15,401 matches
-
cel mai mare aventurier al tuturor timpurilor și cel mai mare nostalgic. Pe această canava mitologică Kundera brodează, cu variațiuni, modelul modern al exilului și al rătăcirilor pentru a demonstra imposibilitatea „Marii Reîntoarceri" (definitive) și a confirma probabilitatea micilor reveniri succesive în fosta patrie. Autorul nu se pierde în detalii. Personajele lui sunt schematice, intriga mizează pe „loviturile de zar ce contrazic hazardul" conform principiului că nimic nu este întîmplător (deloc întîmplător, Milan Kundera i-a adus într-un text dramatic
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile "repere critice" luări de atitudine, cu semnături pregnante în istoria criticii românești. Unele sunt patriarhal robuste, altele insinuatoare în succesive motive de înălțare sau expiație ale scrisului lui Ioan Slavici. Cel mai dur în rostogolirea argumentelor rămâne Pompiliu Constantinescu. Cel mai constant căutător de culmi ale creației se vădește G. Călinescu. Aproape că nu este număr al revistei ,,Studii și
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
în raport cu această fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
războiul civil din Somalia, războiul civil din Yugoslavia, sau la declanșarea conflictului din regiunea yugoslavă Kosovo. Toate aceste momente evocate mai sus sunt prezentate Într-o interesantă lucrare intitulată „Pictorial history of the 20th century” apărută În mai multe ediții succesive, Începând cu anul 1985, la editura „Hamlyn” din SUA. Lucrarea este coordonată de Neil Wenborn și beneficiază de contribuțiile lui Helen Dore, Jake Douglas, Ian Jackman, Tony Kingsford, Aln McIntosh, Brian Murphy, Sonia Porter, Pat Pierce. Lucrarea se adresează deopotrivă
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
deviza Nihil sine Deo și deci nu trebuie să apelăm la aceasta pentru a o caracteriza. Stoarsă de mizeria umanului, de ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar penibile care ne definesc, literatura ar fi o batistă trecută prin igienizări succesive, până la completa decolorare. Nu ar avea materie, substanță și nici măcar un sens, ascendent ori descendent. Eticul și esteticul sunt valori diferite și, chiar dacă în viața noastră cotidiană credem în Dumnezeu și Îi respectăm poruncile, pe hârtie suntem liberi ca pasărea
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Artrist - estet melancolic". Ceea ce surprinde și dă o ciudată impresie de inextricabil univers propriu este amestecul de personaje reale - culese din amintiri - și personaje literare, autori, convocați într-un regim de egalitate, fără nicio discriminare. Sunt citați astfel, în pagini succesive Valéry, Swann, Proust însuși și personaje din legendarul familial. Bourgogne și Mésésglise par să se bucure de același statut de locuri interesante indiferent de regimul lor geografic sau proustian. Nu lipsesc nici amintirile de tînar profesor de liceu, experimentele pedagogice
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
o să reiau doar câteva puncte. Mai întâi, să nu uităm că Legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor s-a adoptat la noi abia în anul 2006. Deci am avut șaisprezece ani de discuții pe mai multe proiecte succesive. S-a discutat la nivel politic, s-a discutat și cu diferitele culte religioase, au fost dezbateri serioase, inclusiv cu experți internaționali, dar și cu reprezentanți ai societății civile. S-au luat în considerare modelele europene existente, tradiția juridică românească
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
plus, stilul lui Dan Stanca nu este unul foarte comod. Adesea frazele sale sînt excesiv de lungi, autorul suferă de o oarecare prolixitate (nu atît de evidentă ca în primele sale romane, dar încă vizibilă), ideile par bine învăluite în straturi succesive de cuvinte, astfel încît niciodată nu poți fi sigur că ai înțeles exact ceea ce a vrut să spună autorul. Fraza ia uneori aspect de litanie, ca în acest fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate chipuri ale naturii
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și cumulativ” din punctul de vedere al studiului figurilor, al analizei povestirii și al teoriei ficțiunii. Așa cum observasem deja în ultimele volume de Figuri (IV și V), reprezentarea este considerată și ea în mod lărgit de către poeticianul-estetician, făcînd loc, alături de
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface/ cum se despart la dunga nopții zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul unei structuri duale, care se exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce se vrea
