255 matches
-
nevoie de o altă organizare a conștiinței („stare de conștiință șamanică” - la Drouot, „sindromul Evrika!” - la Nalimov). Indiferent de denumire, această nouă stare de conștiință se afirmă atunci când căutarea nu mai apelează la rațiune și spirit critic, ci la depozite subconștiente, preraționale, a căror activare reclamă expansiunea conștiinței. Desigur, marea capcană a unei astfel de imaginări a relației critice este scoaterea din ecuație a spiritului critic și chiar a rațiunii speculative, pentru că relația cu sistemul observat este de natură nonspeculativă, conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
creației în vis. Visul constă dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoții și alte senzații ce apar, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mișcă (somn REM). Visul descrie experiența subconștientă, iar uneori visele oferă răspunsul la o problemă care l-a obsedat pe creator, prin aducerea în conștient a imaginilor din straturile mai adânci ale psihicului. Exemple de cazuri de iluminare după un vis. Niels Bohr a mărturisit că a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
urmărește. Bănuiesc că era rezultatul privării de nicotină a organismului în timpul nopții, de unde senzația de pericol. Acum n-am decât un coșmar - că fumez iarăși. E un vis destul de răspândit printre foștii fumători. Unora le e teamă că înseamnă dorința subconștientă de a fuma. Nu trebuie să te temi. Faptul că e un coșmar înseamnă că-ți face mare plăcere să nu fii fumător. Firește, după orice coșmar apare zona aceea de semiconștiență, când te trezești și nu știi sigur dacă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
calificat prozele lui C. drept science fantasy, ceea ce s-ar putea traduce drept „fantezie desfășurată sub pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
există o modalitate de a intra în contact cu aceste resurse, în vederea ameliorării și menținerii sănătății și de asemenea pentru a se autoperfecționa fizic și psihic. Este necesară astfel deschiderea unor căi pentru cunoașterea intuitivă, care se realizează prin mecanisme subconștiente, acest lucru fiind facilitat de relaxare, hipnoză și autohipnoză. Gheorghiu descrie o serie de modificări spectaculoase ale proceselor psihice și ale comportamentului, induse în timpul hipnozei, modificări cu aspect pozitiv sau negativ, în funcție de conținutul sugestiilor administrate: * modificări ale sferei senzoriale
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
fost voința de putere 33. Pornind de la ipoteza voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție Între morala slabilor și cea a celor puternici. În concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare, sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el Însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
fost voința de putere 33. Pornind de la ipoteza voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție Între morala slabilor și cea a celor puternici. În concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare, sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el Însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
motorii intestinale. În general, reacțiile se traduc printr-o diminuare sau creștere a activității. Astfel, reacțiile de durere, frică, teamă produc paliditatea mucoasei, diminuarea secreției de mucus și o inhibiție a motilității. Pe de altă parte, furia, agresivitatea manifestă sau subconștientă se asociază, în general, cu hiperemia, congestia și motilitatea. S-a pus în evidență și intervenția proceselor umorale în reglarea motricității intestinale. Astfel, mișcările intestinului sunt inhibate de grăsimi, soluții hipertone de glucoza, zaharoză sau galactoză, ajunse în duoden, și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
iubesc întâmpină, așadar, perspectiva unui drum resimțit ca fiind mai lung decât era anticipat. Această percepție se datorează unui temei al dragostei mele insuficient profund, unei voințe de iubire ce-și propulsează cuvântul încet, anevoios, rigid, cu nuanțe de temere subconștientă. Aici se confirmă faptul că oricât de intens ai iubi, niciodată nu este prea mult, un demon al precauției sau poate al sarcasmului erotic încetinindu-ți pulsiunile de Icar cu aripi de ceară. Prin urmare, distanța dintre sufletul unui îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
