188 matches
-
este în mod frecvent în limba română, o variantă verbală (deci, dinamică, purtând marca „procesualitate”), în sistemul lexical al limbii, paralelă, alternativă la primul nivel de interferență cu sistemul gramatical - nivelul categoriilor (claselor) lexico-gramaticale -, la varianta substantiv/statică (purtând marca „substanțialității”), cu care intră în raport de sinonimie lexicală și de opoziție lexico-gramaticală: a călători - călătorie Îi place a călători/călătoria. a visa - vis Dreptul de a visa/la vis nu mi-l poate lua nimeni. a dormi - somn Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
discipolul lui Alcuin care în De substantia nihili et tenebrarum, într-un demers filosofic scandalos pentru acele vremuri, a vrut să arate că nimicul se impune cu o prezență proprie și că îi revin așadar o anume ființă și o substanțialitate proprie. Apoi Ioan Scotus Eriugena, care își deschide a treia carte din De divisione naturae cu o subtilă Quaestio de nihilo având rolul de a stabili ce înțeleg printr-un asemenea concept dificil filozofia greacă și teologia creștină. Și nu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
analiza comparată, susținută de bogate referințe teoretice moderne, ca atunci când efectuează o lectură polisemică a lui E. A. Poe și I. L. Caragiale. Revine adesea la cei trei mari romancieri interbelici: Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, glosând asupra conceptelor „experiență”, „autenticitate”, „substanțialitate”, prezente la cel din urmă. Aceeași forță de atracție o exercită asupra interpretului marea tripletă a poeziei interbelice: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu. Dacă primele volume ale lui Z. conțin exclusiv articole de istorie literară, odată cu Lecturi și zile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
o putere de creație impresionantă ca elementele oarbe ale firii. De la primele nuvele și până la ultimul roman [...] am asistat la un spectacol unic de creație literară, dezbărat de orice artificiu formal [...]. Arta lui Gib I. Mihăescu era un fenomen de substanțialitate nativ, robust și generos în principiul lui vital. ȘERBAN CIOCULESCU Nota deosebitoare, care este cea mai importantă și atestă o personalitate artistică dintre cele mai interesante, este dată, în proza lui Gib I. Mihăescu, [...] de forțele lăuntrice și misterioase pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
pe profeții islamului, pe care-i consideră filosofi și nu posesori ai unor forțe divine. În timpul cât a fost închis în castelul din Faraján, scrie faimoasa sa carte Omul plutitor, în care demonstrează existența conștiinței de sine, ca semn al substanțialității sufletului. El susține că sufletul este substanță. Aceasta nu poate fi atribuită unei forțe externe existenței umane. Sufletul are o existență intelectuală, separată de corp, prin care Dumnezeu comunică minții adevărul și îi permite să înțeleagă natura. Acest fenomen are
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
integrare a tuturor elementelor reprezentației într-o viziune echilibrată. ELEMENTE DE ESTETICĂ A ROMANULUI Camil Petrescu aspira către autenticitate, "momente autentice de simțire" în roman, prin autenticitate înțelegând ilustrarea realității prin propria conștiință. Alte concepte folosite în spirit camilpetrescian: a. substanțialitatea (literatura trebuie să reflecte esența concretă a vieții); b. sincronizarea (armonizarea desăvârșită a literaturii cu filosofia și psihologia epocii); c. luciditatea (intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili); d. narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, fapte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
articol dintr-o revistă franceză, E oare evoluția revolută? Și prin acest roman, Camil Petrescu a contribuit la europenizarea literaturii române, "prin crearea personajului intelectual lucid și analitic". Creația sa ilustrează noile principii estetice pe care le-a susținut: autenticitatea, substanțialitatea, relativismul. Caracterizarea personajelor Doamna T. Doamna T. (alias Maria T. Mănescu) pare străbătută de un flux de feminitate, are o frumusețe interioară deosebită, știind să-și trăiască viața enigmatic, la cotele cele mai înalte. Portretul fizic înfățișează o femeie fascinantă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asimilat-o cu jurnalul, cu povestirea la persoana întâi, cu acel eu care dă punctul de reper și coordonare momentelor unei povestiri. S-a uitat însă că sunt și povestiri la persoana întâi care nu sunt autentice. Autenticitatea presupune neapărat substanțialitatea și de fapt amândouă atributele nu sunt decât moduri de existent ale obiectului.” În perspectivă istorico-literară, conceptul construit de P. comportă două aspecte majore. Întâi, autenticitatea, așa cum o demonstrează fără echivoc radicalismul ideatic din Noua structură..., este actul asumat, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
