256 matches
-
ortodox, postul este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi¬derat spurcat și păgân. După perioada apostolică, literatura teologică a
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile, cu paginile mîncate de o lepră vineție, spongioasă și oamenii au Început să strige: Uite realitatea! Uite realitatea! și cuprinși de atîta grija pentru acea jerpelitură pe care ei o credeau realitate nu și-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plece și s‑o ia și pe Anna. Plecați, vă rog, amândoi. Scăldați în ură, frații se îndreaptă spre ieșire, târșâind picioarele pe gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil din forma inițială dacă i se aplică o talpă nouă. Apoi o iau spre stație, în timp ce Rainer ține un monolog în care explică de ce a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și în numele poeziei sale, dar orice om de litere ridică scara principiilor mai mult în numele părerilor și iluziilor sale generale despre literatură. Importantă în asemenea cazuri este, după mărturisirea poetului, "teoria" - "teoria are și o valoare pragmatică. O unealtă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră", optică pe care Barbu o accentuează în iureșul polemic din Poetica domnului Arghezi. Urmând aceeași idee, ar însemna că G. Călinescu a scris, să zicem, articolul Poezia "realelor", în numele propriei sale poezii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > IISUSE, TE-AM UITAT! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Nici pietrele nu mușcă din pielea subțiată, Nici cactușii nu-nțeapă călcâiul de rușine Când vorba luminoasă îi este-nmiresmată Cu rugile în lacrimi, și cu urări de bine... Se plimbă-n lumea largă, călare pe-un asin, Cu haine zdrențuite, cu roșcove și pâine... Din apa
IISUSE, TE-AM UITAT! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364694_a_366023]
-
antipoeme- Ieșirea din facere „Isuse, tu ești întregul meu Eu sunt nimicul tău Ia acest nimic care este și al tău Dă-mi întregul tău Și voi fi în întregime al tău, Maranatha!” (Părintele Ernetti, Stato Vaticano) 1. Din os subțiat, din obsidian rece stelar fulgerat solz stins nu departe de curgere cuvântul bătrân de zile, orbul cu auz ascuțit între kundalini și fisurata aură - sumă a distrugerilor și țipăt al urâtului care în origini a separat omul de sine... nu
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
fisurata aură - sumă a distrugerilor și țipăt al urâtului care în origini a separat omul de sine... nu departe de încleștarea dualității celei gravide de reîntregire Ești în eroare, Fra Ernetti! În zadar Schingiuirea Sângele nu zburdă ca mieii Os subțiat prunc al pietrei Feminitatea estincției Zeii... Concentrice în utopia spiralei Cercuri repetând ce-mblânziră Orfeii... Genii, voi, deliruri ce tragic întrerupt-au tăcerea !Îngerii scânteind frigul spaimei de gol : „cine se uită îndelung în abis Se uită și abisul în
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
pietruită, dar o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de cântec, e Loredana! Pe albie zidită cu piatră rară, iubirea cântecelor Loredanei Groza e legământ și deopotrivă lăsământ moldovenesc de iubire! Gânduri subțiate, inimi subțiate nu pot urca la ușa sufletească un cântec vast ca viața, frumos ca ochii, alinător ca mângâierea. Dar nu e moldoveancă aceea ce nu poartă în chipul conștiinței sale, chipul iubirii. De aceea, cântecul Loredanei e ziditor de
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de cântec, e Loredana! Pe albie zidită cu piatră rară, iubirea cântecelor Loredanei Groza e legământ și deopotrivă lăsământ moldovenesc de iubire! Gânduri subțiate, inimi subțiate nu pot urca la ușa sufletească un cântec vast ca viața, frumos ca ochii, alinător ca mângâierea. Dar nu e moldoveancă aceea ce nu poartă în chipul conștiinței sale, chipul iubirii. De aceea, cântecul Loredanei e ziditor de iubire, de
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
și mulți și vestiți scriitori de după primul război. Mă întrebi de carte. Cartea este la Direcția de Presă, adică la Cenzură. Sper să nu stea mult. Ceea ce era o problemă pentru cenzură s-a rezolvat cu editura. Sper ca volumul, subțiat, să apară până la sfârșitul anului. Gânduri bune și prietenir Dumitru Corbea În vara lui 1957 are loc înființarea Muzeului Literaturii Române sub conducerea lui Dumitru Panaitescu Perpessicius (1891 - 1971). La organizarea muzeului și-au adus contribuția Mihai Beniuc, președintele Uniunii
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
pe înțelesul tuturor și numai în câteva cuvinte. O singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani și o mie de ani ca o singură zi. Scrisul contemporan se consideră mai rafinat cu cât este mai alambicat și subțiat, pentru ceea ce se consideră un plus de efect, astfel că atunci când este comentat un astfel de autor, simplificând lucrurile, stai și te întrebi: îl vorbește de bine, sau de rău? Unii au devenit adevărați maeștri în a distila numai cuvinte
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
ortodox, postul este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto¬dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi¬derat spurcat și păgân. După perioada apostolică, literatura teologică a
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
cu buricul netăiat. Jurnalistei Andreea Pora (B1) Proverbele vorbesc de soacră Ca despre poama cea mai acră. Dar cea mai acră poamă ar gusta-o nora Ce ar avea-o soacră pe...Andreea Pora. Danei Grecu (Antena 3) Gurița-i subțiată e-o aprigă turbină Dar nu trasformă vorba în lumină, Căci negreșit se stinge becu’ Când la verbo-centrală-i...Dana Grecu. Lui Mircea Badea (Antena 3) Cu onomatopeicul său stil (Prin felul cum imită regnul animal), Privit și-n față, și