era practicată și în Babilonia și Mesopotamia, în Grecia prehomerică, vrăjitorii care ciripeau și mormăiau 523 erau în legătură directă cu spiritele precum mediumii. Aflați într-un somn divin printr-un proces tainic de tip hipnotic, atlanții erau în legătură subconștientă cu spiritele superioare, un gen de mesmerism rosicrucian. A induce o luciditate atât de înaltă și clarvăzătoare în comunicarea cu spiritul divin este o perfecțiune a artei magice 524. Arcanele Tradiției descriu un cerc asemănător cu cel practicat în perioadele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
caz să evolueze în contact cu lumea materială. Universul conștient al unei astfel de persoane ar fi infinit mai redus, atât în plan emoțional, cât și în cel mental, și s-ar limita în mod exclusiv la activitatea facultăților sale subconștiente. Pe de altă parte, persoana în cauză nu ar avea nici un mijloc de a acționa, în mod concret, asupra mediului său înconjurător, deoarece ea ar fi incapabilă să-l definească și să-l situeze corect. Rolul său, definit prin Creație
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o stare de mai mult sau de mai puțin mare dezechilibru mental sau psihic, în leziunile structurale sau funcționale ale creierului. Din punctul de vedere rosicrucian, o halucinație se distinge de o iluzie în sensul că prima este în întregime subconștientă, adică corespunde unei stări mentale care nu are legătură directă și imediată cu percepția obiectivă a lumii exterioare. Aceasta este o experiență psihologică care aduce o persoană în starea de a se comporta ca și cum ea ar percepe ceva, cu toate că aceasta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acest termen pentru a desemna memoria noastră obiectivă, dar aplicația lui este mult mai vastă, putând fi utilizat și pentru memoria celulară, cea păstrată în ADN-ul nostru și care, transmisă de generații, ne definește personalitatea genetică sau la memoria subconștientă la care facem apel frecvent în viața cotidiană. Pentru a evita orice confuzie, ar trebui mai curând să întrebuințăm termenul amintire pentru a desemna aptitudinea noastră obiectivă de a rememora trecutul 733. Dacă acest lucru nu îl facem în mod
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
utilizat și este mai puțin evocator decât cuvântul memorie. În explicațiile ce urmează vom trata despre amintire, dar pentru a ne referi la aceasta vom folosi sintagma memorie obiectivă. Înainte de orice, precizez, cititorule, că memoria obiectivă, în opoziție cu memoria subconștientă (nu am spus inconștientă!), este o facultate subiectivă. Altfel spus, ea este cerebrală. Asta presupune că ea ne permite să ne amintim doar evenimentele trecute pe care creierul nostru le-a înregistrat. În acest sens, există o zonă cerebrală a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
față de ceilalți. Este un fel de cercetare a cugetului, ca înaintea spovezii. Un alt procedeu mistic pe care l-am întâlnit în practica rosicruciană stimulează ansamblul de facultăți ce, direct sau indirect, joacă un rol în procesele memoriei obiective și subconștiente, este prin vizualizarea sferelor luminoase de interferență cu cel de-al treilea arc, arcul reflex noetic, acesta fiind un procedeu încă din lumea continentelor dispărute. Dacă am amintit despre memorie, ca al doilea element al trinității psihice, iată și câteva
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conștientizăm existența lui, activitatea sa demnă de cea mai mare admirație? În cele mai mici detalii, subconștientul se consacră menținerii în noi a focului sacru ce ne protejează împotriva oricărui agent ce ar putea compromite activitatea, stimulând funcțiile psihice și subconștiente din noi. Trebuie să știm că influența subconștientului nu se limitează numai la controlul acțiunilor involuntare, orice acțiune voluntară neputând fi îndeplinită fără intervenția sa, așa încât sistemul nostru nervos central transformă impulsurile subconștiente în comenzi cu o frecvență vibratorie perfect
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putea compromite activitatea, stimulând funcțiile psihice și subconștiente din noi. Trebuie să știm că influența subconștientului nu se limitează numai la controlul acțiunilor involuntare, orice acțiune voluntară neputând fi îndeplinită fără intervenția sa, așa încât sistemul nostru nervos central transformă impulsurile subconștiente în comenzi cu o frecvență vibratorie perfect adaptată funcțiilor motorii ale corpului nostru fizic. În acest sens, cortexul nu este decât un transformator al impulsurilor psihice trimise acestuia de către subconștient. De altfel, contrar cu ce afirmă unii oameni de știință
