376 matches
-
în 1858 - adus anume cu scopul de a statornici în țară acest institut, era singura autorita de la care emana asemine aplicare a legiuirilor străine”. Toate birourile telegrafice districtuale erau conduse de străini, iar la Galați și directorul și cei doi subdirectori erau austrieci. Tinerii moldoveni, foști elevi ai Academiei Mihăilene, deveniți funcționari ai serviciului telegrafic, nu s-au putut acomoda cu starea de lucruri existentă. Conflictul era de neînlăturat. El izbucni în anul 1856, cu ocazia sancționării lui Corneliu Filipescu Dubău
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Școlii Normale „C. Negri” din Galați, unde după absolvire ocupă un post de institutor. De aici se transferă la Tulcea (1911-1912) și apoi la București. Punând mult suflet în munca lui, urcă în ierarhie, ajungând inspector cultural la Casa Școalelor, subdirector general, ulterior director în Ministerul Instrucțiunii Publice, director - având în grijă școlile din mediul rural - la Fundațiile Culturale Regale („Principele Carol” și „Regele Mihai I”). A mai fost șef al serviciului extrașcolar și de propagandă al Basarabiei (1918-1922). Cu un
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
istorice” (1928). Își ia doctoratul în istorie cu teza Amalfi preducale. Are o activitate deosebit de bogată: secretar al Școlii Române din Roma, profesor universitar (Școala de Arhivistică și Facultatea de Istorie din București, Collège de France), cercetător, șef de secție, subdirector, director (Institutul de Istorie „N. Iorga”, Institutul de Studii Sud-Est Europene), redactor-șef la „Revue des études sud-est européennes”, membru al comitetului de redacție la „Revue roumaine d’histoire”, „Studii și cercetări de istoria artelor” ș.a. A fost membru corespondent
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
atunci când comanda este scrisă în fișierul de sintaxă. În cazul în care nu s-a folosit fișierul de sintaxă comenzile rulate pot fi regăsite, așa cum am văzut în subcapitolul anterior, în fișierul jurnal ținut de SPSS care este salvat in subdirectorul Windows\ Temp cu numele spss.jnl. O altă variantă este setarea programului astfel încât ori de câte ori este rulată o comandă din meniu sintaxa acesteia să fie copiată în fișierul de rezultate. Pentru aceasta se selectează din meniu EDIT/ OPTIONS/ NAVIGATOR și opțiunea
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Eugenie -, dar a integrat-o serviciilor externe ale ministerului, plasând-o astfel mai departe de procesul central de luare a deciziilor 75. Mai târziu, el a continuat o parte din activitatea sa de punere În practică a ideilor eugeniste ca subdirector al Serviciului Social condus de Gusti, În 1939. În timpul războiului, el a continuat să predea și a ocupat funcția de director al Institutului de Igienă Socială și Sănătate Publică din București. Banu a fost forțat să se pensioneze În 1948
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
profesor titular (1928) la Catedra de limba și literatura italiană a Universității din București și, concomitent, profesor suplinitor la Academia de Înalte Studii Comerciale. În 1931 e ales deputat de Soroca din partea Partidului Național Democrat, condus N. Iorga. A fost subdirector al Direcției Presei și Propagandei din Președinția Consiliului de Miniștri, apoi secretar general al Ministerului Educației Naționale (1940), decan al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1941), ministru subsecretar de stat al Propagandei Naționale (1942-1944). Arestat în
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
www.sdn.sap.com/irj/sdn/nw downloads se poate specifica descărcare unei versiuni trial pentru ABAP pe linkul SAP NetWeaver 7.0 (2004s) ABAP Trial Version . Odată descărcate aceste două fișiere, urmează dezarhivarea lor într-un același director. În subdirectorul -Imagedin structura dezarhivată se rulează - setup.exe-. Instalarea va dura cam vreo oră în condiții favorabile. După terminarea acestei instalări din directorul -sapguise rulează fișierul - sapguisetup.exe-. Fiecare instalare trebuie însoțită obligatoriu de o repornire a calculatorului. Prin rularea fișierului
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
Sf. Gheorghe” din București. Înscris la Facultatea de Drept a Universității din capitală, o părăsește spre a urma Conservatorul, completându-și studiile de artă dramatică la Viena și Paris. Actor la Teatrul Național din București și la cel din Craiova, subdirector general al teatrelor, profesor la Catedra de dicție și artă dramatică a Conservatorului din București, director artistic al Teatrului Popular (inițiat de N. Iorga), în sfârșit director al Teatrului Național din Chișinău, L. este un om de teatru inteligent și
