117 matches
-
în cheie intertextuală, Personajul reprezintă o formă combinată, "androgină", a protagoniștilor Damei cu camelii. Pasajul face pandant unei alte teme privilegiate de scriitor, atît în primul, cît și în al doilea roman. Relația model-imitator este totdeauna tratată cu sarcasm, răsfrîngînd, subtextual, o convingere intimă a Autorului, el însuși "deschizător" de cale, imitat etc. (Să amintim, pentru domeniul literar, certitudinea scriitorului de a fi "autorizat", cum îi spusese Mihail Sebastian, apariția unui alt fel de romane, de fi fost inițiatorul unei formule
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
thrillerelor de duzină. Ce sens capătă, ne întrebăm, efortul de a mai "spune" încă o dată, la fel, în tradiția bine întemeiată, de tot îndoielnică, a operei de consum, în atotcuprinzătorul kitschland? Poezia filmului dictează însă rangul creației. De asemenea, discursul subtextual, ironic, bucurîndu-se de libera manifestare, atîta vreme cît cineva "face cu ochiul", iar jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e, dacă vi se pare..."), cum și suava, în aparență, imitație de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pentru bovarismele lectorului român. Pitoresc, jocul ironiei cu autoironia dublează eficient natura ludică (și uneori chiar parodică) a intrigii polițiste. Contextele occidentale în care se plasează de regulă acțiunea, alura asumată de narator - un James Bond omnidotat - și desele trimiteri subtextuale la vârfurile de ieri și de azi ale genului, de la Agatha Christie la SAS-uri, sunt calități care ar fi meritat mai multă „atenție” din partea autorului. După 1990, de pildă, prozele reunite în Nesfârșita zi de ieri (1997) trag mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
doar atitudinea sa tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura poemului Doina mi se pare întru totul de reținut. Refuzând acea "inadecvare a criteriilor estetice" cu care se operează de obicei, punând textul sub semnul politicianismului agresiv și al ultrana ționalismului, domnia sa cere a fi judecat poemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în studiul Eminescu văzut de G. Călinescu, criticul nostru traversează cu o privire cordial-comprehensivă și obiectivată impunătoarea biografie dedicată poetului și exegeza asupra operei. Este o incursiune foarte interesantă, pendulând discret între judecata cumpănită, aprecierea francă, prețuirea deschisă și rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urban- academici. Rândurile conclusive sunt înalt-aprobatoare: "...imaginea critică pe care a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în sărituri din piatră în piatră și, dacă cititorul simte adesea și câte o amețeală, senzația vine din prăpăstiile fără de care nu există piscuri." Scriind despre Arghezi la scurt timp de la apariția Cuvintelor potrivite, Vladimir Streinu caută o delimitare semnificativă, subtextual dar și explicit polemică, față de ceilalți critici ai vremii. E. Lovinescu îl fixa pe poet în perspectivă baudelairiană, cel mai frapant punct de contact dintre cei doi creatori fiind, în viziunea criticului sburătorist, "amestecul macabrului cu senzualitatea". G. Călinescu îl
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
doar pentru a arăta cum o astfel de operă, pentru a fi prezentată publicului, trebuia interpretată într-un anume fel, înscriindu-se cu prudență în grila principiilor esteticii materialist-dialectice. Iată fragmentul de comentariu: "Chiar atunci când evocă realitatea, pictorul vizează, subtextual, o intenție simbolică. Prezența unor obiecte în structura compoziției devine astfel explicabilă determinând reconsiderarea calificativului de opere mimetice, deseori utilizat pentru creațiile lui Stahi. Iată, spre exemplu, o lucrare din 1901, Prescuri, în care artistul alătură trei simboluri: pâinea, cartea
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica și morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contextualizări acuzate și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, denotativă și eroizantă, a cărei miză este artistică și sociologizantă în aceeași măsură.
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
mijlocul de căpetenie prin care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
Acceptarea (și cu atât mai mult producerea) de către persoane cultivate a literaturii de consum, departe de a fi o expresie a spiritului democratic, dovedește un mare, iremediabil dispreț față de oamenii simpli. Nu există o mai dizgrațioasă formă de ciocoism. Ideea subtextuală este următoarea: pentru voi, semenii noștri neinstruiți, este bun și surogatul ăsta de literatură, nu vă dezaprobăm, vă privim cu îngăduință, vă livrăm chiar noi marfa de care aveți nevoie. Oricum veți rămâne în vecii vecilor ceea ce sunteți. Preferința pentru
S-a desființat literatura! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14358_a_15683]
-
Aristocratismul și statura morală ale lui Philippide au oferit atunci un exemplu remarcabil: fără să se fi compromis scriind versuri la comandă, poetul a știut să păstreze o tăcere demnă; mai mult, să compună și să publice versuri cu mesaj subtextual anticomunist. Cel ce își propusese încă de la debut să facă poezie atemporală a reușit-o într-adevăr în mod strălucit, semnînd versuri fără concesii față de puterea politică, purificate de influențe maligne. A rămas deci unic și în maniera de a
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din plînsul auriu al unei stele” (Melodie). Chiar din volumul de debut, poetul
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu portret de
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
convingătoare care m-a făcut propovăduitor al asociațiilor libere. Se schimbă puterea în '96, încep crizele de guvern. Printre cei care atunci nu și-au pierdut cumpătul s-a numărat același Z. Ornea. Vreți crize de guvern? se întreba el subtextual, povestind cu același calm de cronicar încercat crize interbelice care au zguduit țara, dar, pățită, țara a rezistat. Cînd a început să urce Partidul România Mare în sondaje, spre deosebire de analiștii politici ai momentului actual care s-au făcut că nu
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
care le finanțează", adaugă Manning, argumentând că, în alegerile desfășurate în Irak în 2010, presa a mințit opinia publică, prezentând o situație stabilă. Poate că vă amintiți că presa americană era plină de articole despre succesul alegerilor din Irak (...). Mesajul subtextual era că operațiunile militare americane au fost eficiente în crearea unui Irak stabil și democratic. Însă noi, cei care am fost acolo, eram conștienți de o realitate mult mai complicată".
