210 matches
-
stăvili tendințele de-a dreptul sinucigașe ale omului contemporan”. O originală Încercare de a schița o soluție etică În fața marilor probleme cu care se confruntă omenirea timpului său, propune P.P. Negulescu În partea I a monumentalei sale lucrări „Destinul omenirii”, subintitulată sugestiv „Aspecte psihologice și etice ale crizei contemporane”. Subliniind nenumăratele elemente negative care caracterizează acțiunea umană, colectivă și individuală, a timpului, gânditorul ieșean se remarcă, de la Început, printr-o viziune optimistă asupra viitorului omenirii: „Progresele pe care le-a făcut
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
abandoneze reveriei, și chiar titlul cărții rezumă iluzia că, undeva, celor optzeci și unu de membri ai echipajului li se va adăuga, miraculos, încă unul. Diferite nu doar de „călătorii”, ci și de romane sunt scrierile lui T. destinate copiilor, subintitulate, într-o ediție ce le cuprinde, „povestiri vesele pentru cei mici, cu tâlcuri triste pentru cei mari”, precum și romanele ai căror protagoniști sunt copii, adolescenți sau tineri. Prin definiție, acest gen de literatură include o finalitate educativă, dar aici „lecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
, săptămânal apărut la București, cu întreruperi, între 23 septembrie 1928 și 21 decembrie 1938. Subintitulat „Jurnal practic, folositor, științific și distractiv”, R. este în primul rând o publicație pentru popularizarea radiofoniei. Nu se menționează echipa redacțională până la numărul 53/1929, când revista își schimbă titlul în „Radio și radiofonia”, avându-l ca director pe E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289091_a_290420]
-
și un abil regizor, ce știe să își lase „personajele” să evolueze fără permanenta lui intervenție. Comentariul succint (uneori chiar laconic), entuziast sau ironic, sentimental ori sarcastic, punctează, atât cât e necesar, atitudinea omului de bun-simț. Amintirile lui Harap Alb (subintitulate Confabule, 1983) reamintesc nonconformismul afișat - aproape bătăios - din primele cărți. Reacția critică față de poncife se manifestă aici prin modul extrem de original de a reciti basme demult intrate în conștiința publică, sensul lor fiind deturnat sau, în orice caz, răstălmăcit. Înzestrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
se întâmple, în afara unor nonîntâmplări (rutina unei slujbe inutile), a unor amoruri apatice sau a unor nesfârșite discuții. Majoritatea cărților de după 1989 - Copiii fiarei (1997), Timp mort (1998), România abțibild (2000), Un cadavru umplut cu ziare (2001), Nobelul românesc (2002) -, subintitulate „scrieri”, asumându-și așadar calitatea de literatură, strâng texte publicate inițial în „Adevărul” și în „Adevărul literar și artistic”. Eterogene - atribut al cărui corelativ este coerența excelenței stilistice, indiferent de regimul violent-vitriolant, rece sau cald-patetic -, cuprinzând editoriale, analize politice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
va continua să publice sporadic, colaborând mai susținut la suplimentul cultural al ziarului „Cotidianul” și la emisiunile postului de radio Europa Liberă (1994-1995). În 1993 își face debutul ca prozatoare cu volumul Carte de identitate, bine primit de critică. Seria subintitulată „proze, mai mult sau mai puțin scurte, pe teme mai mult sau mai puțin închipuite”, o incursiune în fantasticul existenței cotidiene, este precedată de un „jurnal din memorie” al anilor 1986-1989, mărturie autobiografică de mare intensitate, dar și meditație asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
, publicație apărută la București de la 1 noiembrie 1919 până la 30 noiembrie 1920, apoi din 13 ianuarie 1921 până în octombrie 1923. Director: Juarez Movilă; prim-redactor: Nic. Sion; secretar: G.V. Răcoasa. Continuă „Gazeta artelor”. Inițial subintitulată „Ziar artistic săptămânal pentru teatru, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, coregrafie”, din iunie 1921 devine „Ziar artistic săptămânal: teatru, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, cinematografie, gimnastică, arte decorative etc.”, iar de la numărul 1-2/1922, are subtitlul „Artistic, literar, ilustrat săptămânal”. Este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]
