104 matches
-
va să zică a cunoaște natura, asta va să zică că într-o scriere sau icoană domnește adevărul și că autorul sau zugravul a izbutit în fapta sa."217 După cum se observă, criteriile unei opere ideale în viziunea lui Heliade privesc în primul rând subsumarea acesteia unui scop moralizator sau surprinderea universalului, criterii profund clasice. Având în vedere aceste linii directoare, se poate atesta faptul că Heliade și-a însușit totuși clasicismul cel puțin la nivel teoretic în resorturile sale profunde. De altfel, esența articolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Transilvania ambele reviste de limbă română înființate de Barițiu -, atrage atenția cel intitulat Scriitorii clasici. Textul se deschide cu o prezentare erudită a etimologiei termenului de clasic, pentru a aluneca subtil înspre apologia culturii greco-latine și, ca urmare, spre necesitatea subsumării la aceste modele încă viabile: "așadar, dacă învățând (studiind cineva cu temei producțiile antice) va cunoaște cum că în cele mai ales producturi de literatură și de artă a grecilor și a romanilor din veacul când înflorea ei, adică în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vizează utilitatea acestora pentru generația actuală. Se ating de fapt aici două aspecte, care au constituit puncte de divergență în faimoasa Dispută a Anticilor și a Modernilor, și anume imitația Antichității greco-latine și instituirea regulilor. Amândouă au fost justificate prin subsumarea la criteriul rațiunii care devine principiu ordonator. În acest sens, libertatea absolută văzută deopotrivă ca desprindere de trecut și ca desprindere de orice îngrădiri formale sau de conținut privind procesul creației este din perspectivă clasică doar generatoare de haos geniul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorului vizează totodată libertatea convingerilor pe care o presupune forma de eseu a scrierii, dar, în subsidiar, se accentuează, totuși, dorința stabilirii unei anumite direcții se citesc intențiile persuasive, chiar dacă acestea nu sunt explicit formulate. În aceeași ordine de idei, subsumarea la idealurile clasice se concretizează și din tenta ironică în descrierea atitudinii romantice. Se simte viziunea critică a autorului mai ales în ceea ce privește credința romanticilor în ideea eliberării de canoane, de tradiție, ca soluție pentru atingerea spontaneității absolute în creația artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dezvoltase în articolul anterior, accentuându-se faptul că unicitatea unui artist se poate concretiza doar în raport cu o moștenire comună, exterioară lui, căreia trebuie să i se subordoneze. Deși pare o idee paradoxală a susține obținerea originalității printr-un proces de subsumare la tradiție, argumentarea lui Eliot este totuși una pe deplin validă deoarece doar asumarea trecutului, cunoașterea predecesorilor și conștientizarea locului ocupat în raport cu aceștia dau posibilitatea unui nou creator să-și afirme individualitatea. De altfel, Eliot reia diferențierea dintre artistul minor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Importanța acordată acestora de Eliot se justifică prin clarificarea disocierii făcute între cele două tipuri posibile de critică: cea care se constituie ca o concretizare a "vocii interioare", abandonând rigurozitatea unui sistem coerent de principii și cea care, dimpotrivă, presupune subsumarea la o "autoritate exterioară" percepută drept o structură cu rol legiuitor. Adepții impresionismului romantic, ironizați aici de Eliot, nu văd în raportarea la această Autoritate Exterioară decât un simplu conformism, preferând subiectivismul și originalitatea Vocii Interioare, pe care Eliot o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prelucrări ale teoriilor lui Aristotel privind verosimilul. Arta trebuie să reflecte realitatea într-o manieră credibilă, într-o manieră care să-i asigure universalitatea și rezistența în timp. Calitatea unei scrieri mai este asigurată, în viziunea lui Pound, și de subsumarea acesteia unei anumite disciplinări a procesului creativ: "...o scriere bună este o scriere care se află sub un control perfect, scriitorul exprimând exact ceea ce dorește să spună. O face într-o manieră de o claritate și simplitate absolută. Folosește cel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literar românesc al secolului al XX-lea, cea mai importantă voce care a promovat neoclasicismul este, desigur, cea a lui G. Călinescu, personalitate complexă, ce a lăsat o amprentă de neconfundat mai ales ca romancier și critic. Preocupările sale privind subsumarea culturii și literaturii române în special, unei viziuni clasice capătă concretețe mai ales prin intermediul textului Sensul clasicismului ce a reprezentat inițial cursul introductiv susținut la Facultatea de Litere din București la 16 ianuarie 1946. Locul și timpul alese pentru exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în cele mai multe dintre cazuri. Se observă astfel că există maniere diferite de clasificare a realităților în limbi diferite, căci actul denumirii (nominației) depinde de un proces de clasificare, conferirea unui nume pentru un obiect sau pentru o acțiune presupunînd o subsumare unui anumit concept-clasă. Această diferențiere se explică prin faptul că numele date realităților lumii sînt deseori determinate de interese și scopuri umane, variabile și mobile, și nu sînt stabilite în funcție de entitățile independente care există prin ele însele. Funcția unui nume
