71 matches
-
pe când „anxietatea” ar desemna mai mult o formă de frică nedefinită, îndreptată spre viitor și spre siguranța propriului eu. Indiferent însă de ce accepțiune ar primi, „anxietatea”, prin faptul că polarizează registrul de trăiri afective ale omului, facilitează interpretările de tip subiectivist și, implicit, îngustează alternativele și alegerile de răspuns la provocările mediului de existență. Altfel spus, „anxietatea” exprimă o stare de rigiditate afectivă, manifestată prin tendința persoanei de a menține aceeași stare emoțională, sau dispozițională, un timp îndelungat, chiar dacă schimbările intervenite
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
necesară pentru formarea unei judecăți proprii / independente asupra realității, dar dacă nu se veghează pentru ca această introspecție să nu devină exagerată, personalitatea adolescentului ajunge să se îndepărteze de realitate, să trăiască într-o lume ireală a ideilor fanteziste, a construcțiilor subiectiviste, fapt ce va împieta asupra realizării facile a unor contacte sociale și afective sănătoase cu cei din jur. În aceste situații, de introversiune exagerată, ideile „nu mai primesc — spune Karl Leonhard — corecția necesară prin ceea ce a dat în mod nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
12, 1971, pp. 4-5). În Regulile artei, Bourdieu critică direct teoria lumilor artistice, fiindcă aceasta nu plasează interacțiunile în spațiul luptelor și raporturilor de forță obiective, ci le reduce la simple relații de cooperare între actori. El reproșează acestor teorii "subiectiviste" idealismul irealist (idealism pe care Blumer nu-l neagă deloc). Acest reproș îi este adresat și lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de forță la raporturi
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
grupe, barbariei căsătoria pereche, civilizației monogamia" (p. 77). 176 Henri Broch, Au cour de l'extraordinaire, l'horizon chimerique, Bordeaux, 1991. 177 Bernard Lahire, "Les limbes du constructivisme", în rev. Contretemps, nr. 1, Paris, 2001 face o critică a derivelor subiectiviste din sociologie. 178 Dan Ciachir, "Urâciunea ocultismului", în ziarul Ziua, miercuri, 28 septembrie, 2005. 179 Ibidem. 180 Volumul semnat de Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade (traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade și o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
De aceea am definit drept violențe ceea ce este calificat ca atare de către elevi" (Carra și Sicot, 1997, p. 68). Astfel, ei îmbrățișau propria mea poziție (Debarbieux, 1989): "Violența este ceea ce eu consider ca atare". Această definiție nu este o poziție subiectivistă, cum a fost uneori greșit interpretată (Prairat, 2001), ci afirmarea caracterului socialmente construit al definiției însăși a violenței. De altfel, vom reveni în capitolul următor asupra acestei chestiuni importante legate de definirea violenței. Principalele rezultate ale anchetei realizate de Carra
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în comun (Renan, 1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește Renan este identificat de Mill în "simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un privilegiu a aceluia care s-a eliberat de constrângeri exterioare și de servituți interioare ( ignoranță, pasiune oarbă, impulsuri instinctive, prejudecăți) putând realiza nestânjenit, deci liber, tendința conștientă către înfăptuirea scopurilor asumate. Dar , întrucât aceste scopuri nu reprezintă rezultatul capriciului subiectivist sau bunului plac al omului, ci apar din condiții obiective ale vieții omul, libertatea de acțiune în realizarea scopurilor - nestânjenită de necesitate - depinde de măsura în care necesitatea a fost cunoscută, interiorizată în mobilurile acțiunii. Astfel înțeleasă, libertatea marchează trecerea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cuvinte, conflictele pot fi generate fie de cauze sociale și politice de natură structurală, ca, de pildă, distribuția inegală a resurselor, fie de percepția subiectivă a incompatibilității de către părțile implicate. Aceste două poziții sunt cunoscute drept abordarea obiectivistă, respectiv abordarea subiectivistă (Mitchell, 1991; Reimann, 2004). Dat fiind că incompatibilitatea structurală poate fi exprimată ca percepție a unei terțe părți, precum și datorită faptului că, de regulă, atât elementele așa-numite structurale, cât și cele identitare pot contribui la declanșarea și dezvoltarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Shils și Clifford Geertz (1972) susțin că aceste date au o "influență covârșitoare și coercitivă" asupra membrilor unei comunități și că identitatea este dobândită o dată pentru totdeauna în urma acestor criterii. Există pe de altă parte viziunea și modul de analiză subiectivist (modernist sau constructivist) ce respinge abordarea statică și deterministă a obiectivismului și pune la baza identității, ca element esențial în formarea acesteia, reprezentările pe care și le fac actorii sociali despre realitatea socială, simbolurile pe care aceștia le utilizează în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
devine până la urmă obositoare, devine o poză, un ritual, o manieră. Printr-o astfel de excrescență egocentrică, Baconsky „izbutește” să vorbească mai mult despre sine și chiar și Într-o poezie Închinată Revoluției din Octombrie, Întunecând astfel, prin viziunea sa subiectivistă, măreția temei tratate. (Ă). Cum se explică această deficiență a poeziei lui Baconsky? (Ă). La rădăcina răului stă, după părerea noastră, Însăși concepția de viață, mentalitatea poetului care păstrează Încă serioase rămășițe ale trecutului ce se manifestă sub forma subiectivismului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
