189 matches
-
plan abstracției are ca existență a sa numai sufletul subiectiv, și totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării, piere totul, tot astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării, piere totul, tot astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită care este ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe sine. Această gîndire este, în primul rînd, ca subiectivă, ceea ce este al meu (eul, sufletul meu, gîndește); dar în al doilea rînd, această gîndire este și universalitatea care conține în ea substanțialitatea intelectuală; și, în al treilea rînd, gîndirea este activitate formativă, este principiul determinării. În felul acesta avem al doilea mod al obiectivității, care este în sine formă infinită. Acesta este adevăratul teren care trebuie pregătit, care se desfășoară pe sine
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fie numai moment al întregului sistem. În filozofia orientală am găsit și conținut [172] determinat care este cercetat, dar cercetarea este făcută în chip cu totul necugetat, fără sistematizare, deoarece ea se află deasupra acesteia, în afara unității. Dincolo se găsește substanțialitatea intelectuală, dincoace avem apoi uscăciune și sărăcie. Particularul are astfel numai formă rigidă a raționării și a inferenței, ca și la scolastici. Dimpotrivă, în domeniul gîndirii, particularul își poate dobîndi dreptul său; el poate fi considerat ca moment al întregii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi încă numită panteism; ar trebui mai degrabă să spunem doar că diversitatea infinită a lumii empirice, totul, a fost redus la un număr limitat de existențe esențiale, la un politeism. Din ceea ce am citat, însă, se vede că aceste substanțialități ale existenței exterioare nu-și păstrează nici ele independența, pentru a putea fi numite zei; înșiși Siva, Indra etc. se resorb în unicul Krsna. Către această reducere se merge și mai explicit în următoarea descriere; Ceva
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acest accidental și el este singur, este divinul și este Dumnezeu. Religia índică, de altfel, trece mai departe la reprezentarea lui Brahma, a unității pure a gîndului în sine însuși, în care totalitatea empirică a lumii, ca și acele prime substanțialități care se numesc zei, dispar. Colebrooke și mulți alții au definit de aceea religia índică drept monoteism. Că această definire nu este greșită rezultă din puținele pasaje pe care le-am citat. Dar unitatea aceasta a lui Dumnezeu, și încă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ascunzișuri ale sufletului, chiar dacă, pe de altă [194] parte, acesta este nebun. Astfel se află, desigur, la indieni și conștiința ideii supreme, dar fragmentată și supusă unor idei nebuloase. Această îngemănare a existenței exterioare și a interiorității are la bază substanțialitatea absolută, ce nu s-a scindat încă datorită intelectului. Intelectul lipsește în India. Tocmai de intelect este legat subiectul, care se distinge de obiecte și distinge obiectele unul de celălalt, iar acesta apar apoi legate într-un sistem inteligibil. Separația
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Brahmă cu brahmanii și la descoperirea a ceea ce înțeleg indienii prin Brahman." Iată cum apreciază Hegel semnificația reală și adevărată a noțiunilor de Brahman sau Brahma: Întrebarea pe care ți-o pui este cum un popor atît de lipsit de substanțialitate spirituală poate deveni conștient de viața supremă, de ceea ce este într-adevăr esență. Indienii își reprezintă Unul ca substanță lipsită de spirit, ca ceva existent, ca o materie în care materialul și spiritualul subzistă pur și simplu, fără o determinare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
el va fi, începînd de aici, precizat în felul următor: "Terenul cu adevărat obiectiv al gîndului își are rădăcinile în libertatea efectivă a subiectului; același universal, substanțial trebuie sa posede obiectivitae. In măsura în care gîndul este acest universal, terenul substanțialității și în același timp este "eu" (gîndul este "în sine" și "există" ca subiect liber), universalul are existență și prezență imediată; nu etse vorba doar de un scop, de o stare în care trebuie să treacă, ci de absolutul care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
subl. ns. [328] Ibid.: subln. ns. [329] P. 269: subl. ns. [330] P. 278. [331] P. 279: subl. ns. [332] P. 289: subl. ns. [333] P. 247: subl. ns. [334] În altă parte, precizează că trebuie să se vorbească de substanțialitate intelectuală (cf. p. 252), care este "opusul reflectării, a intelectului, a individualității colective, așa cum sînt ele înțelese de către europeni". [335] Cu o asemenea premisă (care va trece apoi în sistemul speculativ hegelian), aripa hegeliană stîngă se va îndrepta, prin forța
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Eliade, ce păcătuiesc uneori prin artificialitate abstractă, pentru a descoperi ulterior în poezie forma de expresie adecvată personalității sale. Volumul Pharmakon (1989), publicat în versiune integrală în 1990, sub titlul Căutarea căutării (Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), atrage atenția prin substanțialitatea imaginarului, nealterată de numeroasele referințe livrești, de la Hölderlin la Mallarmé. În poezia lui A., în care obiectele proliferează refuzând ordinea, esențială pare a fi dimensiunea organicului. După 1989 autorul publică un volum de interviuri, 1990. Vremea în schimbare (1993), o
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
conținutul acestor realități se modifică (ele nemaifiind realitățile de la Început). Noi n-am avea, prin urmare, decât iluzia stabilității realului cu care venim la un moment dat În contact, deoarece subiectivismul judecății noastre sau cel al dorințelor noastre modifică permanent substanțialitatea lucrurilor și a fenomenelor din realitate. Dar ceea ce se pierde astfel În stabilitate (desigur, În cea relativă) se câștigă, de cele mai multe ori, În claritate sau În calitate psihologică (de exemplu, infractorul ar dori să-și păstreze starea psihologică de Început