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
învățare integrați într-o școală incluzivă); - participarea - atragerea și implicarea tuturor părților interesate în eforturile de schimbare reprezintă condițiile fundamentale în susținerea reformelor; lipsa de participare și a „sentimentului de proprietate” blochează atât inițierea, cât și adoptarea ideilor reformatoare; - coerența - subsumarea tuturor programelor și activităților din instituție/organizație noii viziuni asupra schimbării; - expertiza - utilizarea în conceperea, realizarea și evaluarea schimbării a expertizei recunoscute în domeniu, fără prejudecăți sau interese de ordin politic, etnic, profesional sau de altă natură; - formarea - educatorii trebuie
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței pecepției și pierderea viziunii concrete a realității și este tulburat de invazia cibernetică a trupului. Pe când postumanismul temperat recunoaște deopotrivă subsumarea umanului unor modalități dominatoare de control tehnologic și extinderea ființei umane prin intermediul noilor mijloace cyborgice, avatarice sau transgenice, îngrădirea umanului în limite mașinice, dar și facilitarea de oportunități, facultăți și experiențe pozitive. Divergente și polemice, aceste poziții conturează atât dinamica
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organizația să caute cele mai adecvate căi de adaptare la schimbare. Dorim în lucrarea noastră să nuanțăm și să exprimăm modul de manifestare a funcțiilor manageriale în domeniul achizițiilor din organizațiile publice și, din acest punct de vedere, vom încerca subsumarea tuturor activităților specifice domeniului achizițiilor publice celor cinci funcții (atribute) manageriale. 1.2. Asigurarea resurselor materiale Proiectarea și realizarea strategiei globale, de dezvoltare a oricărei organizații necesită atât stabilirea obiectivelor, a principalelor căi sau modalități de atingere a acestora, precum și
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
efort pe scara istoriei. Nici Eugen Jebeleanu nu ne va convinge estetic în poemul "Bălcescu": "Trâmbițe sună, vin desculții/ Către el în toată zarea/ De atâta bucurie/ I se taie răsuflarea". Situația se integrează într-un proces mai amplu de subsumare a poeziei realității. Intenția este de-altfel declarată în numeroasele arte poetice particulare care apar în această perioadă "Mărul de lângă drum" (M. Beniuc), "Cântecul creației (M. Banuș) și mai ales "Cântecul poetului evazionist" de A. Toma, autor în jurul căruia se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și / sau ablației se strecoară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se distanțează și astăzi, din diferite motive, de explicația dată de Darwin evoluției afirmă că ea este „doar o ipoteză“ deoarece nu se bazează pe „experiențe de laborator“. Supoziția tacită care susține observații de acest gen este că explicația prin subsumare la legi deterministe ar deține monopolul explicației științifice. Nu există însă nici un temei pentru pretenția că această explicație este singura explicație științifică. Ca și explicațiile date evenimentelor istorice în alte domenii, explicațiile oferite pentru prima dată de Darwin evoluției vieții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un număr uriaș de factori, știind prea bine că orice variație a acestora ar fi produs un cu totul alt rezultat. Cercetările asupra evoluției vieții, sublinia Gould, nu sunt mai nesatisfăcătoare și mai incapabile să atingă concluzii ferme deoarece experimentul, subsumarea la legi și predicția nu reprezintă metodele lor de lucru obișnuite. Este ceea ce nu înțeleg până astăzi unii eminenți cercetători din științele naturii. Gould îl amintește pe fizicianul Luiz Alvarez, care, într-un interviu dat în anii ’80, aprecia că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu este numai un epifenomen al relațiilor și al conflictelor de clasă. Studiul de caz al politicii engleze de după 1832, oferit de Neocleous, sugerează că administrația politică are un efect întreit în constituirea subiectivității legale, în formarea pieței și în subsumarea conflictului de clasă în structurile statului. Din această tipologie a administrației politice rezultă că nu poate să existe nici o teorie adecvată a statului care să nu fie în același timp o analiză a prezenței sale în "constituirea și reproducerea relațiilor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