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
este acceptată colaborarea la „Belgia Orientului”, precum și la „Voința națională”, unde lucrează ca redactor. Renunță după un timp la gazetărie, angajându-se în trupa Teatrului Național din Craiova. A mai jucat pe scena Naționalului din București, în 1915 fiind numit subdirector al acestei instituții în care a activat și ca secretar literar și director de scenă. Când armata germană ocupă capitala, L. se refugiază la Iași, făcând aici, în ziarul „România” (1917-1918), cu a cărui administrare se vede însărcinat, o combativă
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Kamer-Arșavir, rubrica de comentarii externe. Din 1899, revenit în București, se avântă într-o nouă etapă a vieții lui de publicist. Corector la „Universul”, i se încredințează curând misiuni de reporter, în țară și în străinătate, iar în 1913-1914 e subdirector al cotidianului. În toamna lui 1916 își dă demisia și, dus de vîrtejul evenimentelor, ajunge la Odessa, unde, sub semnătura Avion, face cronici privind războiul. În 1917-1918, în condiții ingrate și cu un grad din ce în ce mai mare de risc, redactează ziarul
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
La Teatrul Național din București va fi pe rând copist (1882), sufleor (1883-1884), ajutor de regizor pe langă A. Gatineau, prim-regizor (1885), director de scenă (1895). În 1907 Al. Davila îl desemnează director de scenă definitiv. Numit, în 1908, subdirector al Teatrului Național, girează, pentru foarte scurtă vreme, direcția generală a teatrelor, după care își reia vechea funcție de director de scenă. Ctitor al școlii românești de regie, primul nostru regizor profesionist, G. a fost un meșteșugar destoinic, metodic și riguros
GUSTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287389_a_288718]
-
apoi Liceul Central din Craiova. După ce termină Facultatea de Drept a Universității din București, începe să studieze medicina la Paris, dar se întoarce în țară și se dedică activității teatrale. A fost director de scenă al Teatrului Național din Iași, subdirector general și inspector general al teatrelor, regizor și chiar interpret în câteva din propriile piese; ca actor, a folosit pseudonimul Sybil. În 1891 L. debutează cu o poezie în „Revista nouă” a lui B.P. Hasdeu. A colaborat la „Flacăra”, „Flamuri
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
o poezie, la ziarul „Orașul nostru” din Iași, iar în volum în 1935 cu Oglinzi de vis, dedicat lui Mircea Eliade. În 1933 se stabilește la Brașov, ca funcționar CFR, având mai târziu și alte ocupații: inspector în Ministerul Comunicațiilor, subdirector al Oficiului de Presă, inspector al teatrelor (1942-1946). Desfășoară concomitent o rodnică activitate literară, colaborând cu versuri, proză, eseu, cronici la numeroase publicații din țară, implicându-se în editarea unor reviste. În 1933-1934 e în redacție la „Buletinul CFR”, iar
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
român”, cu sceneta Furtună conjugală, iscălită Stahl. Tot atunci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector va deveni în 1919. Scoate revista „Stenograful” (1906-1907), unde inserează și pertinente caracterizări ale oamenilor politici ai vremii, plecând de la discursurile rostite în Camere, dar și de la înscrisurile lor. Se ocupă de problemele stenografiei, abordând și domenii limitrofe, precum expertiza
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
Cade prizonier la Turtucaia (1916) și se va întoarce din captivitate la începutul anului 1918, în urma intervenției lui C. Stere, director al „Vieții românești” și persoană influentă pe lângă autoritățile germane din capitala ocupată. Revenit la Iași, este numit în 1919 subdirector al Teatrului Național, fiind în același timp, împreună cu Mihail Sadoveanu, redactor al revistei „Însemnări literare”. Prim-redactor al „Vieții românești” în 1920, redactor al revistei „Lumea”, alături de Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu, Mihail Sevastos ș.a. (1924-1926), director al Teatrului
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Drept, însă fără să le încheie. Obține doctoratul magna cum laude cu teza Poezia specificului național (1938). A fost profesor la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, la alte licee din Cernăuți (1930-1937) și la Liceul Comercial „Carol I” din București, subdirector la Radio România (1940-1944), director de cabinet al lui Nichifor Crainic la Ministerul Propagandei Naționale, prim-redactor al revistei „Curierul Serviciului Social”, editată de Institutul Social Român al lui Dimitrie Gusti, redactor, apoi director la „Muncitorul național român” (1941-1942), publicație