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să participe la dialog. De asemenea, în Portrete istorice (1894), volum care grupează medalioane dedicate lui Al. Beldiman, C. Caracaș, I. Maiorescu, Iuliei Hasdeu, lui C.A. Rosetti, Gh. Sion și altora, accentele cad mai puțin pe acuitatea și pe substanțialitatea analizelor cât pe vivacitate și pitoresc, tonalitatea fiind de regulă encomiastică. Modelele pot fi numite: Odobescu creionând figurile poeților Văcărești, dar și Ion Ghica din evocările și descripțiile memorialistice. Înrâurirea se păstrează în studiile Din istoria fanarioților (1891), Din istoria
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
Împiedică progresul economic și social al țărilor sărace. Indicele angajamentului pentru dezvoltare (Commitment to Development Index - CDI) analizează nu numai programele de ajutor extern și generozitatea acestora, ci examinează permisivitatea politicilor de imigrare, dimensiunea operațiilor de menținere a păcii și substanțialitatea investiției directe În țările În curs de dezvoltare. De asemenea, indicele penalizează asistența financiară acordată regimurilor corupte, practicile care dăunează mediului Înconjurător și piedicile aduse importurilor din țările În curs de dezvoltare 57. Din punctul de vedere al acestui indice
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mortis. Mormântul unui stăpânitor sau al unui reprezentant al elitelor trebuia să impună, să le conserve și după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
analiza comparată, susținută de bogate referințe teoretice moderne, ca atunci când efectuează o lectură polisemică a lui E. A. Poe și I. L. Caragiale. Revine adesea la cei trei mari romancieri interbelici: Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, glosând asupra conceptelor „experiență”, „autenticitate”, „substanțialitate”, prezente la cel din urmă. Aceeași forță de atracție o exercită asupra interpretului marea tripletă a poeziei interbelice: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu. Dacă primele volume ale lui Z. conțin exclusiv articole de istorie literară, odată cu Lecturi și zile
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
asimilat-o cu jurnalul, cu povestirea la persoana întâi, cu acel eu care dă punctul de reper și coordonare momentelor unei povestiri. S-a uitat însă că sunt și povestiri la persoana întâi care nu sunt autentice. Autenticitatea presupune neapărat substanțialitatea și de fapt amândouă atributele nu sunt decât moduri de existent ale obiectului.” În perspectivă istorico-literară, conceptul construit de P. comportă două aspecte majore. Întâi, autenticitatea, așa cum o demonstrează fără echivoc radicalismul ideatic din Noua structură..., este actul asumat, a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe”. Căci acesta e etalonul criticului: lirismul „pur”, adeverit
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
o putere de creație impresionantă ca elementele oarbe ale firii. De la primele nuvele și până la ultimul roman [...] am asistat la un spectacol unic de creație literară, dezbărat de orice artificiu formal [...]. Arta lui Gib I. Mihăescu era un fenomen de substanțialitate nativ, robust și generos în principiul lui vital. ȘERBAN CIOCULESCU Nota deosebitoare, care este cea mai importantă și atestă o personalitate artistică dintre cele mai interesante, este dată, în proza lui Gib I. Mihăescu, [...] de forțele lăuntrice și misterioase pe
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
substanță materială - concepte centrale ale metafizicii științei naturii - sunt caracterizate de Friedman drept rezultatul aplicării conceptelor pure ale intelectului unor noțiuni empirice, cum sunt impenetrabilitatea, greutatea, forțele de respingere și de atracție. Prin aplicarea analogiilor experienței, a principiilor transcendentale ale substanțialității, cauzalității și comunității substanțelor materiale vor putea fi obținut de asemenea cele trei legi ale mișcării formulate de Kant, pe care Friedman le caracterizează drept „specificări” ale principiilor transcendentale 37. Principiile filosofiei transcendentale, prin urmare, întrețin cu legile mișcării o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui cu asta? îl întrebă inspectorul, întinzându-se să-și ia ceașca de cafea. Era sâmbătă dimineața și se făcuse ora unsprezece, dar el insista în continuare. Mai avea douăzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iubiri ce apărea ca fără de final. Resortul suferinței sufletești care încearcă aici spiritul celui părăsit se relevă a fi tocmai această ardere ce smulge și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial pentru destinul omenesc indică statutul efemer și secvențial ce definește în mod
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privind frământările personajelor, trecerea subtilă dintr-un registru sufletesc într-altul, "psihologia proustiană", impresia de autenticitate. Interesante sunt și paginile care se referă la formula discursului epic, șirurile celor două romane, timpul și spațiul, recepționarea și interpretarea realității, autenticitatea și substanțialitatea ca modalități de a sugera realitatea și viața. Structurată pe capitole ce reliefează faptul că romancierul este un narator în arta romanului, beneficiind de o bogată bibliografie și referințe critice, cartea oferă o lectură interesantă, invitând lectorul la o recitire
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și la Proust, timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară. Camil Petrescu pune și problema limbii literare, a stilului, a talentului și toate ideile sale despre literatură, în speță despre propriul roman, vor trece în creație. Scriitorul cere operei substanțialitate si autenticitate; metoda substanțialistă examinează esențele concrete. Romanele lui Camil Petrescu impun o nouă formă epică, neavând propriu-zis subiect; în timp ce, până la el, în literatura noastră dominau romanele sociale, monografice, romanul lui se structurează pe o pasiune sau pe o idee
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]