11,661 matches
-
noastre, poetul îi fixează trăsăturile într-o imagine ce se propune ochiului interior. Ne oferă o reconstrucție sensibilă, deci un documentar sui generis. Dacă există cronici evenimențiale, de ce n-am admite, în paralel, și cu o egală îndreptățire, cronicile limbajului subiectiv, vizînd moralitățile sub un unghi personal, contribuții și ele la restituirea istoricității? Cu mai multă îndrăzneală decît, bunăoară, Marin Sorescu și cu un dramatism de o altă factură decît cel al lui Mircea Dinescu, autorul Telejurnalului de la Cluj ia mulajul
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
al limbajelor, în care percepem atît ecoul plurilingvist al Banatului natal, cît și cel al mentalității de cultural curios, investigative inclusiv la nivelele heteroclite, pitorești, dornice a realiza o fișă cît mai amănunțită a existeței obiective care suplinește absența celei subiective, socotită, în chip tradițional, mai adecvată condiției lirice. Desigur e la mijloc și o sfidare a convenției, în numele libertății imprescriptibile a discursului "modern". Rostirea "înaltă", sec neologistică ("Proiectul are o dimensiune artistică, dar se vrea și o investigație/ sociologică, antropologică
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
sala Studio a Teatrului Național, complet refăcută și modernizată. Se juca o adaptare cam forțată după Căsătorie cu de-a sila de Molière, debutul regizorului Cezar Ghioca (absolvent la clasa prof. Tudor Mărăscu) pe o scenă profesionistă. Scopul acestor însemnări subiective nu este analiza spectacolului, o farsă tratată prea studențește și actualizată nu foarte inspirat (dar cu orice chip). L-am urmărit cu admirație însă pe Petru Ciubotaru. Am privit cum intră în structura lui Sganarel, dincolo de oră, de timp, de
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
al vremii vorbind despre militarismul german, despre reînarmarea Germaniei, susținând că poporul german este inapt pentru democrație. Defăimare. Acuzații ce par ciudate astăzi noilor generații având sub ochi realitățile prezentului. E limita. E mărginirea ideologică a unui scriitor foarte bun, subiectiv însă, fanatic, spirit revanșard... Totuși, ce elogiu! Să n-ai cum să le spui nemților că sunt distruși decât tot cu o vorbă de-a lor, Kaputt. E ca și cum, în metafizica universală, "lucrul în sine" n-ar suna perfect decât
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
zice, într-o logică a discursurilor hibridizate, destul de la modă azi, interviuri narațiune. Nu altfel se prezintă, de exemplu, convorbirea cu Jaques le Goff, cercetător al istoriei mentalităților, a cărui biografie, povestită reportofonului, pare a împrumuta semnificație "accidentelor" și istoriei subiective dindărătul documentelor oficiale. Din interviul cu Maurice Nadeau, critic și istoric literar al suprarealismului, angajat în prezent în câmpul fluctuant al editării de carte, pierzând bani cu autori actuali buni și necunoscuți, câștigând bani cu cei premiați, transpare toată "dialectica
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
scrisă." Georges Poulet vorbește despre revelațiile pe care i le-a produs opera lui Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată să surprindă "acel soi de energie lăuntrică, de însuflețire perpetuă a gândirii celei mai adânc subiective ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ce se întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne pot feri de febrele metodologice datate deja. Alte chestiuni esențiale pentru Ricoeur sunt fundamentarea etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită. Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele - vă amintiți, desigur, acest pasaj mult citat din Întâmplările în irealitatea imediată ale lui Blecher. Îl invoc aici ca pe un ecou literar subiectiv stârnit de perspectiva intertextuală adoptată de Floarea Țuțuianu în poeziile sale reunite selectiv în Arta Seducției, volum apărut în septembrie anul acesta la Editura Vinea. Astfel, ființele care se întâlnesc în versurile sale "se răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