-
pierde în mod firesc caracterul de parodie."29 Astfel rezolvă Iuri Tînianov problema parodiilor ca specie literară, ba mai mult ca specie a comicului, notând totuși că nuanța comică nu însoțește întotdeauna parodia. Observația din finalul studiului "Dostoievski și Gogol", subintitulat " Despre teoria parodiei", este validată de bunul-simț pentru că are în vedere evoluția parodiilor de-a lungul timpului, dar și evoluția receptării lor: în timp ce caracterul de parodie al unei opere se poate șterge, ea surclasând definițiile superficiale, nuanța parodistică rămâne și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru el, nici pentru iubitorii de astfel de literatură, din ce în ce mai numeroși în condițiile în care umanismul pregătea necesara evadare din închistarea dogmatică medievală. De altfel, trimiterea la model este clară încă din denumirile pentru care a optat autorul: atât Pantagruel, subintitulată "Regele Dipsozilor, înfățișat așa cum a fost, cu faptele și isprăvile lui înfricoșate, de fie-iertatul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență", cât și Gargantua, cu subtitlul "Preaînfricoșata viață a marelui GARGANTUA, tatăl lui PANTAGRUEL, așa cum a fost alcătuită mai demult de Domnul ALCOFRIBAS
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să beau!, ca și cum ar fi îndemnat la pahar pe toți cei de față"). Chiar acordarea numelui Gargantua (de la gargara cu vin pe care nou-născutul obișnuia să o practice în prezența doicii) se înscrie în aceleași coordonate. În Cartea a doua, subintitulată Pantagruel, Regele dipsozilor, înfățișat așa cum a fost. Faptele și isprăvile lui înfricoșate de fie-iertatul Alcofribas, abstrăgător de chintesență, la fel stau lucrurile și în cazul nașterii și botezului lui Pantagruel, personaj care duce și el la extrem toate trăsăturile negative
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu lui Diderot în trei acte, redă ceea ce autorul însuși numea o "întâlnire între doi scriitori, dar și între două secole. Și a romanului cu teatrul". Ideea de proprietate a textului nu a dispărut, ea se bucură, dimpotrivă, de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
propriu-zis de artefact: dacă Mona Lisa lui Marcel Duchamp (împodobită cu mustăți) poate fi decriptată ca o aluzie la incertitudinile sexuale sub care se plasează o lume în care nici o valoare nu mai este respectată, Mona Lisa lui Andy Warhol (subintitulată Mai bine treizeci decât una, fiindcă imaginea ei apare multiplicată de treizeci de ori pe un ecran de mătase) condamnă miturile false ale societății de consum. 46 L. Hutcheon, A theory of parody, ediția citată, pp. 35-36 ("Parody was seen
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre.), prin asumarea propriei condiții de ființă muritoare, în finalul piesei. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale operei dramatice studiate semnificative pentru construcția personajului ales Subintitulată „tragedie în patru tablouri“, piesa lui Marin Sorescu dezvăluie formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce și a pierdut ordinea și sensul. Acestea sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal, cartea cuprinde schițe, pamflete și meditații ieșite din experiența călugăriei -, și în a doua - cartea temniței -, realitatea socială e doar punctul de plecare, nu scopul: ea hrănește tabloul de coșmar și determină simbolica anihilării individului într-un spațiu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
, publicație apărută la București, bilunar, între 1 august și 1 decembrie 1873. Subintitulată „Revista cestiilor contimpurane”, T. este redactată de Gr. H. Grandea, cu scopul, mărturisit într-un ambițios articol-program, de a contribui la dezvoltarea culturii naționale. Încrezător în menirea literaturii, așa cum afirmă în cuprinzătoarea schiță istorică Starea literaturei și artelor în România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]
-
scrisă în versuri albe, are metrică variabilă și unele verbe la imperfect: "ne vedeam", "stăteam". Elegia a zecea Elegia a zecea aparține volumului 11 Elegii, cea mai rezistentă parte a poeziei lui Nichita Stănescu. Este o poezie cu problematică filosofică, subintitulată " Sunt", "o plângere pe tema limitelor fizice și cognitive ale ființei umane". Suferința este cauzată de dispariția organelor fără nume (neauzul, nevăzul, nemirosul, nepipăitul) care păstrau o relație între eul liric și lucruri sau fapte, care nu pot fi percepute