asupra dorințelor noastre. Realiștii au evitat, în schimb, faptele ciudate despre univers în favoarea unei concepții mai „subiectiviste” despre faptele morale. Această a dus la analiza realiștilor cu privire la ceea ce înseamn] s] ai un motiv. (Pentru o discuție mai complet] despre teoriile subiectiviste, vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Totuși, ceea ce vor s] spun] realiștii este c] o astfel de concepție despre faptele morale ar putea s]-i fac] subiectivi numai în sensul inofensiv potrivit c]ruia acestea sunt fapte despre ce ne-am dori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesta este lucrul cel mai apropiat de acea idee inițial] care poate fi adev]rât]. Este încurajator faptul c], ad]ugând modific]ri subiectivismului etic pentru a-l face corespunz]tor, acesta a c]p]țâț un caracter mai puțin subiectivist și a început s] se asemene cu alte teorii ale c]ror susțin]tori au lucrat împreun] având același scop. Formularea noastr] final] cu privire la subiectivismul etic îl transform] într-o teorie apropiat] de cea a observatorului ideal, care afirm] c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan] și societate la alta. Folosite în afara acestui context, cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” pot crea confuzie (Hâre, 1976). În special, dac] tipuri variate de nedescriptivism sunt considerate „subiectiviste”, acest lucru exist] doar într-un sens total diferit. Acestea nu echivaleaz] judec]țile morale cu afirmații ale faptului psihologic, deoarece nu le echivaleaz] cu nici un fel de afirmație real]. E adev]rât, sunt de acord cu subiectiviștii în respingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pedeaps], au f]cut-o mai des decât au respins-o din cauza neg]rii de c]tre ei a realismului susținerilor privind greșeală moral], si nu din cauza vreunei dorințe de a îmbr]tisa o form] de libertate anemic]. Compatibiliștii care sunt subiectiviști metaetici sau relativiști (vezi capitolul 39, „Relativismul”) tind în mod similar s] resping] orice fundamentare judiciar] pentru pedeaps] și propun în loc una integral consecințialist]. Dar, inc] o dat], aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dancy hoț]r]ște c] cea mai plauzibil] versiune a intuiționismului este una care privește „faptele” morale ca motive recunoscute în exercițiul judec]ții noastre practice. James Rachels abordeaz] aceste întreb]ri din direcția opus]. El începe cu o descriere subiectivist] a eticii care consider] sentimentele de aprobare că bâz] a judec]ții etice. Cu toate acestea Rachels g]sește această și alte versiuni succesive mai rafinate ale subiectivismului etic nesatisf]c]toare, pentru c] nu ofer] posibilitatea suficient] pentru dezacord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tip de simpatie și identificare mutuală pentru care "noi" este expresia naturală. Oricine trăiește cu sentimentul întregului și își regăsește principalele scopuri ale voinței proprii în acel sentiment" (Cooley, 1909:23). Din punct de vedere genealogic, accentul este de tip subiectivist, constructivist: "noi" nu este un dat, ci e în primul rând un sentiment care se dezvoltă (se construiește) pe baza interacțiunii. Însă, cu toate că autorul pune accentul pe confruntarea intersubiectivă, odată format, "noi" capătă "calități durkheimiene", de totalitate: este o fuziune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
structurale. Chiar dacă procesele cognitive aduc undeterminism specific, acesta se adaugă și se subsumează acelui obiectiv. Alții, este cazul, de exemplu, al unuia dintre cei mai influenți urmași ai lui Mead, Herbert Blumer (1969), împing analiza sociologică pe o cale exclusiv subiectivistă. Actorii sociali, conform acestui punct de vedere, acționează într-o situație obiectivă, dar așa cum o definesc ei printr-un proces de interacțiune simbolică. Conform celebrei „teoreme” a lui Thomas, oamenii nu acționează în situația lor reală, ci în situația pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Studiul În sine nu este centrat direct pe fenomenul În sine al marginalității sociale, ci, cum spune și subtitlul volumului, pe intervențiile sociale și pe efectele acestora În comunitățile defavorizate. Întregul demers l-am citit ca mai degrabă calitativ și subiectivist (În sensul sociologiei zise subiectiviste). Accentul este pus pe relațiile interpersonale dintre actorii intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
centrat direct pe fenomenul În sine al marginalității sociale, ci, cum spune și subtitlul volumului, pe intervențiile sociale și pe efectele acestora În comunitățile defavorizate. Întregul demers l-am citit ca mai degrabă calitativ și subiectivist (În sensul sociologiei zise subiectiviste). Accentul este pus pe relațiile interpersonale dintre actorii intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian pentru a-și potrivi ceasurile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iar impresiile obținute de la simțuri sunt elaborate de către facultățile minții, aducând la lumină formele care sunt inerente obiectelor naturii. Noțiunile de „cauză” și de „efect” sunt utile pentru a pune în evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului unic parametru de confruntare a adevărului. Boala devine un fapt „al meu”, de care nimeni nu poate și nu trebuie să se atingă, cu excepția magicianului. Școala pitagoreică Este reprezentată de modalitatea de a proceda, tipică lui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în comun (Renan, 1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește Renan este identificat de Mill în "simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]