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trebuie să ne înălțăm, să urcăm în spirală de la aspectul pur obiectiv al ființei, până la nivelurile superioare ale subconștientuluiș trecând din clopot în clopot. Atunci când sunt atinse aceste ceruri, nivele unde se realizează o comuniune cosmică, suntem într-o stare subconștientă și psihică, împreună cu toate efectele pozitive ce rezultă din această accedere. In carrum per fontem ad tintinnabulum accedemus 806. Îmi dau seama ce alambic de cuvinte, noțiuni și imagini structurate pe planuri suprapuse poate declanșa expunerea acestor date. Dar, dacă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cheia potrivită sau poarta nu e cea care ne permite accesul la subconștient. În fapt, în majoritatea timpului, pentru a ne rememora trecutul, utilizăm voința obiectivă, limitând cercetarea numai la amintirile înregistrate de această memorie, fără să trecem pragul memoriei subconștiente. Păzitorul pragului, același pe care Orfeu a încercat să-l ia aliat în încercarea sa disperată, demonstrează că tocmai acesta este pragul pe care trebuie neapărat să-l trecem pentru a ne reaminti majoritatea evenimentelor pe care credem că le-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
majoritatea funcțiunilor fizice și psihice ale ființei noastre nefiind decât efectele activităților sale. În consecință, raționamentul său este în mod obligatoriu deductiv. La aceasta, trebuie să mai adăugăm că, în opoziție cu deducțiile noastre obiective, cele produse de facultățile noastre subconștiente sunt totdeauna exacte. Pentru ce? Pentru că acestea își iau sursa din nivelurile superioare ale Eului nostru interior care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței cosmice. Haosul n-a fost niciodată absurd. El
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cheia potrivită sau poarta nu e cea care ne permite accesul la subconștient. În fapt, în majoritatea timpului, pentru a ne rememora trecutul, utilizăm voința obiectivă, limitând cercetarea numai la amintirile înregistrate de această memorie, fără să trecem pragul memoriei subconștiente. Aceasta e poarta infinitului, iată Ce poartă ciudată cu fața spre apus... Scrieâi pe ea despre noi, încă o dată C-am trecut, c-am visat, c-am ajuns 878. Păzitorul pragului, același pe care Orfeu a încercat să-l ia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
majoritatea funcțiunilor fizice și psihice ale ființei noastre nefiind decât efectele activităților sale. În consecință, raționamentul său este în mod obligatoriu deductiv. La aceasta, trebuie să mai adăugăm că, în opoziție cu deducțiile noastre obiective, cele produse de facultățile noastre subconștiente sunt totdeauna exacte. Pentru ce? Pentru că acestea își iau sursa din nivelurile superioare ale Eului nostru interior care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței cosmice. Haosul n-a fost niciodată absurd. El
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Încetul cu încetul ne-am apropia, după ce-am trecut de al treilea clopot, de calea aleasă prin labirint, de câtva timp în întregime consacrat studiului legilor inerente conștiinței umane. Acest studiu ne conduce la înțelegerea elementelor obiective, subiective și subconștiente ale creierului în raport cu cele senzoriale, ale diferitelor forme de raționament, de memorie, limaginație și, de ce nu, în raport cu autosugestia. Ceea ce am înțeles din experiența atâtor pagini scrise și rescrise este greșeala pe care am putea-o face gândind că acestea sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
privată de instrumentele cele mai indispensabile pentru propria rațiune de a exista. Universul său conștient ar fi infinit mai redus, atât în plan emoțional, cât și în cel mental, și s-ar limita în mod exclusiv la activitatea facultăților sale subconștiente. Pe de altă parte, persoana în cauză nu ar avea nici un mijloc de a acționa, în mod concret, asupra mediului său înconjurător, deoarece ea ar fi incapabilă să-l definească și să-l situeze corect. Un vis ce își moaie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]