639 matches
-
dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce prostie! exclamă unul dintre funcționari, un bărbat subțirel, între două vârste, care purta pince-nez. N-o să se ofere nimeni. Trebuie să tragem la sorți. Sau poate, adăugă el, ar trebui să ținem cont de vârstă: cei mai bătrâni pleacă primii. Nu, nu, nu, protestă un bărbat. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tochitură face! Vrednică fimeie!... Si ce ochi are!... De când te știu, Pâcule, tot cu vorbe de aiestea umbli. Numai ce te aud: „Ia te uită la aiasta ce șolduri i-o dat Dumnezeu și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de alun!” Ori: „Privește colea ce bujori are în obraji și ce gură! Fragă nu alta!” Sau: „Uite-te cum te săgeată cu ochii și cum îi zboară de la unul la altul! Parcă-s două
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu așa o trebușoară delicată. Cum adică delicată? Eu știu că la tine ce-i în gușă-i și-n căpușă. De data asta, însă, îi o daraveră...cum să-ți spun eu ție să pricepi? Ii o chestie mai subțirică în ce îl privește pe Mitruță. Nu vrea să se lase el de cărăușie așa de florile mărului...Tu știi ca și mine că el are o nevestică nurlie...S-o sorbi înhtr-un pahar cu apă neîncepută. Si ce? Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al doilea loc: la miazăzi de drumul tău curge râul sacru jamuna, acesta este răcoros și subțirel, semn că ești aproape de ținutul uttarakhand, ești aproape de ghețarul-înalt opritor de-furtuni, îmbrățișezi cu totul râul jamuna, păcatele tale sunt iertate, te faci una cu bine vestitorul râu jamuna, ieși din el la prima strâmtoare, el va curge întotdeauna de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4: Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, și-a răsfirat crenguțele ca spinii de frică să nu-i cadă la picioare, din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a trezit așa de dimineață, cu ramuri albe, și se poate spune că-i pentru-ntâia oară în viață când i se-ntâmplă-asemenea minune. B1: Departe, în azurul dintre nori, s-arată bifurcat pe cer un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zbuciumat și care m-a fascinat totdeauna. În acest spațiu mă simțeam liberă, libeeeeeerăăăăă și Într-o comuniune perfectă cu tainica ei chemare, mereu sedusă de misterul ce mă Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pregătea mâncarea pentru trupă, iar căsoaia se transformă în magazie de pâine, ținută cu severitate sub cheie. După lungi căutări în jurul casei, au hotărât că singura cale de a ajunge cineva printre rafturile cu pâine, era hornul. Rică, fiind mai subțirel în talie, a fost ales să escaladeze hornul noaptea, când plantonul dormea sau era ținut de vorbă la o țigară. Ajuns în pod, Rică trebuia să coboare printr-un oblon pe scări în căsoaie, unde-și umplea o trăistuță cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era, orice s-ar zice, cea mai bună
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu holiwoodian subțirel, dar în care, spre satisfacția spectatorilor, binele învinge, iar băiatul rămâne cu fata și cu banii. Ce n-ndietilamina mea! Bun. Acum să ne întoarcem la fapte, căci, după cum toată lumea o știe, ele vorbesc. Deci... Am ajuns tocmai la timp la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca întreg, dacă asamblâdui componentele cu lipici de duzină (șutit și ăsta de șmecherii care, lucrând la vreo cizmărie, aduceau acasă materie primă, ca să mai scoată un ban, pentru că salariul era, ziceau ei printre dinții galbeni de fumat, chiar prea subțirel), care mai lasă și urme galbene, o identificam cu o femeie în carne și oase. Nu eram totuși în stare să mă concentrez asupra unei muritoare anume căreia i-aș fi dat o clipă (doar o clipă!) nota zece pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia trona, În compensație, o chelie ca un acoperiș de moschee. Creșterea efectului de seră a supraîncălzit motoarele, care-au dat chix. — Fii serios, a fost o furtună electromagnetică, l-a contrazis un ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câte unul o mai zbârcea și se mai auzea un „haștemele“ ori un „pehașpe“, dar În principiu lucrurile mergeau bine, spre vindecare. În următoarea bolgie a IAD-ului se aflau pirații internautici și hackerii. Ați crede că erau niște puști subțirei, cu o Înfățișare ștearsă, nebătătoare la ochi, strecurându-se ca niște umbre prin sistemele de protecție ale site-urilor. Ei bine, nu. Majoritatea arătau ca În reclamele la aftershave-uri: proaspăt bărbieriți, cu zâmbete mortale și bărbii dârze străpungând aerul asemenea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu după mult timp, Ben și-a dat seama că s-a Îndrăgostit nebunește de făptura asta subțirică, lucru care nu intra În calculele lui sociale și morale. Echilibrul primise o lovitură ,,sub centură,, , cum ar fi spus același Antoniu. Nu mai avea somn, nu mai avea liniște. Nevasta lui, o fire pragmatică și bine pregătită pentru viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate, pe toți cei care Își apără viața, apărându-se de fapt de ea. Inutilii și dezmoșteniții. Ție, Antoniu, Dumnezeu ți-a dat ceva ce nu a dat multor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-am reamitit, erau de un galben pal, cu marginile dungate, imitând culorile unor colegii britanice. Pe alt umeraș am descoperit cinci sau șase cravate de mătase, pe altul, o cămașă de noapte subțirică, pe care am tras-o spre fața mea cu degete tremurânde. Amestecul Îmbietor de parfum și miros de țigară m-a dus cu gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frecă antebrațul pacientului cu un tampon și Îi injectă ceva ce părea un aneztezic, după care partenerul său descoperi locul care urma să fie operat. În curând nu se mai vedeau decât spatele lor Îndoite, Îmbrăcate În alb. Unul era subțirel și scund, celălalt, Înalt și bine făcut. Trecu o secundă, apoi filmul se Înnegri brusc și nu se mai văzu nimic. Când ecranul se ilumină din nou, imaginea era ștearsă, dar focusul a fost restabilit treptat. Pășind În fața camerei, presupusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că, pe când eram destul de mic, taică-meu a adus una, într-o seară, la cină: o casieră de la birou, subțirică, încordată, timidă, bine crescută, blajină la vorbă, sărită de prima tinerețe, pe nume Anne McCaffery. Doctore, e cu putință s-o fi tras pe făcăleț? Nu pot să cred! Și, deodată, numai ce-mi vine ideea asta. E oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ocazia de-a face un serviciu special, iar asta poate duce la o avansare, la o soldă mai mare, mai multă mâncare, o rochie nouă pentru soția lui... — Intră. Maiorul Petkovici stătea la birou, cu fața spre ușă. Era scund, subțirel, cu trăsături ascuțite, și purta pince-nez. Probabil că exista o câtime de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi, poate uiți iar să-mi scrii. Ei, mama, cum îți închipui?! Pînă acum..., ca la început... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de mii de ani: amestecarea lutului, frământarea, modelarea, pigmentarea și pictarea. Pigmentarea lutului nu se face bucată cu bucată, ci pe întregul material. Pictura se aplică numai după uscarea piesei brute. Nu se desenează cu penelul, ci cu un cocean subțirel de sorg. Picturile de culoare roșie, verde, albă și galbenă, aplicate pe un fond negru scot în evidență vitalitatea și intensitatea culorii. Jucăriile de lut din ținutul Xun Dezvoltarea și răspândirea acestei forme de artă populară în ținutul Xun, provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților regimului și dându-le foc sau măcar să le ignore în bucuria pură a primei zile de libertate... Am mai văzut o dată asta. Un singur om, un tânăr subțirel, cu ochelari, striga ca din gură de șarpe în casa lui Ceaușescu din Primăverii: „Nu atingeți nimic! Lăsați-le să putrezească așa! Să vadă toți ce-am trăit!”. Ceilalți luau tot ce găseau: portocale, prosoape din budoarul tovarășei, tablouri, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]