76 matches
-
sale dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și crede că, pentru a se forma o limbă literară italiană, ar trebui să se valorifice elemente din toate aceste dialecte. Dar, cînd Dante a scris (Divina) Commedia a folosit varianta lingvistică pe care o vorbea, adică dialectul toscan (prin subdialectul florentin). Această lucrare a devenit curînd foarte cunoscută și citită, încît, prin ea, acest dialect s-a impus ca bază a limbii literare italiene moderne. Astfel, încununată de activitatea unor mari personalități renascentiste Dante Aligheri, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modernă însă, limba literară unică a fost puternic legată de cea de națiune și de stat național, încît italienii, vorbitori ai unor dialecte numeroase și diferențiate în mod pronunțat, au acceptat aceeași formă a limbii literare, cu baza într-un subdialect, iar olandezii, ale căror dialecte sînt înrudite și reciproc inteligibile cu dialectele vecine ale germanei de jos, și-au format o limbă literară proprie, fiindcă s-au constituit într-o națiune distinctă și au alcătuit o altă entitate statală. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la cea vestică. Primele documente românești păstrate datează din secolul al XVI-lea, deci sînt mult mai tîrzii decît în cazul celorlalte limbi romanice. Limba română literară s-a format pe baza dialectului daco-român, cu o preponderență în pronun-ție a subdialectului muntean. Faza ei veche, cînd a fost scrisă cu alfabet chirilic, a fost caracterizată de influența limbii slavone și a limbii neogrecești. O dată cu manifestarea curentului cultural iluminist Școala ardeleană, îndeosebi după 1780, s-a produs o reorientare în sensul modernizării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
texte în italiană datează din secolul al X-lea, ulterior folosindu-se în scris diferite dialecte, care au realizat dialecte literare de prestigiu, unele menținîndu-se în uz pînă în epoca modernă. Limba literară italiană comună s-a format pe baza subdialectului florentin al dialectului toscan și a fost prima limbă literară modernă care s-a fixat într-o formă stabilă încă din secolul al XIV-lea. Impunerea ei s-a datorat, pe de o parte, prestigiului economic și politic al Florenței
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
auxiliar. În română, auxiliarul condiționalului este aș, ai, ar etc., care are unele forme apropiate de cele ale verbului a avea și, de aceea, au existat opinii ce au susținut că acesta ar fi de fapt auxiliarul. Dialectul istroromân și subdialectul bănățean oferă însă stadii intermediare care arată că originea auxiliarului de condițional este verbul a vrea (care este, de altfel, folosit și pentru a realiza timpul viitor): (v)reaș cînta, (v)reai cînta etc. În cazul infinitivului prezent, se remarcă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndeosebi de mijloacele de expresie poetică, considerînd că aspectul literar al limbii italiene ar fi trebuit să se realizeze prin contribuția tuturor celor paisprezece dialecte. Atunci cînd a scris însă în limba italiană, el a folosit doar elementele care caracterizau subdialectul florentin al dialectului toscan, adică limba provinciei sale. Modelul său a fost urmat apoi de alți reprezentanți de seamă ai Renașterii italiene, Giovanni Boccaccio și Francesco Petrarca, încît acest subdialect a fost impus ca limbă literară a tuturor italienilor. Dante
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în limba italiană, el a folosit doar elementele care caracterizau subdialectul florentin al dialectului toscan, adică limba provinciei sale. Modelul său a fost urmat apoi de alți reprezentanți de seamă ai Renașterii italiene, Giovanni Boccaccio și Francesco Petrarca, încît acest subdialect a fost impus ca limbă literară a tuturor italienilor. Dante a considerat că limbile romanice sînt înrudite și își au originea în latina populară (vulgară), în vreme ce latina literară este posterioară latinei populare și a pornit tot de la ea, dar a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și chiar în epoca actuală continuă să se scrie unele opere literare, îndeosebi poezii, în dialecte. Dar, aceste fenomene nu pot avea un efect prea important, deoarece limba literară creată de învățații Renașterii în frunte cu Dante Alighieri pe baza subdialectului florentin al dialectului toscan s-a impus definitiv și reprezintă limba literară a tuturor italienilor. Ca în toate țările neolatine vestice însă, datorită unei baze dialectale înguste, limba literară italiană reprezintă de fapt pentru majoritatea vorbitorilor de limbă italiană o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