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Iași, încheiate cu o licență în filosofie (1931). Funcționează ca profesor la Liceul Militar și la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1933-1940) și obține un doctorat în psihologie-pedagogie. Scurtă vreme este profesor la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1940-1941), apoi subdirector în Ministerul Culturii Naționale (1941), director al Casei Școalelor și a Culturii Poporului (1945). Revenit ca profesor la o școală din Buftea, va activa din 1949 la diverse școli generale din București, până în 1968, când se pensionează. E prezent în
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
urmat-o la Iași, unde a făcut Facultatea de Drept, apoi la Cluj, ca student al Facultății de Litere și Filosofie, absolvită magna cum laude (1942). Încearcă inițial să continue tradiția familiei, profesând avocatura la Sibiu. Ocupă ulterior postul de subdirector al Oficiului de Studii din Ministerul Economiei Naționale, iar după război își continuă activitatea ca profesor de limba română la școli din Mihalț, județul Alba (1953-1960), și Florești, județul Ilfov (1960-1967), de unde s-a și pensionat. Între cele două războaie
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său editorial, iar în 1913 își ia docența în filologie română „cu specială privire la dialectologia românească”. Ajutor de bibliotecar (subdirector) la Biblioteca Universității din Iași (1908-1911), ajunge director al acesteia (1914-1922, 1927-1932). Preocupările sale vizând organizarea, funcționarea și dotarea instituției sunt relevate de broșura Proiect de lege pentru Biblioteca Universității din Iași (1914). În 1920 suplinește prima Catedră de istoria
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Virgil Maxim a fost invitat și el să țină o prelegere, alegând să vorbească despre datoria de a se supune autorității, însă s-a declarat împotriva unei „reeducări” și a schimbării convingerilor. Reacția sa a fost condamnată de directorul și subdirectorul închisorii (presați de ofițerul politic, probabil), iar ședințele au fost suspendate 2. Dat fiind faptul că întâlnirile aveau loc în vara lui 1948, când închisoarea încă nu era foarte populată (Maxim era închis din 1942), aceasta este singura mărturie a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
din urmă era poreclit de elevi „moș Cozonac”, pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: „Tlăiască paltidu’ comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!”. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe, dar au sfârșit prin a aproba ei înșiși: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!”, întrucât grupul lui Stoian a strigat doar cu jumătate de gură, sesizând ridicolul situației. Antonescu a povestit despre viața sa și spunea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1948, Maxim a fost invitat și el să țină o prelegere, alegând să vorbească despre datoria de a se supune autorității, însă s-a declarat împotriva unei „reeducări” și a schimbării convingerilor. Reacția sa a fost condamnată de directorul și subdirectorul închisorii, iar ședințele s-au suspendat. Dacă în primele luni regimul era destul de permisiv, deținuții având dreptul la pachet și la vorbitor lunar, încet-încet, acestea au fost permise numai celor care erau de acord cu „reeducarea”. În iarna lui 1948-1949
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
spre stația Naka-meguro. Hayashi s-a născut la Tokio, în 1957 și avea treizeci și șapte de ani în ziua atacului. Hayashi Yasuo era cel mai în vârstă membru al Ministerului Științelor și Tehnologiei din cadrul sectei Aum, ocupa funcția de subdirector și se afla sub comanda directă a lui Murai Hideo. Și Yasuo avea cunoștințe în domeniului științelor, dar, spre deosebire de elita oamenilor de știință protejați formată din Hayashi Ikuo, Toyoda și Hirose, trecuse prin multe greutăți și eșecuri. Tatăl lui lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului caragialean o consitutie piesa Caragiale în veremea sa, omagiu adus de Camil Petrescu înaintașului. B. Elvin e de părere că autorul lui Mitică Popescu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
socotite "dexterități", iar acei care predau aceste discipline de învățămînt purtau denumirea de "maeștri", nu de profesori, întrucît foarte mulți dintre ei nu aveau la bază liceul, ci numai gimnaziul și o școală de specialitate. Într-un timp, fusese numit subdirector la liceul nostru un maestru de gimnastică, foarte inimos și bun gospodar, însă fără o prea mare cultură generală. El se ocupa mai mult de administrația liceului, de reparații, curățenie etc, dar, când și când, ca să-și arate totuși autoritatea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]