SUA şi presa americană au minţit. Cine spune by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54045_a_55370]
-
postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar, dacă ținem seama că îi slăbește acuitatea senzorială. O va înlocui prozaismul anticipator al actualei modernități, cu "transcrieri" neașteptate și imixtiuni subtextuale. În Fragments d'un discours amoureux, Roland Barthes relevă că orice act de comprehensiune se constituie dintr-un lanț de receptări, teză reluată și continuată de Jauss. Procesual vorbind, într-un asemenea lanț se înscrie și dialectica clarificării locului pe
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
nu reprezintă deloc un obiect de studiu, el va reacționa, dacă nu mă înșel, exact invers decît acela de dinainte de 1989: nu claritatea subtextului îl va atrage, adică aducerea în paginile unui roman a unui delicat moment politic, ci misterul subtextual, toate acele inexplicabile (pentru el) întîmplări și relații dintre oameni, care țes pînza aproape fantastică a unei lumi pline de capcane și, în cel mai înalt grad, primejdioase. Lectura aceasta va fi nepolitică. Nu m-ar mira ca și ea
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica și morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contexte sociologizante și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, eroizantă, a cărei miză este artistică doar în subsidiar. Din prima categorie fac parte, cu precădere, peisagistica, potretele compoziționale (Cecilia Cuțescu-Storck, 1910, Pe terasă, 1909-1910, Ștefan Luchian, 1912, Ion Brezeanu în Năpasta, 1921, Portret de femeie
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
prozator) este bun conducător de literatură. Prin performanțele lui literare creează o atmosferă de emulație. În plus, multe din textele pe care le scrie au o factură demonstrativa. Iată cum se face literatura (inclusiv din literatura) - acesta este mesajul său subtextual. În felul lui Mircea Cărtărescu de-a se ocupă de tineri s-ar putea descifra dorința să de a-si retrăi tinerețea. Cenaclul Facultății de Litere este, într-un fel, o reeditare a Cenaclului de Luni. Mircea Cărtărescu nici nu
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
totuși motivațiile diferă substanțial: eroii shakespearieni preferă moartea despărțirii, dar asta pentru că nu pot fi împreună și în viață totodată. Julien (Guillaume Canet) și Sophie (Marion Cotillard), protagoniștii filmului lui Yann Samuell, blazați încă din copilărie, suferă de un cinism subtextual - nu pot să creadă că dragostea nu se termină și aleg s-o conserve într-un fel original: rămânând într-o fundație în timp ce se toarnă beton peste ei. Dar acesta e doar unul dintre finalurile alternative oferite de film" Povestea
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
întîi, Paula Ribariu nu este un artist cu o prezență publică agresivă și, în consecință, alegerea sa nu poate fi efectul unei presiuni a contextului, iar, în al doilea rînd, chiar pictura ei este una dificilă, cu problematizări plastice și subtextuale multiple, atît de îndepărtată de așteptările comode și de convențiile comerciale. Cu alte cuvinte, Paula Ribariu nu a fost aleasă conjunctural, în virtutea vreunui stereotop al momentului, ci în urma unei deliberări foarte serioase și în condițiile unei clare evaluări de ordin
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
implicit teatral. Bocsardi are un foarte puternic simț al detaliilor relevante. În spectacolul lui nu numai personajele dobândesc un relief particular, o anume pulsație carnală, a viului, ci și soluțiile formale, fie că-și circumscriu nedisimulat semnificații de sorginte simbolică, subtextuale, fie că în destule situații sunt împinse spre ceremonial, vădit spre a fi mai aproape de canonul estetic asumat. Ceea ce am făcut până aici nu aș vrea să se considere o introducere la o cronică de spectacol. Pentru că dacă așa privim
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
omagial care plasa avangarda românească în pole-position-ul celei europene (idee alimentată mai cu seamă în anii de glorie ai protocronismului ceaușist) se clatină. Nu prin negație sau prin răsturnare, nu prin denunț scientist sau prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori entuziaști ai lui Urmuz. O altă variantă - în optica mea, mai credibilă decât cea dintâi
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]