1. în privința pronunției, încă există deosebiri între generația vârstnică, la care mai întâlnim fenomene fonetice specifice graiului local și generația tânără, care utilizează forma literarizată, oficială. De aceea, în cazul unor nume topice, întâlnim două fenomene de fonetică regională, specifice subdialectului moldovenesc: palatalizarea labialelorși frecvența fricativelor în locul africatelor (în cazul lui c și g, urmate de e și i). Este cazul unor toponime ca Chetriș (Pietriș), Chetrărie (Pietrărie), Chiscu (Piscul), Grochi (Gropi) ș.a.; Šireșoaia, Šușmele, Šopești, Bešuri, Šunži, Făžețel ș.a. Un
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Plaiu Ars, Podu Curiței; Cișmeaua lu Grozescu, Fântâna lu Agachi, Groapa lu Gherasim, Poiana lu Coman etc. De natură strict fonetică este, ca și în cazul numelor comune, închiderea vocalelor finale ă și e la â și i, trăsătură specifică subdialectului moldovenesc și graiurilor din Basarabia, dar care scade în intensitate sub influența limbii literare și a mijloacelor media. Iată câteva toponime de acest tip din zona Trotușului: Arșâțâ, Culmea Bunâ, Curmăturâ, Dealu Izvoari, Drumul la Stâncâ, Fata Moartâ, Haloșu Mari
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
romanei vorbite, ed. a II-a (revăzuta), București, All. Ionescu-Ruxăndoiu , L., 2004, "Politețe și impolitețe în dezbaterile televizate", în: Până Dindelegan (coord.), p. 417-422. Ionescu-Ruxăndoiu, L., D. Chițoran, 1975, Sociolingvistica. Orientări actuale, București, Editura Didactica și Pedagogica. Ionică, I., 1984, "Subdialectul muntean", în: V. Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească, Craiova, Scrisul românesc, p. 163-208. Iordan, I., 1937, Gramatică limbii române, București, Editura Cartea Românească. Iordan, I., 1948, Limba română actuala. O gramatică a "greșelilor", ed. a II-a, București Socec
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
doine umoristice, monoloage și parodii având autori pe R. Runcu, Radu Baltazar, V. Popa, I. Gheorghe Petre, Mircea Croitoru, George Petrache, Traian Russu-Șirianu, Ion Pribeagu, Emil H. Nonu, Dan Mureș. Mai mult chiar, Traian Russu-Șirianu colaborează cu poezii umoristice în subdialect bănățean și crișean. Gazeta găzduiește de asemenea culegeri de strigături populare, precum și traduceri din Alphonse Allais, Achile Campanila, Maurice Dekobra, Tristan Bernard, Max și Alex. Fischer, Georges Courteline. B. include și poezii lirice semnate de Aron Cotruș și Florica Ciura-Ștefănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285872_a_287201]
-
kajkavian este vorbit astăzi în părțile nord-vestice ale Croației, cel čakavian în zona de coastă din nord și în insulele din Marea Adriatică, iar cel štokavian în toate celelalte regiuni. Dialectul štokavian stă la baza sîrbo-croatei moderne standard. El are trei subdialecte, conform pronunției vocalei slave originare reprezentată prin litera jat." 3 C. A. Macartney, The Habsburg Empire, 1790-1918, Weidenfeld & Nicolson, London, 1968, p. 447. 4 Citat din Robert A. Kann, The Multinational Empire: Nationalism and National Reform in the Habsburg Monarchy
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
educație continuă - visul didactic transformat în coșmar televizual. S-au spus multe despre greșelile de exprimare, de pronunție sau de ortografie propagate prin televiziune, așa că eu o să amintesc doar trei. Una este utilizarea tot mai accentuată și mai agresivă a subdialectului muntenesc, inclusiv la emisiunile de știri... inclusiv la postul național de televiziune. Presupun că nici prezentatorilor, cufundați în mediul lingvistic bucureștean, nu le e foarte ușor să pronunțe literar (deși meseria presupune exact așa ceva), dar dacă nu ești de-al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