stăpânirea bănească unii dintrânșii au ajuns” (HVR, p. 468). Cantemir prelungea Muntenia, cu domnii ei Basarabi, până la limanul Nistrului, ceea ce învedera extinderea timpurie a romanilor basarabeni din sudul Moldovei în Muntenia, unde colonizarea romană ar fi fost mai slabă, și subsumarea Munteniei la Moldova (HVR, p. 26). Cuțovlahii sunt prezentați de Cantemir pe fondul evenimentelor din Bizanț de la finele secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea, evenimente în care valahii erau implicați major. În acest context domnul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mijloace de persuasiune și de constrângere. Pe plan internațional, puterea nu mai are dimensiunile unui concept unitar. Comunitatea internațională se compune din state suverane, independente. Nu există o autoritate supranațională, care să impună statelor un anumit comportament. S-a încercat subsumarea unor state față de capacitatea de decizie a unor state din afară, fără sorți de izbândă (datorită specificității sistemului național). Puterea politică se deosebește de celelalte forme de putere. Puterea politică utilizează anumite subsecvente: puterea economică, militară, etc. Puterea politică primează
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
direct dragostei față de propria națiune, sentimentul respectiv este Însă altceva, pentru că se adresează mai multor etnii. Acesta este, de fapt, sensul poeziei lui Pauleti. Dragostea de patrie presupune, solicită chiar, o depășire a sentimentelor de dragoste față de propriul neam, o subsumare a acestora, o contextualizare cel puțin, În raport cu interesele colective ale „patriei”, adică ale tuturor locuitorilor ei, indiferent de etnie. Desigur, importanța unui asemenea tip de solidaritate „transilvană”, cum este cel mărturisit de Pauleti XE "Pauleti" , nu trebuie supraestimată, mai ales
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
globalizare este starea de globalitate. În mod specific, termenul definește o economie veritabil globalizată, nu doar internaționalizată, în sensul în care cea din urmă presupune intensificarea comerțului internațional, dar având economiile naționale ca principali actori, în timp ce prima se referă la subsumarea, fuzionarea și rearticularea economiilor naționale în cadrul unui sistem global de procese și tranzacții internaționale. Dimensiunea culturală vizează procesul de diseminare și hibridizare a unor simboluri, semnificații și valori culturale în direcția dezvoltării treptate a ceva asemănător unei culturi globale sau
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
dinamica socială din Pleistocen. Nu ne propunem aici obiectivul nerealist de a realiza o cronică exhaustivă a variabilității social-economice paleolitice. Ne propunem, în schimb, o nuanțare a schiței de „societate paleolitică”, dintr-o perspectivă larg diacronică și decis infrastructurală. Simpla subsumare, chiar dacă prezumtivă, a societăților paleolitice unui singur model demografic și socio-economic atrage după sine ideea unor ponderi și statute permanente ale diverselor grupuri de sex și vârstă. Din perspectiva obiectivelor alese de noi, cea mai importantă consecință a acestui set
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
unui model normativ eurocentric, ci prin lărgirea continuă a ideii literaturii europene. Nu în sensul extinderii geografice nivelatorii, ci al identificării treptate cu ideea însăși de literatură universală și, la limită, cu însăși ideea de literatură. procesul devine posibil prin subsumare, inducție și generalizare continuă. Ori de câte ori se demonstrează, de pildă, realitatea și migrația curentelor literare dincolo și peste frontierele literaturilor naționale, sau conceptul de literatură (european la origine) este sau poate fi raportat și unor scriitori extra-europeni (africani, asiatici etc.), este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și, respectiv, conceptuale. Toate cele trei tipuri de paradigme: teoretice, formale și conceptuale permit formarea propozițiilor explicative aplicate unui segment al realității sociale. Ce deosebește prima paradigmă de celelalte două tipuri constă în faptul că propozițiile acestora sunt construite prin subsumare. Paradigmele formale și conceptuale constituie cadre de referință de la care propozițiile explicative împrumută, fie elementele unui sistem conceptual (paradigme conceptuale), fie reguli de sintaxă (paradigme formale). Boudon consideră ca exemplu clasic de paradigmă formală, paradigma funcțională așa cum a fost formulată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
literare, putem vorbi de poezia narativă, poetică, dramatică, speculativă etc, proprii unei structuri interioare speciale ce respectă stratificarea ingardiană. 3. Anumite adăugări pentru înțelegerea romanului și a dramei Pentru a putea facilita investigația ontologică în domeniul vast al literaturii, o subsumare a elementelor epicului este binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]