113 matches
-
mai mult, pentru că, pe măsură ce se apropie, ea se tot retrage dedesubt. Moș Ene pe la gene... Faptul că este auzit în tot salonul cum vorbește cu un copil, întreprindere pentru care, se știe, îți trebuie un talent special, îi sugrumă glasul subțiratic. — Attendez-moi un tout petit moment, je viens vous porter secours... Cu maiestatea femeilor înalte, doamna Mironescu se îndreaptă și ea spre măsuța cu pricina. O fetiță îmbufnată, care cu greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
minute înainte avusese senzația că e un intrus care se furișase în taină acolo unde nu-i era locul. Acum se simțea pur și simplu captiv. Bătu cu pumnii în ușă și strigă de câteva ori: „Hei! Hei!“. Auzi ecoul subțiratic, neputincios, al propriei sale voci, abia răzbind prin larma și prin atmosfera încărcată a giganticului cilindru care șuiera și trepida ca o rachetă gata să fie lansată în spațiu. Se uită în jos, așteptându-se parcă să vadă că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept, dar intens patriotică, și boierimea autohtonă, cea care a știut, la limită, să treacă peste individualismul beton și dezbinarea cumplită care-o carac terizează și să-l accepte, după valuri de furie și redute pam fletare, pe Carol
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o schimba pe doină. Cu o înfățișare care arăta că nu-i pasă de nimic, cu degetul, plăcintarul ți-l arăta pe Voicea. Sau tot așa de bine puteai să-l întrebi pe cârnățar. Acesta vorbea de unul singur și, subțiratic și șăgalnic, cânta și el cântece fără perdea. - Hai, moșule, dă mai repede cârnațul că mașteaptă omu-n drum. - Dacă m-ai făcut moș, am să vin să te moșesc, fa. - Vin’ desară. - ’Te, ’te ! Pe mine mă cheamă toată ziua
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ei s-a pierdut aproape imediat în murmurul vocilor din jurul meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am scos pantofii. Și șosetele. I-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici un fel de plămâni, sau că plămânii lui nu se alimentează cu clor. Lăsați-l să intre! Iată, Smith, o adevărată comoară pentru un biolog! Și nu-i deloc periculos, dacă suntem prudenți. Ce metabolism! Smith era un individ înalt, subțiratic, osos, cu o fața lungă și lugubră. Glasul lui, prea puternic pentru un asemenea trup, răsuna în aparatul lui Grosvenor: - În diferitele expediții la care-am luat parte, n-am observat decât două forme superioare de viață - una întemeiată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deschis ușor ușa și a aruncat o privire Înăuntru. Iat-o dormind ușor, Însă cu seninătatea aceea fericită pe care o au doar femeile În vârstă Înconjurate de copiii și nepoții lor. O femeie spiriduș care avusese Întotdeauna un trup subțiratic și prea multe poveri pe umeri, slăbită și Împuținată acum de bătrânețe. Pe măsură ce Îmbătrânea, simțea din ce În ce mai mult nevoia de a se odihni ziua. Totuși, noaptea era la fel de trează ca Întotdeauna. Bătrânețea nu diminuase câtuși de puțin insomnia lui Shushan. Trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cultura lusitană. Mai mult din dorința de a mă revedea decât ca omagiu adus competențelor mele, prietenii mei din Rio reușiră să facă să fiu invitat. Lia nu a venit, era În luna a șaptea, sarcina abia Îi modificase linia subțiratică, transformând-o Într-o firavă madonă flamandă, dar prefera să nu Înfrunte greutățile unei călătorii. Am petrecut trei seri vesele cu vechii mei colegi și, În timp ce ne Întorceam cu autocarul către Lisabona, se iscă o discuție dacă să oprim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ales de Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se prelungească peste așteptări. Dacă nu-i pot spune numele duhovnicului meu, trebuie cel puțin să-l descriu. Nu ca un exercițiu de iscusință a cronicarului, ci fiindcă trupul lui era opusul minții și al sufletului său. Mic și subțiratic, avea picioarele, mâinile și capul enorme. Fața părea să-i fi fost mai întâi tăiată în două pe lung, și apoi potrivită la loc stângaci, o parte mai sus și alta mai jos, astfel că ochiul stâng se afla în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