EPIGRAME INSPIRATE DE JURNALIŞTII TV. „DE PARTID” de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354960_a_356289]
-
de zăcere-ndelungată. Fața scofâlcită și gălbie pare ascunsă de-un pergament; ochii se mișcă aproape imperceptibil sub pleoape negrii, dublate de cearcănele adânci; gura suptă, păstrând totuși urma unor buze frumoase cândva, pare închisă pe veci. Mâinile întinse pe lângă subțiatul corp îți vorbesc de-o capitulare a umbrei de om petrecute demult. Toate, absolut toate vădesc oprirea nedreaptă în timp a cuiva ce n-a reușit să moară încă. E monitorizat. Cadranul aparatului arată absurd semne vitale în atmosfera în
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OCTOMBRIE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Un Octombrie bizar trece pasul tot mai rar Scutură pe rând și frunza, subțiată parcă-i pânza Urcă dealul cu regrete și mai face piruete, Prin livadă tunde meri pentru alte primăveri... Se tot uită la cocori cum zidesc în zare nori Și la stopii reci de ploaie, cum pământul îl înmoaie Rândunele zgribulite
OCTOMBRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368248_a_369577]
-
și mai frumoasă! - Ai dreptate, copil bun! Vorbele tale m-au mângâiat și mi-au alinat suferință. Rămâi cu bine! GHIOCELUL ȘI VRĂBIUȚELE... Era o zi călduroasă de primăvară. Curajosul Ghiocel se hotărî să nu mai stea sub plăpumioara albă, subțiata de soarele bun și luminos. Roți privirea în jur și văzu că iarna nu-și termină de strâns toate podoabele. Dintr-un pom a auzit gălăgie și a observat câteva vrăbii care se certau. Atunci, micul ghiocel le-a întrebat
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
și mai frumoasă! - Ai dreptate, copil bun! Vorbele tale m-au mângâiat și mi-au alinat suferință. Rămâi cu bine! GHIOCELUL ȘI VRĂBIUȚELE... Era o zi călduroasă de primăvară. Curajosul Ghiocel se hotărî să nu mai stea sub plăpumioara albă, subțiata de soarele bun și luminos. Roți privirea în jur și văzu că iarna nu-și termină de strâns toate podoabele. Dintr-un pom a auzit gălăgie și a observat câteva vrăbii care se certau. Atunci, micul ghiocel le-a întrebat
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
apa ne scăzuse până sub genunchi, ca absorbită de o pompă misterioasă. Îmi aruncasem privirea spre larg. Un perete cenușiu astupa orizontul. Venea ca un tăvălug. Urmase curând impactul. Îmi simțisem trupul adus la orizontală, presat din toate părțile și subțiat ca o suveică. Durerea piciorului imobilizat amenința să devină insuportabilă. Neptunul meu se agita undeva către țărm. Atunci, în timp ce mulțimea de pe mal începea să se adune în grupuri, care mai de care arătându-mă cu mâinile întinse, profitând de altă
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
tine / tu departea, tu, departea mea, / tu îndepărtato, tu înstrăinato în mulțime / până ți-am fost rază de la stea. / Mai întâi de drag de sărutare / gura trompă mi-o făcui, de elefant, / prin lungire lungă, căutătoare / de un continent atlant. Subțiat ca raza sunt, - de dor de tine / și alerg, alerg, alerg / prin pădurile virgine / cu o stea în frunte, ca un cerb, - / o lungire și o prelungire / este tot ce este dorul meu, / o murire și o nemurire, / tu mă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
2017 Toate Articolele Autorului Când ... Cand o să treci fără să vezi Umbra-n tăcere aplecata , Privirile își pierd pe străzi Câte o amintire uscată ... Cand o sa ne-ntalnim înstrăinați În timpul înțepenit ale clipei, Ne vom simți doar vânați De cerul subțiat ale aripei... Cand o să ne uităm Prin pașii ce-și ascund urma , Doar tăcerea ne-o mai descifram Cu tot ce-a fost până la urmă ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Când .... / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII
CAND .... de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375588_a_376917]
-
ritmul normal datorită emoției, concentrării și simt că nu am aer suficient. Ieșim afară. Nu mai burnițează ca în momentul când am intrat în muzeu. Cerul se mai limpezise. Urc treptele Piramidei până la Leu. Ceața s-a mai ridicat și subțiat, așa că pot vedea platoul Mont Saint-Jean (unde s-a dat bătălia decisivă între forțele franceze și armatele anglo-prusace aliate conduse de Wellington în 18 iunie 1815 ) până departe la 2-3 km spre Franța, direcție în care privește și Leul. Se
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
că durerile lasă-n urmă... Aici nu mai vreau! Despărțirea de Bunu’ port veșnic în piept! Lacrimi am în privire... îl văd, îl visez... Aprig o temere dă să-ncolțească. Din față, din spate, adunate atingeri mă-mbracă-n corset... subțiată mi-e ființa... secat îmi e pasul... taina mă-ngheață... Inima, deloc înfricoșată, spre gând trimite-o poruncă: Mai caută! * Ajuns cu trenul dis-de-dimineață, pornesc per pedes din Predeal. Aerul rece mă-nfioară de plăcere! Exclusiv orășean, sunt în al nouălea
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
ortodox, postul este con �diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re �prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte �ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului orto �dox, în mentalitatea ortodoxă populară cel care nu postește este consi �derat spurcat și păgân. După perioada apostolică, literatura teologică a
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]