul, adăugând mai mult machiaj, eliminând din haine și animându-i expresia facială. Pentru că pozele erau în alb și negru, Elvgren transforma scenele în ilustrații colorate, făcându-le femeilor ochii mai sclipitori și buzele mai rujate. Soția sa, Janet
Chiar şi modelele anilor ’50 au apelat la tratamentul aerografului () [Corola-journal/Journalistic/81137_a_82462]
-
sfâșia, a se arde." (Durkheim, 1995: 359). Firește că, de-a lungul vremii, limbajul, formele de exprimare s-au schimbat, deși durerea a rămas aceeași. Doliul este, diacronic vorbind, un excelent revelator al felului în care ceremoniile mortuare s-au subțiat de-a lungul mileniilor. Societățile evoluate au eliminat brutalitatea plină de energie a limbajului corporal, contrapunându-i formulele subtile, intelectuale, ale rugăciunii. Misiunea de a domoli suferința a fost preluată de preot sau rabin, iar gesticulația agitată, violentă, s-a topit
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
la Editura Polirom). Revista reproduce ultimul schimb de replici dintre cei doi: Daniel Cristea- Enache îl roagă pe Livius Ciocârlie să comenteze un extras din Cartea cu fleacuri: „Avea brațe frumoase, îți făcea plăcere să le vezi. Acum, s-au subțiat, venele, albastre, au ieșit în relief. Le privesc cu dragoste. Dorința a trecut, iubirea a rămas.” Răspunsul lui Livius Ciocârlie e cuceritor, prin inteligență, prin sinceritate, prin lipsa oricărei poze, prin știința lui de a scoate efecte autosituându-se în posturi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
rebel, cu gîtul ei subțire și puternic, pe care pot distinge nervura groasă a arterei jugulare. Iato aici pe vulpița asta cu nas obraznic care privește într-o parte, pe lîngă trunchiul unui copac, îmbrăcată într-o rochie care-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd să se ghicească forma sînilor. Iată privirea ei aruncată pe sub gene, sprîncenele ei pronunțate, deschise ca niște aripi de fluture, fața ei plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atunci puteți să valorificați această activitate filozofică, să o folosiți în adevăratul ei sens și în adevărata ei nevoie, care nu este aceea de a epata pe cineva, de a scrie cărți groase, ci tocmai necesitatea aceasta de a te subția pe tine din punct de vedere spiritual, de a te găsi pe tine însuți, de a te defini pe tine în mijlocul realității.“ Îndemnul e totodată o confesiune. Ea e prilejuită de afirmația lui Nae Ionescu că a găsit pe cont
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]