KorAP: Find »[drukola/base=subjonctiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

140 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

asemenea specific fazelor mai vechi ale limbilor romanice, mai rar (însă sistematic) atestat în traduceri și în texte originale, este dislocarea nucleului verbal (/ interpolare / scrambling, v. §II.1.1.2): elementele funcționale din nucleul verbal (complementizatorii a (infinitiv) sau să (subjonctiv), marca de negație nu, pronumele clitice, auxiliarele) pot fi nonadiacente la verbul lexical, elemente cu statut de grup (XP) "interpolându-se" în structura nucleului verbal. Capitolul se încheie cu o scurtă discuție privind influența traducerilor asupra textelor originale; vom arăta

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centru al NEG0și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului (36a); pentru argumente suplimentare în sprijinul deplasării ca grup a verbului, v. §2.3 infra 2.2 Complementizatorul să15,16 Ipoteza pe care o susținem este că să de la subjonctiv are același statut în româna veche și în româna modernă: este un centru complementizator generat în poziția FIN0 (v. și Hill 2013); doar în structurile cu recomplementare (să...să) cele două proiecții ale complementizatorului (FORCE și FIN) sunt lexicalizate prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de pronumele clitice care indică faptul că să este un element extern domeniului flexionar; structurile cu scindare/dublare sunt relevante pentru statutul de complementizator al lui să. În primul rând, trebuie menționat că să în ipostază de complementizator care selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
0, întocmai precum ca din structura ca(...)să. Sub ipoteza prezentată în §III.3.5, și anume că inversiunea/ridicarea la C se produce prin accesarea poziției (Spec,)FINP, predicțiile analizei pentru româna veche sunt aceleași ca pentru româna modernă: subjonctivele inversate presupun encliza pronumelor clitice și sunt incompatibile cu lexicalizarea lui să (ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter, v. §III.3.5), v. (49) (v. §3.2.2.1 infra). Practic, encliza pronominală și/sau absența

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
porunca Pravilei sau cinci, iar la vréme de nevoie fie și 3 (ACP.1714: 10r) (50) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Există o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51), eventual secondată de encliză pronominală (51a-b). (51) a. sănu cândvamânie-se Domnul (CP1.1577: 2v) b. sănu cândva rădice-se (CP1.1577: 268r) c. să nu cumva socotești dzicînd (CD.1698

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ră>delegile noastre întăile, currundu se afle-ne cruțarile tale (PH.1500−10: 67v) c. Se sfiască-se și se întoarcă-se înderret toți ce gilăluiescu Sionulu. (PH.1500−10: 112v) Efectele asociate cu deplasarea la C a verbului la subjonctiv vor fi discutate în §§3.2.2.1; 3.2.2.5 infra. 2.3 "Object shift" în româna veche În §III.2.1 au fost discutate, prin referire la româna modernă, condițiile necesare pentru a analiza deplasarea verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
constrângerea care previne lexicalizarea simultană a specificatorului și a centrului aceleiași proiecții completive - (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. §III.3.5 pentru o discuție detaliată). Să examinăm măsura în care această predicție este îndeplinită. În primul rând, se observă că subjonctivele fără să se asociază cu encliza pronumelor clitice, care marcheză deplasarea verbului la C; acesta este primul și cel mai important argument pentru ideea că verbul deplasat la C este găzduit în (Spec,)FINP. (98) a. De-ne noauă duhul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
C este găzduit în (Spec,)FINP. (98) a. De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) b. Tatăl nostru ce ești în ceri, sfințească-senumele tău (CCat.1560: 8v) În al doilea rând, se observă că subjonctivele fără să au o valoare injonctivă / prescriptivă / augurală (Zafiu 2016), tipică pentru formele irrealis deplasate la C; absența lui să diagnostichează deplasarea acestora la (Spec,)FINP (99). A se observa și alternanța între subjonctivul fără să și subjonctivul cu să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al doilea rând, se observă că subjonctivele fără să au o valoare injonctivă / prescriptivă / augurală (Zafiu 2016), tipică pentru formele irrealis deplasate la C; absența lui să diagnostichează deplasarea acestora la (Spec,)FINP (99). A se observa și alternanța între subjonctivul fără să și subjonctivul cu să în interiorul aceleiași fraze (99c) și structura spațiului preverbal al subjonctivului fără să (verbul este precedat de constituenți focalizați). (99) a. Acicea popa grăiască (CM.1567: 256r) b. Cându-l aduc cumetrii pruncul înaintea popeei zică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
observă că subjonctivele fără să au o valoare injonctivă / prescriptivă / augurală (Zafiu 2016), tipică pentru formele irrealis deplasate la C; absența lui să diagnostichează deplasarea acestora la (Spec,)FINP (99). A se observa și alternanța între subjonctivul fără să și subjonctivul cu să în interiorul aceleiași fraze (99c) și structura spațiului preverbal al subjonctivului fără să (verbul este precedat de constituenți focalizați). (99) a. Acicea popa grăiască (CM.1567: 256r) b. Cându-l aduc cumetrii pruncul înaintea popeei zică popa așa: (CM.1567

