67 matches
-
libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Principala grijă constă în rigoarea judecății logice, fără a se urmări corespondența cu realitatea. În fine, modul științific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaștere cu observația riguroasă a fenomenelor. Metoda științifică asigură de subiectivizarea cunoașterii, oferinduse o imagine despre lumea înconjurătoare așa cum este ea în realitate, și nu așa cum îi apare unui individ la nivelul simțului comun. Modul științific reprezintă astăzi principala cale de cunoaștere a comportamentelor individuale și de grup, a faptelor, a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
principal, din modul diferit în care sunt percepuți specialiștii de către subordonați. Astfel, unii pot fi percepuți ca fiind mai importanți, alții, mai puțin importanți, unii - mai plăcuți și simpatici, alții - mai neplăcuți și chiar antipatici, ceea ce duce, cu timpul, la subiectivizarea și deformarea relațiilor interpersonale dintre șefi și subordonați; unii dintre specialiști, prin chiar funcția pe care o dețin, se pot impune mai ușor decât alții. Desigur că cel care controlează și recompensează se va impune mai ușor decât cel care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în obținerea performanțelor răsunătoare. Cu cât acestea au fost mai numeroase, cu atât atribuirea carismei va fi făcută mai ușor. Interpretarea carismei ca rezultat al procesului atribuirii nu trebuie să ne ducă cu gândul la relativizarea și, mai ales, la subiectivizarea excesivă a carismei. Personal, vedem în acest punct de vedere o explicare mai nuanțată și mai realistă a carismei prin considerarea proceselor și interacțiunilor sociale din cadrul grupurilor umane. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că leadership‑ul este o relație
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
revine un rol major în memorarea evenimentului. Amintirile, datorită conținutului lor emoțional, devin reconstrucții imperfecte ale realității obiective, deoarece subiectivitatea emoțiilor le supune la adaosuri, la elaborări de punți peste goluri, la influența axiomelor personale, deci la un proces de subiectivizare limbică. Lucrările lui Elizabeth Loftus 85, psiholog specializat în "maleabilitatea memoriei", dau ca exemplu devenit clasic scena relatată de generalul de brigadă Elliot Thorpe, martorul de la Pearl Harbor, unde au fost uciși, în afara militarilor, 1.500 de civili. După pensionarea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fi de fiecare dată al meu, cum spune Sartre) mea. Conștientizarea faptului că subiectivitatea noastră este una construită contextual ar conduce la un raport mai adecvat cu sine și cu ceilalți. * Contemporaneitatea este caracterizată de posibilități crescute de de-subiectivizare, oamenii fiind mai dispuși să schimbe, sub presiunea societății sau a științelor, chiar ceea ce pare mai personal. Semn că tăria subiectului a scăzut, alunecând mult către intersubiectivitate. Știința, în acest caz, tinde să ofere modele pretins obiective pentru tipuri de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
reflex implicate în producerea condiționării la toate etajele de dezvoltare ierarhică a sistemului nervos. Din rațiuni metodologice dar și ideologice el a pus un accent crescut, exagerat chiar, pe activitatea scoarței cerebrale. Deși a fost un adversar al psihologizării și subiectivizării teoriei reflexului, în cele din urmă s-a trezit că obiectivul său experimental final, al condiționării, este tot unul subiectiv, psihologic. El și-a propus atunci să detașeze experimental acest fenomen, să-l producă și să-l reproducă în laborator
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
poetul român apreciază că o "poezie cu obiect (știi că șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viață spiritului"9. Ion Barbu refuză, așadar, subiectivizarea actului de creație - bardul, în viziunea sa, trebuie să bea din apa râului Lethe, să uite de sine (= eul sau superficial) - si elaborează, ca și poetul american, care îi servește drept model, proiectul unei poezii lucide, atentă doar la "lucrurile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul lor, viteza lor fulgurantă și excesiva lor subiectivizare imposibil de turnat În compartimentele epistemice ale realității obiectivate (care, În consecință, nici nu există), felul În care ia naștere sensul, dacă acceptăm că fiecare carte, În funcție de adecvarea dintre limbaj și intenția autorului, produce, la suprafață sau/și subteran, sens
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
102, vara 2003. Camille Laurens, Dans ces bras-là, Paris, Editions P.O.L., 2000 Emmanuelle Bayamack-Tam, Pauvres morts, POL, 2001. Lorette Nobecourt, La Conversation, Grasset, 1998. Aici, Însă, rezervele mele sînt foarte mari. În primul rînd la nivelul procesului de subiectivizare, unde avem de-a face cu personaje care proiectează lumi personale cît și cu autori care fac același lucru; apoi, la nivelul procesului de semnificare, unde semnificațiile sînt adunate În fascicule, În buchete: cititorul nu este inivitat să culeagă flori
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
române contemporane (1926-1929). Criticul combate ideologia socială a junimismului, dar preia principiile estetice maioresciene. Sub stindardul modernismului, gruparea din jurul „Sburătorului” ajunge, în perioada interbelică, continuatoarea, susținătoarea și reprezentanta, pe noi baze, a autonomiei esteticului. Iar teoria sincronismului și a diferențierii, subiectivizarea poeziei, evoluția prozei de la rural la urban și de la subiectiv la obiectiv apar ca idei indisociabile de manifestările literare și culturale ale epocii, pe care E. Lovinescu le urmărește cu tenacitate. „Primul critic român integral și consecvent profesionist”, „animator, judecător
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
textului organizate specific, asemenea unei semnături. "Maniera nu e pur și simplu un mod de a face. Ea reprezintă mai degrabă procesul prin care o operă își confundă statutul de obiect cu cel de subiect"118. E vorba de o "subiectivizare" a textului obiect, însă nu în sensul reflectării vulgare a ființei umane în opera sa. Ductus-ul, linia continuă a peniței, vocea cu inflexiunile ei, zgârierea paginii 119 nu seamănă cu omul care le produce, dar configurează în mod singular atingerea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de mai mulți scriitori. Se poate spune că același resort care a generat fabrica de biografii și sutele de scriitori, susține și serializarea genialității. Diferența - pentru că etichetarea excepționalității intervine totuși ca un element de distincție - stă în efectul de de-subiectivizare. Dacă dorința națională se poate presupune în cazul fiecărui scriitor, numai cei geniali vor reflecta existența ei obiectivă. În operele personalităților de geniu apelul național se scrie impersonal, ca o formulă sacră: "Programa națională, testamentul sânt al apostolilor noștri și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poporul", Eugène Delacroix]] Conform lui [[Giulio Carlo Argan]] în opera sa "Artă modernă", romantismul și [[neoclasicism]]ul sunt pur și simplu două fețe ale aceleași monede. Pe când neoclasicimul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în [[pictură]] vor apărea când [[Francisco Goya]] începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică precum "Saturn devorându-și fiii", de exemplu, prezintă
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform lui Giulio Carlo Argan, în opera sa, "Arta modernă", romantismul și neoclasicismul sunt, pur și simplu, două fețe ale aceleiași monede. Pe când neoclasicismul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco de Goya începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică, precum "Saturn devorându-și fiii," de exemplu
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
rămâi la toate rece," capătă o valoare emblematică. Limbajul poetic este conotativ, poetul apelând la o suită de figuri de stil: antiteza „"toate’s vechi și nouă toate"”, interogația retorică „"cine-ar sta să le asculte?"”, este o marcă a subiectivizării care susține oralitatea textului, epitet în inversiune „"recea cumpănă"”, epitet „"zgomote deșarte"”, metafore „"cântec de sirenă, masca fericirii"”.
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]