onomatopee, sugerînd bufnetele) cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri în sutană, între reclame și manele! Și cum ne hărțuiește limba politicheză*, cu subdialecte cu tot: subdialectul emilian, patrician, vasilelup, văcă, roman-năstasic... Măcar am scăpat de ciorb-silabisită. După ce bătrînul Diaconescu ne-a perplexat cu "nu se eczistă", Trandafir Iliescu vrea "o sculă pentru procesare îndelungată". Preț de cîteva mandate, cin' le mai știe numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri în sutană, între reclame și manele! Și cum ne hărțuiește limba politicheză*, cu subdialecte cu tot: subdialectul emilian, patrician, vasilelup, văcă, roman-năstasic... Măcar am scăpat de ciorb-silabisită. După ce bătrînul Diaconescu ne-a perplexat cu "nu se eczistă", Trandafir Iliescu vrea "o sculă pentru procesare îndelungată". Preț de cîteva mandate, cin' le mai știe numărul? Franklin n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Moldovei dădeau următorul răspuns la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova de a analiza istoria și folosirea glotonimului „limba moldovenească”: „Deși în izvoarele istoriei medievale se utiliza și termenul limba moldovenească, cărturarii și oamenii de cultură ai timpului subînțelegeau prin această denumire un subdialect (grai) al limbii române comune”; după 1859 se constituie, pe baza graiurilor din Moldova, Muntenia și Transilvania, o limbă literară comună. Prin „moldovenesc” se înțelege vorbirea populară orală în Moldova (pe ambele maluri ale Prutului). „A legifera astăzi faptul perimat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
niciodată complet în texte sau în vorbire. De fapt, fiecare vorbitor cunoaște mai multe limbi funcționale, mai mult sau mai puțin complet, adică știe mai multe moduri de a vorbi în aceeași limbă istorică, fundamentate pe un dialect, pe un subdialect sau grai, pe un stil, pe un tip de discurs etc. Ca atare, limba funcțională nu se prezintă ca o realitate omogenă și este considerată astfel numai din punct de vedere teoretic. Modul de a concepe limba funcțională de către Eugen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de tipul ce reprezintă gradul de cultivare cel mai înalt. Fenomenul este, desigur, real, dar în loc de dominare ar trebui să se considere mai degrabă o influențare și, în acest caz, limba funcțională care are la bază un dialect sau un subdialect este influențată de un aspect dialectal cu un prestigiu mai mare sau de un aspect generalizat al limbii populare, aspectul popular al limbii este influențat de cel literar, un stil funcțional al limbii literare este influențat de un stil cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cărturarilor clerici și laici din cele trei state feudale românești, și extinse pe o durată de mai bine de un secol, pentru dezvoltarea limbii literare. Traducerea și tipărirea integrală a Bibliei în Țara Românească ar fi avut drept consecință afirmarea subdialectului muntean ca bază în evoluția ulterioară a limbii române literare. Cercetările mai noi, reactualizând un alt punct de vedere, dar aprofundând investigația și argumentarea, insistă asupra însemnătății traducerii lui N. Milescu, a ponderii acestui text în cuprinsul ediției de la 1688
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
ergative în construcțiile pasive). Autoarea adaugă că evoluția istorică de la ergativ la acuzativ la nivelul sintaxei, care își are originea în construcția antipasivă, a fost demonstrată independent, pentru o limbă din afara familiei austroneziene, toba batak, de Schachter (1984)80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluție dinspre tipul ergativ (dezvoltat din construcții pasive și posesive) spre tipul acuzativ. În limba kurdă, investigată de Haig (1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
instrumentalul. NGIGUA − Vezi COCHO. NIUEAN (NIUE) Limbă polineziană din grupul malayo-polinezian. Aparține, alături de TONGANĂ, subgrupului tongic. 8 000 de vorbitori. Ergativitate morfologică, sintaxă de tip acuzativ. Obiectul prepozițional (beneficiar, comitativ, instrumental) este în absolutiv. NUNATSIAVUT/NUNATSIAVUMMIUT − Vezi LABRADOR INUTTUT. NUNAVIMMIUTITUT Subdialect al limbii INUIT, vorbit în Quebecul arctic (Nunavik) de 8 000 de persoane. Sistemul ergativ nu este încă instalat complet: cazul agentului, numit ergativ, este identic cu cazul genitiv atribuit posesorului în NP complex; agentul marcat nu are proprietățile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în funcție de semantica nominalelor. TSOVA-TUSH − Vezi BATS(BI). TUKANG BESI Limbă austroneziană vorbită în Indonezia. 200 000 de vorbitori. Limbă pro-drop. Subiectul este legitimat prin acord, iar obiectul, prin Cazul acuzativ. Construcția cu dublare clitică funcționează după tiparul ergativ. TUNUMIISUT (KALLAALISSUT) Subdialect al limbii INUIT, vorbit în estul Groenlandei. 3 300 de vorbitori. Este subdialectul cel mai îndepărtat de sursa poporului inuit, Alaska. Există tendința de trecere dinspre sistemul ergativ înspre cel acuzativ, manifestată prin: căderea frecventă a mărcii de caz ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]