predat: - Maestre, i-a spus, tu știi că mă port drept cu nația ta și că pacea și siguranța voastră nu au fost nicicând mai adevărate ca sub domnia mea. Mai e ceva de făcut? Evreul i-a pus arătătorul subțiratic și uscat sub nas. - Doar tu și Stiliano mai puteți face ceva. Înconjurați-o cu dragostea voastră și ajutați-o să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu n-o să fac decât ceea ce-mi stă-n putință ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umflat din pricina urinei, și, în timp ce eu îi rosteam Akathistos-ul, i-a îngăduit din senin câteva momente de luciditate. Eram doar noi doi în camera lui; a întins o mână spre mine, și m-a cuprins deznădejdea văzându-i brațul drept subțiratic precum cel al unei femei. - Stiliano, a făcut el. Am îngenuncheat lângă el, și, luându-mi mâinile, mi le-a strâns cât a putut de tare și mi-a spus: - Prietene, simt că sunt pe moarte. Ai grijă de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aveam voie să râd de ea. Aceste dureri de cap erau pretextul pentru care își petrecea așa de mult timp în cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând luna să se întoarcă. Când a venit Iacob, Bilha era un copil de opt ani și nu-și amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a relaxat și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu femeilor care au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena. Copiii au izbucnit în lacrimi auzindu-ne, iar bărbații și-au frecat ochii cu pumnii umezi. Aveam inima frântă, dar eram mângâiată de unul dintre ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altul, lujerii, gândindu-mă între timp la tata, în mod sigur le tăiase și el cu aceeași foarfecă, mi-am privit mâinile, încercând în zadar să mi le imaginez pe-ale tatei, le vedeam tot pe ale mele, albe și subțiratice, degetele trecute prin urechea de metal tocit a foarfecii, și atunci, deodată, un bătrân a strigat la mine că ce fac eu acolo, cum îmi permit să tai florile numai așa, pur și simplu, și că o să cheme miliția, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
friabilitățile lui erau vizibile. Știa, În chip obsesiv, ce Înseamnă să fii dat la fund de greșelile și vinovățiile tale. Dar Înainte de a se scufunda ți‑ar fi descris peștera lui Platon. Ți‑ar fi vorbit despre sufletul tău, deja subțiratic, și Împuținându‑se rapid - din ce În ce mai rapid. Îi atrăgea pe studenții dotați. La cursurile lui era Întotdeauna Înghesuială. Așa Încât Îmi venise ideea că nu avea decât să aștearnă În scris ceea ce expunea viva voce. Pentru Ravelstein ar fi fost lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul nu avu răgaz să-l examineze, rămânând totuși cu sentimentul că mobilele erau toate acoperite cu niște cămăși de materie fumurie. Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu franchețe un braț gol și delicat. Felix îi strânse mâna și avu o clipă impulsiunea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sentiment nutrea față de dânsa, dar simțea că are încredere în ea. Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș Costache o sorbea umilit din ochi și râdea din toată fața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Este un cadavru nemăsurat de ciudat. La prima vedere, nici n-ai avea baza pentru a afirma că e un cadavru. Peste ceea ce se dă în subsolul din Ferentari sânt de fapt, două mâini, provenind probabil de la aceeași persoană. Degetele subțiratice, fibre musculare imberbe, unghiile lăcuite, toate indicii că ele ar fi aparținut unei femei. 174 DANIEL BĂNULESCU în care înmuia și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei burtici din piele uscată, îi indică carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o greu de pronosticat ușurință și scotoci după ceva, într-o arătare de scrin, cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru, gospodari ce nu se temeau de sacrificii când devenea cazul de a-și ajuta aproapele. Erau degete arătătoare de toată mîna: curate și însîngerate, sparte de negi sau de bătături și netede, subțiratice sau butucănoase. Păi, da, dar puteai să-ți însemni simțurile cele mai fierbinți ale sufletului și tainele ce ți s-ar fi întîmplat să-ți fie relevate, cu degetul zgârcit ori păros al altcuiva?! 372 DANIEL BĂNULESCU revenit la loc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de atunci, din viorile prefăcute În rădăcini, au crescut paltini Înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trîmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi Încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. [...] Așa, pămîntul legat de cer prin țevile marilor vegetații
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]