trei forme sînt asociate mai curînd scrisului, unui stil cult, supravegheat; în vorbirea colocvială pare mai firească locuțiunea de multe ori. Adeseori e mai lung; între adesea și deseori, primul mi se pare mai eufonic, dar această judecată e determinată subiectiv; oricum, selecția ar putea fi determinată uneori de structura ritmică diferită (amfibrah vs. troheu). Mai interesantă ar putea fi ipoteza diferențelor aspectuale: ambele adverbe sînt fundamental repetitive, iterative, dar această valoare mi se pare mai clar marcată (chiar în structura
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
fi lăsat să-și facă emisiunea. Una, tot mai bună. Dl. Tucă însuși a evoluat într-un fel remarcabil: atît "tehnic", ca experiență, cît și intelectual. A învățat ce să discute și cu cine, ce înseamnă neutralitate (și cît de subiectivă este ea), a cîștigat în seriozitate, dar și în umor. După una mie emisiuni (cinci în fiecare săptămînă: asta face două sute de săptămîni, adică patru ani, în realitate, scăzînd vacanțele, cinci), este cel mai bun talk-show man pe care-l
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
Bittel, Mariana Marin, Denisa Comănescu, Marta Petreu așa cum, din literatura și critica actuală nu credem că ar fi trebuit să lipsească C. Tonegaru, I. D. Sârbu, Iordan Chimet sau Cornelia Ștefănescu, iar din cea veche Coresi. Sigur, aici intervine factorul subiectiv dar nu credem că aceștia ar putea fi socotiți mai prejos decît, de ex., Horia Bădescu, N. Davidescu sau Elena Farago... Cum s-ar mai putea căpăta spațiu pentru o viitoare ediție? Poate printr-o restrîngere a textului acordat unor
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
care frecventează genul, impactul pe care acest fenomen îl are asupra publicului și a mediei și forța economică investită în fenomenul respectiv. "Artele focului", în general, și arta sticlei, în mod special, întrunesc tot acest ansamblu de factori obiectivi și subiectivi. Este adevărat că succesul de ordin material, cel mai adesea, pe bună dreptate, este asimilat cu obiectele decorative, de serie, a căror piață are astăzi o curbă ascendentă. În paralel cu această realitate, uneori favorizată de ea, în ultimii ani
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a-și abandona eul sau, mai bine-zis, eurile succesive ori simultane, scriitorul adoptă la un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii. O ficțiune în ficțiune, de natură sado-masochistă: În fața operei sale, Ionesco
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Baal-Aur, sau bumbacul preschimbat în boom-bach) sunt defamiliarizate printr-o ortografie stranie; totul, însă, are o justificare riguroasă. Un alt tip de raționament fără drept de apel se bazează pe transformarea sensului metaforic în sens literal. Astfel, una dintre armele subiective de apărare ale zmeilor este următoarea: „Se fac că plouă. Cu paloșul voinicului în gât, zmeul deschide deasupra capului o umbrelă și, cu o expresie visătoare, fredonează ceva dintr-un film cu Gene Kelly;" urmând același spirit al limbii, porcii
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
despărțiți de femei printr-un gard de sârmă ghimpată ce sugerează lagărul, sau împușcarea unui necunoscut de către agenții de supraveghere (probabil KGB) chiar lângă barul în care se află scriitorul. Atmosfera nu constă nici în descrieri fastuoase, nici în comentarii subiective. E doar acea lentă acumulare de imagini, frânturi de frază, scăpări de gesturi, jumătăți de adevăr și - mai ales - multă tăcere. Aglomerare ce sfârșește, ca în romanele sale, prin a sugera lucrurile importante fără a face apel la comentariu. Dar
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se poate datora neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei produce insinuări și subînțelesuri - las' că (vezi tu...) - , iar cre'că e folosit cu destulă
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
