66 matches
-
mod de a exista. Fericirea, nașterea, viața, moartea, ploile, zâmbetele, tristețile toate acestea par a deveni metafore succesive sau motive subordonate aceleiași teme majore: poezia și condiția poetului. Se știe că deconstrucția ca reconstrucție presupune, pe de o parte, și subiectivizarea trăirilor celorlalți în propriile trăiri, făcând din elemente generale, comune existenței umane, elemente individuale. Nevând, însă, un semnificat originar, adică un punct comun de pornire fundamental, interpretarea simbolisticii, care marchează la modul unanim acceptat viața umană, diferă de la individ la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul lor, viteza lor fulgurantă și excesiva lor subiectivizare imposibil de turnat În compartimentele epistemice ale realității obiectivate (care, În consecință, nici nu există), felul În care ia naștere sensul, dacă acceptăm că fiecare carte, În funcție de adecvarea dintre limbaj și intenția autorului, produce, la suprafață sau/și subteran, sens
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
102, vara 2003. Camille Laurens, Dans ces bras-là, Paris, Editions P.O.L., 2000 Emmanuelle Bayamack-Tam, Pauvres morts, POL, 2001. Lorette Nobecourt, La Conversation, Grasset, 1998. Aici, Însă, rezervele mele sînt foarte mari. În primul rînd la nivelul procesului de subiectivizare, unde avem de-a face cu personaje care proiectează lumi personale cît și cu autori care fac același lucru; apoi, la nivelul procesului de semnificare, unde semnificațiile sînt adunate În fascicule, În buchete: cititorul nu este inivitat să culeagă flori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fi de fiecare dată al meu, cum spune Sartre) mea. Conștientizarea faptului că subiectivitatea noastră este una construită contextual ar conduce la un raport mai adecvat cu sine și cu ceilalți. * Contemporaneitatea este caracterizată de posibilități crescute de de-subiectivizare, oamenii fiind mai dispuși să schimbe, sub presiunea societății sau a științelor, chiar ceea ce pare mai personal. Semn că tăria subiectului a scăzut, alunecând mult către intersubiectivitate. Știința, în acest caz, tinde să ofere modele pretins obiective pentru tipuri de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în spațiul de desfășurare a forțelor puterii (tehnoștiințifice, sociale, politiceă, dar și a modalităților de rezistență și de subiectivitate, de la operațiuni ale dorinței biologice și culturale la construcții ale emoției artistice. Entitățile postumane reprezintă, pe de o parte, procesele de subiectivizare a protezei, a interfeței ori a transgenei și, pe de altă parte, obiectivizarea sau artificializarea corporalității biologice și a eului uman. Pentru o mare parte a oamenilor, tehnologiile computaționale au devenit o componentă a ceea ce obișnuim să numim natura umană
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
zi"), cunoaștere ("X [sau Y] știe că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), descripție ("X [sau Y] spune că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), supoziție ("X [sau Y] suspectează că X mănîncă o tartină în fiecare zi"), subiectivizare ("X [sau Y] crede că X mănîncă o tartină în fiecare zi") și atitudine ("Lui X [sau Y] îi place că X mănîncă o tartină în fiecare zi"). Ca o SECVENȚĂ narativă să fie completă, ea trebuie să conțină două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
voinței, ea însăși pusă în valoare prin acte proprii, este, în principiul ei, "obiectivă", ca o condiție a priori a vieții morale; este o determinare obiectivă și universală a vieții morale. De aceea, rezultatul actelor unei voințe autonome nu este subiectivizarea unei lumi din afara subiectului, ci lumea umanizată, adică lumea unității de existență a omului. Voința autonomă legiferează, dar și acționează, prin subiectul său. În lumea sa, omul nu este doar ființă morală (dacă ar fi astfel, atunci legea morală însăși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poetul român apreciază că o "poezie cu obiect (știi că șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viață spiritului"9. Ion Barbu refuză, așadar, subiectivizarea actului de creație - bardul, în viziunea sa, trebuie să bea din apa râului Lethe, să uite de sine (= eul sau superficial) - si elaborează, ca și poetul american, care îi servește drept model, proiectul unei poezii lucide, atentă doar la "lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nu constituie nici un secret, fie că e vorba de simple carnete de socoteli ori de complicate ghiduri de comportament. Oscilând Între caracterul de memorie materială 6 și de Îndreptar etic, dar Înglobându-le pe amândouă, ele fac pasul decisiv spre subiectivizarea discursului. Funcția lor rămâne, Însă, una esențial exterioară: ele nu pătrund În zona de nespus-ului, mulțumindu-se cu transcrierea unor evidențe. De altfel, această primă variantă a omului biografic nu admite secretul, introvertirea, intimitatea; exercițiul democrației și al agorei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
I. urmărește în primul rând traiectele poeziei, de la tradiționalismul începuturilor, trecând prin impactul fertilizator al modernismului, spre viziunea clasică a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează o biografie fabuloasă, proiectată pe un fundal epopeic al lumii și pe o mitologie particulară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Cele două-trei fabule (Alceu către Spaho) introduse 1n text sînt prea ilustrative. Bolintineanu n-are o imaginație, cel puțin aici, pregătită să primească marile mituri. Fantezia lui este „un copil al rătăcirii”. Călătoria În jurul miturilor este mai favorabilă decît asumarea, subiectivizarea miturilor pentru că permite o acumulare de imagini, de simboluri, peisaje, iar acumularea Înseamnă, cum știm, o capacitate sporită de strălucire. Deschiderea prea mare a poeziei Îi Împiedică privirea să se concentreze asupra unui obiect și să-l pătrundă. Spirit al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comportament, o mentalitate tradusă în acțiune. Normele tradiționale i se par individului ca fiind depășite și există o neîncredere tot mai difuză față de ceea ce se prezintă ca principiu absolut. De asemenea, este clar că nu poate fi validă alternativa unei subiectivizări complete a moralității după coordonate tipice gândirii moderne. Subiectivismul modern, de fapt, este o exaltare aparentă a subiectului, o absolutizare a individului izolat în sine, în concurență cu ceilalți pentru a-și afirma propriile dorințe și arbitrul propriei libertăți. Anumite
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]