KorAP: Find »[drukola/base=subiectivitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...129 >

3,225 matches

Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208

Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
ca Tată toată subectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum Tatăl dumnezeiesc trăiește subiectivitatea Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată că: „Tatăl se cunoaște

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
Fiului în subiectivitatea Sa părintească, fără să le amestece, ci intensificându-le, așa și Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată că: „Tatăl se cunoaște pe Sine în Fiul și prin Fiul, numai întrucât Fiul ca imagine reală a Tatălui proiectează spre Tatăl existența

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
Fiul trăiește subiectivitatea părintească a Tatălui în subiectivitatea Sa filială, sau ca Fiu. Totul e comun și perihoretic în Treime, fără ca în această mișcare comună a subiectivității Unuia în altul să se confunde modurile distincte ale trăirii împreună a acestei subiectivități” . Părintele Stăniloae arată că: „Tatăl se cunoaște pe Sine în Fiul și prin Fiul, numai întrucât Fiul ca imagine reală a Tatălui proiectează spre Tatăl existența Sa, ca Fiu al Tatălui; dar și Fiul Se cunoaște pe Sine prin aceasta

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
existenței primite de la Tatăl, iar Tatăl se bucură de darul darului său primit de la Fiul” . Relațiile intratreimice exprimă un mod de existență în care sunt ținute împreună atât unitatea cât și distincția. Într-o reciprocă interioritate a Persoanelor se întărește subiectivitatea proprie și a celorlalte Persoane în relații unitare. Unitatea este trăită prin distincțiile Persoanelor, prin valorificarea darurilor specifice într-un act de comuniune profundă. Distincția nu dispersează unitatea și unitatea nu anulează distincția. Persoanele Sfintei Treimi sunt desăvârșit interioare din

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
ei, căci fiecare parte în ea se identifică cu întregul, exprimă întregul, vrea tot ce vrea întregul, nu există în afara întregului". Taina sobornicității descoperă în viața Bisericii viața perihoretică a Sfintei Treimi. În această cuprindere de către fiecare ipostas divin, în subiectivitatea sa pură, a obiec �tivității subiective a celorlalte două persoane divine, ca subiectivitate a sa, subiec �tivitate care constituie pentru celelalte forma obiectivă a aceluiași conținut subiec �tiv, în această trăire a întregului univers divin de către fiecare persoană divină, dar

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
tot ce vrea întregul, nu există în afara întregului". Taina sobornicității descoperă în viața Bisericii viața perihoretică a Sfintei Treimi. În această cuprindere de către fiecare ipostas divin, în subiectivitatea sa pură, a obiec �tivității subiective a celorlalte două persoane divine, ca subiectivitate a sa, subiec �tivitate care constituie pentru celelalte forma obiectivă a aceluiași conținut subiec �tiv, în această trăire a întregului univers divin de către fiecare persoană divină, dar în legătură cu întregul treimic, se află și taina întregului din Biserică. Biserica este sobornicească

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696

de tip tradiționalist a postmodernității face permanent trimitere la dimensiunea sacră a unui univers definitiv pierdut în ceea ce privește moralitatea individuală și de grup, univers pe care acesta nu l-a deținut, de fapt, niciodată în mod exclusiv decât la nivelul unor subiectivități izolate, de unde au și purces, până la urmă, înspre perimetrul faunei societale, aidoma razelor de cerc, liniile de forță ale trăirilor omenești înălțătoare. Cu alte cuvinte, cadavrul din deșert este omul postmodern plecat în exil din propria lui umanitate, undeva, în

CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1418429188.html [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
tot felul și reductibile numai la scrâșnetul furios al materiei, omul autotelic funcționează cu din ce în ce multe grade de libertate anulate numai într-un singur sens: acela de a-și îndrepta în exclusivitate filozofia către centrul propriei sale subiectivități, pierzându-și, astfel, completamente capacitatea de a distinge în apropierea lui prezența unei alte siluete distincte, aceea a unei ființe asemenea sieși din toate unghiurile de vedere posibile. Cât despre raportarea insului autotelic la dimensiunea generoasă a trinității ecuaționale Dumnezeu

CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1418429188.html [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
de exemplu), ce au vizat toate, de fapt, procesul complex de desacralizare progresivă a propriei sale constituții - un proces echivalent, practic, cu pierderea intimității persoanei, a Tainei divine ființiiale -, care a direcționat lucrurile către o alterare profundă a eu-lui unor subiectivități poziționate unde altundeva decât în afara spectrului dumnezeesc. Fixarea sferei umanului în paradigma unui ontos, ce exclude din centrul lui prezența sacrului, nu numai că îi anulează acestei persoane dreptul fundamental de a accede la o dimensiune superioară a cunoașterii, dar

CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1418429188.html [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538

nu este definitivă. Chiar dacă sunt dissociate, cele două tipuri de istorie sunt reunite printr-o gesticulație teoretică nelipsidă de paradox.Aici identific esența istoriei literaturii cu critica, dar nu despart radical istoria literară de istoria generală. Condiția lor comună este subiectivitatea. În istorie și mai ales în itoria literară nu există structure obiective, ci numai categorii și puncte de vedere. Jean Starobinski definește structura ca expresie a unei “conștiințe structurante “.sau cum spunea Călinescu ”cunoaștem în măsura în care recunoaștem o structură, în care

SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
în studiul istoriei, constând în efortul preliminary de verificare a autenticității faptelor și documentelor, în expansiunea erudită, în latura bibliografică și cronologică etc. Așa că, istoria literară este o ramură a istoriei generale în măsura în care și regimul acesteia din urmă îl constituie subiectivitatea. Cu alte cuvinte, istoria propriu.-zisă, exterioară literaturii, nu este mai obiectivă decât istoria literară.dar, pe de altă parte, și istoria literară conține o latură obiectivă. Există un paradox constitutive al istoriei literare, decurgând din paradoxul creației literare însăși

SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
și nu la nivelul indivizilor care le-au exersat. În acest context, critica literară, sau abordarea psihologică a literaturii este fondată, ca și istoria literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însăși.De această dată este vorba de “ subiectivitatea instituționalizată“. Nu există istorie literară, ci numai istorici literari, fiindcă critică nu este subiectivă prin istoricitate, ci este istorică prin subiectivitate.A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă a-I recunoaște, numai, dreptul la existență într-un domeniu

SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
ca și istoria literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însăși.De această dată este vorba de “ subiectivitatea instituționalizată“. Nu există istorie literară, ci numai istorici literari, fiindcă critică nu este subiectivă prin istoricitate, ci este istorică prin subiectivitate.A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă a-I recunoaște, numai, dreptul la existență într-un domeniu elective, a-i acorda un statut sigur, bine precizat din punct de vedere theoretic.Însă, obiectivitatea e limitată mai întâi prin

SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însăși.De această dată este vorba de “ subiectivitatea instituționalizată“. Nu există istorie literară, ci numai istorici literari, fiindcă critică nu este subiectivă prin istoricitate, ci este istorică prin subiectivitate.A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă a-I recunoaște, numai, dreptul la existență într-un domeniu elective, a-i acorda un statut sigur, bine precizat din punct de vedere theoretic.Însă, obiectivitatea e limitată mai întâi prin factorul ideologic, prezent

SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
un domeniu elective, a-i acorda un statut sigur, bine precizat din punct de vedere theoretic.Însă, obiectivitatea e limitată mai întâi prin factorul ideologic, prezent în orice interpretare critică.Istoria limitează nu numai obiectivitatea dar și, în același timp, subiectivitatea, fiindcă opera deține în același timp mai multe sensuri, prin însăși structura sa, nu prin infirmitatea celor ce o citesc.Deoarece “obiectul este corelativ subiectului și nu se poate gândi decât prin mijlocirea lui”, spunea Călinescu. Critica este un expozeu

SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
Corola-blog/BlogPost/372497_a_373826

fără legătură cu istoria. Se pune astăzi o problemă de conștiință pentru istoric, păstrând proporțiile, la fel ca în anii 50 ai secolului trecut, dacă respectă adevărul istoric în limitele legilor științifice în conexiune cu experiența culturală, buna credință și subiectivitatea firească sau istoricul acceptă să devină un mercenar al scrisului istoric ideologizat și dirijat contra fonduri și interese de carieră sau politice, departe de uneltele științifice ale istoriografiei. În ultimii ani s-a pus accentul pe istoria contratafactuală și pe

SCRISUL ISTORIC SPRE CANON, IDEOLOGIE ȘI TEZISM.ISTORICUL ROMÂN ÎNTRE CONȘTIINȚĂ, UCRONIE ȘI ISTORIE CONTRAFACTUALĂ.STUDIU DR DR.IONUȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1491625609.html [Corola-blog/BlogPost/372497_a_373826]
Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144

lămuri, a face înțeleasă emoția, a dovedi într-un cuvânt că opera în sine există ca obiect artistic, ca fenomen emoțional.Istoria literară nu trebuie disociată de istoria generală cum procedează criticii noștri, amintiți mai sus.Condiția lor comună este subiectivitatea. Dincolo de precizia datelor și a documentelor autentice nelipsite în acumularea faptelor, conceptul obiectivității în istorie este lipsit de logică: în istorie, dar mai ales în istoria literară nu există structuri obiective, ci numai păreri și puncte de vedere.Istoria literară

PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Precaritatea_istoriilor_literare_de_la_noi.html [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
că toate istoriile literare de la noi sunt subiective. Și George Călinescu a recunoscut această evidență. Critica literară sau abordarea psihologică a literaturii este fondată, ca și istoria literară, pe un paradox ce definește mai întâi literature însuși. Este vorba de subiectivitatea institualizată. În acest context Barthes spunea: “literatura este acel ansamblu de obiecte și de reguli și de reguli, de tehnici și de opera a căror funcție în economia generală a societății noastre este tocmai de a instituționaliza subiectivitatea “. A instituționaliza

PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Precaritatea_istoriilor_literare_de_la_noi.html [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
vorba de subiectivitatea institualizată. În acest context Barthes spunea: “literatura este acel ansamblu de obiecte și de reguli și de reguli, de tehnici și de opera a căror funcție în economia generală a societății noastre este tocmai de a instituționaliza subiectivitatea “. A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă numai a-i recunoaște dreptul la existență într-un domeni elective, a-i acorda un statut sigur, adică bine conturat din punct de vedere theoretic. Obiectivitatea e limitată mai întâi prin

PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Precaritatea_istoriilor_literare_de_la_noi.html [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
institualizată. În acest context Barthes spunea: “literatura este acel ansamblu de obiecte și de reguli și de reguli, de tehnici și de opera a căror funcție în economia generală a societății noastre este tocmai de a instituționaliza subiectivitatea “. A instituționaliza subiectivitatea nu înseamnă a o absolutiza, înseamnă numai a-i recunoaște dreptul la existență într-un domeni elective, a-i acorda un statut sigur, adică bine conturat din punct de vedere theoretic. Obiectivitatea e limitată mai întâi prin factorul ideologic, prezent

PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Precaritatea_istoriilor_literare_de_la_noi.html [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]