surprinzătoare cu romantici obscuri și necanonici pe care le sprijină cu declarații ale scriitorului din cine știe ce gazetă a vremii și cu generalizări filosofice între paranteze ce ridică la abstract personalitatea scriitorului: �o ruptură a eului, scindarea lui într-o parte subiectivă, empirică, fenomenală" și una creatoare, transfiguratoare, �mimenală", e constatată altă dată cu perspicacitate prin punerea sinelui propriu sub lupa analitică. Ioan Adam și-a propus identificarea surselor și izvoarelor spirituale ale lui Duiliu Zamfirescu. Scriitorul este astfel inclus în descendența
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare și se construiesc (cu excepția lui a lăsa, urmat în structura dată de o circumstanțială) cu o completivă directă sau o subiectivă, deci cu un al doilea verb subordonat cu ajutorul conjuncției că, respectiv să. De fapt, ceea ce e o apocopă din punctul de vedere al unității lexicale, e o sincopă (cădere a unor sunete din interior) pentru unitatea fonetică pe care o
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
Cum "linia"de demarcare dintre cele două categorii nu este deloc ușor de trasat, iar gradele de diferență sînt foarte subtile, degradeurile dintre ele extrem de transparente, reducerea la un numitor comun a echivalat, de fapt, cu eliminarea unor elemente absolut subiective care nu-și aveau loc într-o operă științifică de anvergura acestui D. Pentru a nu mai aminti și de ușurarea operațiunilor de tehnoredactare! D. este o lucrare de referință care îngemănează calitățile unui manual cu ale unei enciclopedii. Credem
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
Narația lui nu se manifestă, însă, în perimetrul lumii constituite, al formelor cu o identitate gata exprimată, ci exclusiv în aceea a virtualității limbajului. Privind, Ilie Boca descoperă și recreează lumea în același timp, determină coordonatele formelor obiective și analizează subiectiv traseele și structurile codurilor culturale. Observînd spațiul italian în diversele sale ipostaze, de la lumea elementară și pînă la construcțiile simbolice, el își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
sînt nume cunoscute ale vieții culturale românești și cercetători străini, de origine balcanică sau preocupați de studiile balcanice. Ar trebui să reproduc lista întreagă a acestora, ca și cea a titlurilor, dar singurul motiv care mă face să selectez - pur subiectiv - doar cîteva e faptul că o asemenea listă ar egala în dimensiuni recenzia de față. Către o definiție a lui homo balcanicus se îndreaptă primele articole din revistă: Marianne Mesnil, Andrei Pleșu și Teodor Baconski încearcă o privire în egală
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
pe cei care nu se înscriu în acestea. Dar, din momentul în care regula se schimbă, prin uzanța majorității, specialistul este obligat să consemneze acest lucru ca pe un fapt împlinit, nu să i se opună. în domeniile prin definiție subiective ale științelor umaniste guvernează convențiile, consensul. Iar acestea nu se pot impune cu forța, în numele niciunei "corectitudini", căci corectitudinea însăși este definită prin consens. Poate că în nici un alt domeniu aceste lucruri nu sînt mai evidente decît în cel lingvistic
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre onomastica impusă sau obiectivată și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria numelor cu rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au parvenit până la noi câteva jucării din care cea mai importantă este fără îndoiala ursul Ursei”. Pot fi
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
cataclism. Văzute prin luneta întoarsă a anilor scurși, din întîmplări zguduitoare la vremea lor nu rămîn adesea decît amintiri incerte. Timpul este un concept flexibil, dar distanța produce și ea schimbări de optică. O scriere memorialistică este de asemenea intens subiectivă. Perspectiva ierarhizează și nu de puține ori distorsionează profilul evenimentelor. Pînă la urmă, biograful are libertatea și, îndrăznesc să spun, chiar îndatorirea de a vedea numai ceea ce rămîne convins că merită să fie văzut.” (p. 5) Astfel privite lucrurile, memorialistul
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]