140 matches
-
la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect compus Gerundiv: - prezent: - trecut: Mai sunt timpuri verbale și în afară de acestea, așa-numitele „forme
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect compus Gerundiv: - prezent: - trecut: Mai sunt timpuri verbale și în afară de acestea, așa-numitele „forme supracompuse”. În acestea, verbul auxiliar
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
două rădăcini, ambele neregulate. <nowiki>***</nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki>****</nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki>****</nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut înlocuiește subjonctivul mai mult ca perfect, adică se folosește și atunci când verbul regent este la un timp trecut: Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut înlocuiește subjonctivul mai mult ca perfect, adică se folosește și atunci când verbul regent este la un timp trecut: Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comerciantă”, "dirigeant, dirigeante" „conducător, conducătoare”. În limba
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
rugămintea, îndoiala pioasă, deși Stalin începuse un seminar teologic în Georgia natală. Textele semnate de "generalissim" aveau rigitatea și răceala gheții. Limbajul, noțiunile, inferențele se prezentau în nenumărate forme imperative. Cu ele nu se prea puteau construi perspective. Acestea presupun subjonctivele, optativele îmbietoare, luminoase, calde, cât de cât ritmate cu tacturile inimilor și sufletelor oamenilor naturali și credincioși totodată. Elevii și studenții părăseau curând lectura și interpretarea conștientă, canonizându-și memorarea câtorva lozinci. La început maturii, mai târziu și tinerii au
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags! Ich harrt und șah es kommen, / Und was ich șah, das Heilige șei mein Wort" (1946-1985, p. 118). După cum sesizează de Mân, "subjonctivul este, aici, mai degrabă un optativ; indică rugăciunea, marchează dorința și aceste versuri enunța intenția poetica eternă, dar afirmă imediat că aceasta nu poate fi nimic mai mult decât o intenție" (1983, p. 258). Prin contrast, eul creator blakean, deghizat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
putea să fie legitime acele obiecții privind extrem de cenzuratele prezentări ale războiului din insulele Malvine și ale Războiului din Golf, dar sînt totuși semne că transmisiile globale ale summit-urilor și ale altor evenimente tind să fie prezentate la modul "subjonctiv", în sensul că ele amplifică sentimentul publicului că "legile" existente ale politicii de putere nu sînt deloc "naturale" și că înfățișarea lumii este, în parte, dependentă de eforturile curente de a o transforma conform anumitor criterii. Insistența dramatică pe subjonctiv
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
subjonctiv", în sensul că ele amplifică sentimentul publicului că "legile" existente ale politicii de putere nu sînt deloc "naturale" și că înfățișarea lumii este, în parte, dependentă de eforturile curente de a o transforma conform anumitor criterii. Insistența dramatică pe subjonctiv, combinată cu perspectiva de a avea o audiență mondială, poate aprinde noi controverse publice despre puterea care se întinde dincolo de granițele limitate ale sferelor mezopublice. În timpul summit-urilor Reagan-Gorbaciov, de exemplu, argumentările politice privind proliferarea periculoasă a armelor nucleare și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acceptă infinitivul în poziția obiectului direct fiind dificil de realizat. Autorul precizează însă că a-inf apare cel mai frecvent ca obiect direct al verbelor declarandi, dicendi, sentiendi, voluntatis, dar și al verbelor de modalitate și de aspect, în concurență cu subjonctivul. 102 În urma căutării pe internet cu motorul Google, se confirmă că în structura [nu văd a-inf] apar, în poziția infinitivului, doar verbele a fi și a avea. 103 Verbele de percepție sunt singurele verbe care admit realizarea obiectului direct ca
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
al claselor sociale? Nu numai că e posibil, e și necesar. Ca să explic ce Înțeleg eu prin inteligență socială, voi folosi ca exemplu limbajul, unul dintre misterele fascinante ale societății. Cine l-a creat? Cui Îi aparține formidabila invenție a subjonctivului, a adverbului sau a diatezei pasive? Nimănui și, În același timp, tuturor. Limbajele, asemenea unor culturi, sunt creații colective, fagurii unui roi de albine mai special, În care fiecare dintre insecte e un subiect independent, care poate introduce schimbări mai
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
am îndrăzni să-i spunem, cu un termen nou, perisintactic, spre deosebire de cel căruia i-am zice subsintactic, când ar fi vorba de un predicat sau un verb implicat în unul din cele prezente în frază (cum am găsit în sintaxa subjonctivului). Tehnică acestei fraze este, asadar brachilogia, ceea ce o face să aibă un mare efect de expresivitate. Este, cu alte cuvinte, un caz de concentrare sintactica foarte important, iar despre această "cauzala" coordonată unei independente deci și ea tot independența trebuie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu) S subiect SG singurar Spec specificator SUBJ subjonctiv V verb I Introducere 1. Prezentare generală Pornind de la observațiile din lucrările tradiționale românești (v. Densusianu 1961; Rosetti 1968; Dragoș 1995; Todi 2001; Sala 2006 i.a.), conform cărora ordinea cuvintelor (fie într-o privire de ansamblu, fie prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rând, în română (ca și în spaniolă), interpretarea specifică a obiectului direct se asigură în principal prin procesul de marcare diferențiată a obiectului (acuzativ prepozițional). În al doilea rând, faptul că obiectul acceptă ca modificatori propoziții relative cu verbul la subjonctiv în configurația VOS (30) este o dovadă distribuțională clară că obiectul în această poziție nu este constrâns să aibă o interpretare specifică. Farkas (1995) a arătat folosirea subjonctivului într-o propoziție relativă cu funcția de modificator indică faptul că regentul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rând, faptul că obiectul acceptă ca modificatori propoziții relative cu verbul la subjonctiv în configurația VOS (30) este o dovadă distribuțională clară că obiectul în această poziție nu este constrâns să aibă o interpretare specifică. Farkas (1995) a arătat folosirea subjonctivului într-o propoziție relativă cu funcția de modificator indică faptul că regentul nominal este nonspecific. (30) a. Va cumpăra o cartecare să-i fie folositoare fiecare student. (indefinit, nonspecific) b. Așteaptă soluțiacare să-i salveze toți fermierii din România. (definit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în procesul de deplasare a verbului în domeniul flexionar sunt trăsăturile verbale de mod, timp și aspect. Formele finite sintetice (55a, 56a) amalgamează în structura lor internă atât trăsături (merg − mergi // mergeam − mergeai), cât și trăsături verbale de mod (indicativ / subjonctiv: merge / meargă),timp (prezent/trecut: merge / mergea - merse - mersese; perfect/mai-mult-ca-perfect: merse / mersese) și aspect (imperfectiv / perfectiv: merg - mergeam / merse - mersese), astfel că pe baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
timp și aspect. Proiectarea unei grup discret MOODP se susține prin contrastul dintre indicativul prezent și subjonctivul prezent. A se observa, în primul rând, contrastul dintre indicativ și subjoctiv la persoana a III-a singular, care este sistematic (opoziția indicativ/subjonctiv se neutralizează doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se neutralizează doar în cazul unor verbe cu radical terminat în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
hotărască mănâncă (să) mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL: hotărâți (să) hotărâți mâncați (să) mâncați 3PL: hotărăsc (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL Rezultate asemănătoare derivă și din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]