lumea orașului ca una a uniformității trăirii (Erlebnis) care înlocuiește experiența veritabilă, în timp ce Bloch, în capitolul „Übergang: Berlin, Funktionen in Hohlraum“ din Erb schaft dieser Zeitt, consideră categoria destrămării (Zerstreuung) ca fiind fundamentală în ontologia urbană. Absența oricărei forme de substanțialitate temporală sau spațială, caracterul anonim al personajelor care îl populează, dispariția unui cen tru veritabil care să ofere consistență fac în așa fel încât descrie rea marilor orașe să penduleze între funcționalitate pură și fan tasmă infinită. Cunoașterea flaneurului, despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
agață și se înșurubează cu seriozitate. Este sigur că acest fizician, fiziolog și psiholog care a fost Teodor Fechner a cărui lege îi poartă numele a scris cu pseudonimul Doctor Mist, un tratat de anatomie a îngerilor și altul despre substanțialitatea umbrelor, dar erau triste îndrăzneli ale unui suflet bolnav, torturat de obsesii antiștiințifice. Săracul Fechner! A ajuns să cadă în umorism! Ceea ce săracul, dus de superba dorință de a pătrunde misterele ultimului Dincolo, nu se confundă cu un scrupulos înțepător
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
instituții și spații produc spectacolul senzațiilor noi. În baza materialului cotidian, noneroic, apare oa nouăa poeticăa urbană, cu un nou potențial. Din punct de vedere al filozofiei istoriei, odată cu trecerea la modernitate, s-a trecut de la spațiu la timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
autoritate publică de către acesta, fără discriminare și fără părtinire. În virtutea acestui principiu, Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, în care măsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferă substanțialitate principiului exercitării ierarhice a controlului în cadrul acestei autorități publice (dec.345/2006, dec. 385/2010). "Procurorul, indiferent de fapte sau făptuitori, este ținut de respectarea tuturor garanțiilor de legalitate și imparțialitate cerute de art. 132 din Constituție și este obligat
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
ignorând total conceptul de “a fi”. Și într-un joc de cuvinte am să spun: ei - au mamă, dar ele nu sunt mame. Sentimentul identității personale se dobândește prin legături umane. Un copil care trăiește într-o lume lipsită de substanțialitate, de autorități care se vor schimba în viața lor, nu va fi legat de niciunul și va avea dificultăți în fromarea unei imagini stabile despre sine. Nici un nebun cercetător nu și-a permis să înființeze un experiment prin care copii
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
Postulând ipostaza unui homo narrativus ca „instanță originară și, implicit, arhetipală a formelor literare”, V. își ordonează reflecția pe capitole precum Reîntoarcere la sursele originare, În căutarea arhetipului, Sub semnul tutelar al Povestirii, Disciplina nuvelei, Heterogenitatea romanului, semnificative pentru coerența, substanțialitatea, originalitatea viziunii. Practicând cu fervoare și deosebită perseverență actul critic, Ion Vlad nu este îndeobște un teoretician abstract, ci, dimpotrivă, unul foarte aplicat, care-și configurează și mărturisește punctul de vedere pornind de la o carte despre care scrie. FLORIN MIHĂILESCU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
iubiri ce apărea ca fără de final. Resortul suferinței sufletești care încearcă aici spiritul celui părăsit se relevă a fi tocmai această ardere ce smulge și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