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2016), tipică pentru formele irrealis deplasate la C; absența lui să diagnostichează deplasarea acestora la (Spec,)FINP (99). A se observa și alternanța între subjonctivul fără să și subjonctivul cu să în interiorul aceleiași fraze (99c) și structura spațiului preverbal al subjonctivului fără să (verbul este precedat de constituenți focalizați). (99) a. Acicea popa grăiască (CM.1567: 256r) b. Cându-l aduc cumetrii pruncul înaintea popeei zică popa așa: (CM.1567: 255r) c. Spinii și pălămidacreascăție și să mănânci iarba câmpilor! (CM.1567

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv a fost considerată un element de influență slavonă asupra românei vechi 38. Procliza pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Rezultate de reținut • distribuția complementizatorului să prin raportare la procliza și encliza pronominală conferă argumentul distribuțional forte pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
topic TOPP din periferia stângă a propoziției): (104) FORCEP qp FORCE 0 FOCP qp FOC0 FINP [uFocus] qp FIN0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP} Într-o structură simplă cu encliză pronominală, de tipul celei din (98a), verbul (la subjonctiv) se deplasează la [Spec,FINP], iar constrângerea (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter blochează lexicalizarea lui să, ca în reprezentarea de mai jos: (105) De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) FINP qp VP FINP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu este o strategie exclusivă de focalizare, o serie de argumente precum următoarele conduc către această idee: alternanța în context a formelor inversate și a formelor neinversate, cu aceeași valoare discursivă - în exemplul (99c) (repetat mai jos) se observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța asertivă; restricția inversiunii la contexte finite (cu excepția gerunziului, unde ridicarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
argumente precum următoarele conduc către această idee: alternanța în context a formelor inversate și a formelor neinversate, cu aceeași valoare discursivă - în exemplul (99c) (repetat mai jos) se observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța asertivă; restricția inversiunii la contexte finite (cu excepția gerunziului, unde ridicarea V-la-FIN este obligatorie și se leagă de verificarea morfologiei gerunziale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. După cum s-a remarcat în secțiunile anterioare (v., mai ales, §2.1.2 supra), encliza pronumelor (mai ales reflexive) nu respectă întocmai specificul sintactic al românei vechi (cliticizare la dreapta negației, a complementizatorului de subjonctiv să), fiind influențată de reguli sintactice străine (slavone); de asemenea, linearizarea postverbală a unor pronume clitice (fem. sg. ac. o) este determinată fonologic (evitarea hiatutlui), nu sintactic (prin deplasarea verbului), dovadă și linearizările de tip AUX−V−CL (115) (discutate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
secțiunile anterioare au scos în relief o serie de valori cu care se asociază inversiunea: e.g. focus de polaritate (Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016; v. §3.2.2.1.2 supra), valoare injonctivă / prescriptivă / augurală pentru subjonctivul inversat (v. și Zafiu 2016; v. §3.2.2.1.3 supra). În secțiunea de față, ne propunem să prezentăm, pe scurt, și alte valori asociate cu inversiunea, nediscutate explicit în secțiunile anterioare. Întrucât gramatica V2 este opțiunea reziduală, valorile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. Tată milostiv, ce tenoiuluimu (CM.1567: 233v) c. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) d. nu grăbi pre noi tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e. așa ne tarepedepsești(FT.1571−5: 3v) În fine, complementizatorul de subjonctiv să poate apărea la distanță de verbul lexical. Nu toate structurile cu dislocarea subjonctivului se analizează prin deplasarea joasă a verbului; unele structuri în care apar constituenți de tipul nu cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
5: 3r) d. nu grăbi pre noi tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e. așa ne tarepedepsești(FT.1571−5: 3v) În fine, complementizatorul de subjonctiv să poate apărea la distanță de verbul lexical. Nu toate structurile cu dislocarea subjonctivului se analizează prin deplasarea joasă a verbului; unele structuri în care apar constituenți de tipul nu cumva / cândva se bazează pe recomplementarea lui să (dubla lexicalizare a lui să în FIN0 ȘiFORCE 0) (e.g. că-i trimisesă singur craiulu unu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sunt fazele (v. definiția din Chomsky 2001). Astfel, atât a putea, cât și a trebui - când sunt pe deplin verbale (excludem deci construcțiile poate / trebuie că, care prezintă grade diferite de adverbializare) - se combină fie cu o propoziție finită la subjonctiv (o fază CP), fie cu un complement nonfinit, care reprezintă o fază vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin adjuncție la stânga în structura verbului gerunziu (eventual precedând adverbe X0 ca mai, prea) și permite deplasarea la C, după cum arată encliza pronominală (nevăzându-l /nemaicitindu-l / nepreavăzându-l) (v. §§3.2; 3.3 infra). 46 Lăsăm deoparte perifrazele bazate pe subjonctiv, care prezintă grade diferite de gramaticalizare (e.g. am să plec / aveam să plec / o să plec). 47 Analiza lui Ledgeway (2015a) este ușor mai complexă decât versiunea prezentată în textul principal, însă inuiția este aceeași: în tradiția Benveniste - Kayne, Ledgeway (2015a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al 16-17-lea, și este în general coocurent cu viitorul perfect:de va fi și fost cinevași scris și va fi lăsat, ca și noi (...) să știm, iată nicicum nu să află (CIst.1700−50: 6r; Zafiu 2016). 5 Forme de subjonctiv perifrastic bazate pe fi plus participiu (i) sau gerunziu (ii) sunt, de asemenea, atestate: (i) a. cuvine-ți-se ție să dai argintul meu târgarilor și, să viiu, să-mi fiu luat al mieu cu asupră (CC1.1567: 108r) b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]