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ministerul Economiei Naționale (1944-1948). În 1929 debutează cu un pamflet în „Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Național Român, în care până în 1932, folosind și pseudonimul Observator, dă numeroase texte. În 1932-1933, venit la București, scrie la săptămânalul „Stânga”, subintitulat „Linia generală a vremii” (unde iscălește cu pseudonimul P. Boteanu, alături de Petre Pandrea, Sorin Pavel, Mircea Grigorescu, Petru Comarnescu ș.a.), iar în 1935 publică, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță, Manifestul revoluției naționale. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un extraordinar pariu al sincerității, conturând efigia unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea autorului la Ortodoxie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
epigonilor lui Sadoveanu. Conștient de necesitatea unei maniere care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu inflexiuni satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
SĂPTĂMÂNA, publicație apărută la Iași de la 9 mai 1853 până la 1 mai 1854. Subintitulată „foaie sătească” și subvenționată de Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice, gazeta apărea, probabil, în continuarea mai vechiului periodic „Foaie sătească” (1839-1851), propunând, în spirit iluminist, o acțiune moderată de culturalizare a țăranului. Acest program, sintetizat într-o Înștiințare semnată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
posesorul unei oglinzi fermecate unde se arată imaginea celor la care este de ajuns doar să te gândești. Evenimentele se desfășoară, conform așteptărilor în continuare, căci toate cele trei obiecte răspund ,,comenzilor’’ ce li se adresează, săvârșind minune după minune. Subintitulată și ,,basm oriental’’, opera Lungul nasului valorifică resursele magiei populare într un context narativ la fel de caracteristic tocmai prin autenticitatea lui realist nuvelistică. Doar că aproape imperceptibila disimulare moralistă a subtextului din Poveste face acum loc unei perspective comice de un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai insolite în literatura noastră. 2.3.3. Abu Hasan Abu Hasan este unul dintre exercițiile narative târzii ale lui I. L. Caragiale, apărut în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i lipsesc vioiciunea spiritului, sensibilitatea (vizibilă îndeosebi în descrierea naturii), un anume umor antrenant și, mai ales, priceperea de a valorifica resursele graiului popular. Lucrarea despre Eminescu, subintitulată Contribuții la studiul vieții și operei sale, umple câteva lacune, îmbogățind substanțial bibliografia cercetărilor în domeniu. G. a tradus proză de Henryk Sienkiewicz, Paul Heyse, Peter Rosegger, Bjornstjierne Björnson, Laza Lazarevic, Vladimir Korolenko. SCRIERI: Din Bucovina de altădată, București, 1911
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
Textele publicate în nr. 3-4, când lui Marin Preda i se răspunde iarăși "M. Pr. Reținem."126, au, mai degrabă, un caracter anecdotic, Fiul nerecunoscător de Artemon Venta și Al doilea erou al "Mantalei" de Emil Ivănescu. De asemenea, deși subintitulată Bilunar pentru literatură, revista pare a se deschide și spre celelalte arte încă de la primul număr în care găsim un articol al lui Florin Lucescu (pagina a treia) dedicat lui August Renoir. De altfel Florin Lucescu va continua și în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
, revistă apărută la Paris în noiembrie (două numere) și la București în decembrie 1874, sub direcția lui Frédéric Damé. Subintitulată „Revue de l’Europe Orientale”, publicația beneficiază de colaborarea slavistului Louis Léger, care semnează articolele Drama modernă în Serbia și Literatura slavă în timpul Evului Mediu. Potrivit concepției epocii că literatura populară reprezintă în cel mai înalt grad spiritualitatea unui popor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287727_a_289056]