organele senzației, obiectele simțurilor, silogismul. "Am văzut că în India lucrul principal este concentrarea sufletului în sine, înălțarea lui la nivelul libertății, gîndirea care se constituie pentru sine. Această devenire-pentru-sine a sufletului o putem numi în modul cel mai abstract substanțialitate intelectuală. Dar aici nu avem unitatea spiritului cu natura, ci tocmai contrariul. Contemplarea naturii este pentru spirit numai mijloc, exercițiu al gîndirii care are ca scop liberarea spiritului. Substanțialitatea intelectuală este scopul, dar în filozofie ea este, în general, baza
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
devenire-pentru-sine a sufletului o putem numi în modul cel mai abstract substanțialitate intelectuală. Dar aici nu avem unitatea spiritului cu natura, ci tocmai contrariul. Contemplarea naturii este pentru spirit numai mijloc, exercițiu al gîndirii care are ca scop liberarea spiritului. Substanțialitatea intelectuală este scopul, dar în filozofie ea este, în general, baza esențială, începutul; filozofarea este acest idealism potrivit căruia gîndirea este pentru sine, este baza adevărului. Substanțialitatea intelectuală este contrariul reflexiei, intelectului, individualității subiective a europenilor. La noi are importanță
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pentru spirit numai mijloc, exercițiu al gîndirii care are ca scop liberarea spiritului. Substanțialitatea intelectuală este scopul, dar în filozofie ea este, în general, baza esențială, începutul; filozofarea este acest idealism potrivit căruia gîndirea este pentru sine, este baza adevărului. Substanțialitatea intelectuală este contrariul reflexiei, intelectului, individualității subiective a europenilor. La noi are importanță faptul că eu vreau, știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale mele, condus de liberul meu arbitru. Acestui eu i se atribuie o valoare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este contrariul reflexiei, intelectului, individualității subiective a europenilor. La noi are importanță faptul că eu vreau, știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale mele, condus de liberul meu arbitru. Acestui eu i se atribuie o valoare infinită. Substanțialitatea intelectuală este la antipozii acestei subiectivități, de pe poziția ei piere orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să ne întoarcem [171] spre substanțialitatea intelectuală pentru a îneca în ea această vanitate subiectivă împreună cu toată sfătoșenia și reflexia ei. Iată avantajul acestei poziții! Defectul acestei substanțialități intelectuale constă în faptul că, întrucît ea este prezentată ca țintă și scop pentru subiect, ca o stare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
astfel încît tot ce mai rămîne este vanitate subiectivă. Este în interesul nostru să ne întoarcem [171] spre substanțialitatea intelectuală pentru a îneca în ea această vanitate subiectivă împreună cu toată sfătoșenia și reflexia ei. Iată avantajul acestei poziții! Defectul acestei substanțialități intelectuale constă în faptul că, întrucît ea este prezentată ca țintă și scop pentru subiect, ca o stare care trebuie produsă în interesul subiectului, obiectivitatea în general lipsește. Oricît ar fi această substanțialitate intelectuală tot ceea ce este mai obiectiv, totuși
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ei. Iată avantajul acestei poziții! Defectul acestei substanțialități intelectuale constă în faptul că, întrucît ea este prezentată ca țintă și scop pentru subiect, ca o stare care trebuie produsă în interesul subiectului, obiectivitatea în general lipsește. Oricît ar fi această substanțialitate intelectuală tot ceea ce este mai obiectiv, totuși ea este obiectivă numai într-un mod cu totul abstract, de aceea îi lipsește forma esențială a obiectivității. Tocmai acea substanțialitate intelectuală care rămîne în felul acesta pe plan abstracției are ca existență
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
produsă în interesul subiectului, obiectivitatea în general lipsește. Oricît ar fi această substanțialitate intelectuală tot ceea ce este mai obiectiv, totuși ea este obiectivă numai într-un mod cu totul abstract, de aceea îi lipsește forma esențială a obiectivității. Tocmai acea substanțialitate intelectuală care rămîne în felul acesta pe plan abstracției are ca existență a sa numai sufletul subiectiv, și totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
plan abstracției are ca existență a sa numai sufletul subiectiv, și totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării, piere totul, tot astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]