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști”. Polemizînd - cu o savuroasă vervă ironică, ce pare a-i reclama mai degrabă vocația de memorialist decît pe aceea de critic universitar - cu istoria interpretărilor succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în fond întreaga caragialeologie. Scopul criticului este de a ajunge la intuiția întrebării hermeneutice corecte, aceea chemată să provoace, ca într-o maieutică de tip socratic
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
pe parapetul a o mie de zile este fantastică, propune amatorului de mică istorie vii satisfacții, iar sinelui poftitor de sinteze un tablou complet atât al structurii și evoluției exilului românesc în Occident, cât și al vieții din țară, în succesivele întreprinderi ale călătorilor ce nu lipseau a trece pe la cei mai reprezentativi români de la Paris. Dramatică prima revenire în țară în acea societate și printre acele evenimente de acum zece-treisprezece ani, la care acum nu ne mai prea gândim. Diarista
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
notă mică la anatomie” (noaptea dimineața cimitir de zei). O tentativă de recuperare ontologică, de restaurare a omului zdrobit în impactul cu introspecția implacabilă, reprezintă, la rîndul său, un eșec. Rezultă o făptură compusă din surogate, o însumare a morților succesive: „mă recompun în grabă, alandala și eliptic,/ o pornesc voios prin viață,/ mă cîrpesc de mîntuială,/ golurile le umplu cu plastilină, cu vată, cu ghemotoace de ziare,/ (ah, ce persoană respectabilă făcută din sînge amestecat/ cu vorbe și plastilină), miros
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
de grafică Ionesco a găsit ambianța ideală de lucru, era marcată de articole în ziarul local, toate păstrate de Doamna Noto, care se ocupă de primirea soților Ionesco. Înconjurată de litografii, de cărți în ediții bibliofile și de afișele expozițiilor succesive organizate de Galeria Erker, Doamna Noto și-l amintește pe Ionesco că pe un domn bătrân timid, retras, fără pic de morgă “academică”. Mulți scriitori și artiști celebri au luat drumul St. Gallenului, pentru a se întâlni, în chiar inima
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie ca adevărate metafore epistemologice: cantitatea limitată a metaforelor sau legendelor de care e capabilă imaginația umană, totala depersonalizare a autorului și iluzia oricărei paternități literare, varietatea infinită a sensurilor prin lecturi succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză a operei literare... Postmodernii au găsit aici nesperat tot materialul teoretic de care aveau nevoie în varianta cea mai soft. La Borges, Creatorul (în sens literar) nu există, el este doar un Spirit proteic
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează, la sfîrșitul veacului al XIX-lea, parodia lui Anatole France, Cele șapte soții ale lui Barbă-Albastră, în care temutul personaj de odinioară este cu totul benign și nevinovat, în timp ce nevestele lui succesive sînt, care mai de care, vicioase și netrebnice. Joaca lui France cu textul lui Perrault merge spre un delicios joc intertextual, în care citatul, parafraza și aluzia au un loc deosebit. O variantă pe dos, răsturnată, a poveștii lui Perrault
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
dens ca de obicei, al CONVORBIRILOR LITERARE nr. 1/2005 rețin atenția cititorului interesat să i se confirme bunul gust, calitatea lecturii și, poate, de ce nu, propriile intuiții privind creația poeților de geniu, comportamentul acestora față de propriile texte în variante succesive, preocupați ca lucrul lor să nu rămână nedesăvârșit. l în primul rând, din interviul domnului profesor Mihai Zamfir, câteva considerații utile și uimitoare, o lecție importantă, de fapt, despre exercițiul eminescian continuu: "Foarte puțini mari creatori sunt mulțumiți de ei-înșiși
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
noi, creațiile și împrumuturile de tot soiul (de la nașpa la cool ). Ca și în cazul modei vestimentare, se întîmplă chiar să revină cuvinte și formule de acum două-trei decenii, cuprinse însă în combinații difeite, care disting stilurile colocviale ale generațiilor succesive. Mi se pare interesant mai ales felul în care limbajul tinerilor utilizează cîte o minimală modificare de prepoziție. Am mai pomenit altă dată de pe ("are bani pe el") și la ("la viața mea"). Un exemplu mai recent, în care prepoziția
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
mai direct spus: opera bacoviană a devenit pentru critic propria viață, într-un proces de identificare capabil să ofere accesul spre calea de înțelegere din interior. Cu puțină perspicacitate, se pot observa în carte stratificările exegezei în timp, ca depunerile succesive de rocă, depistate la o investigație de structură a solului. Textul critic s-a îmbogățit progresiv, înregistrând și acumulând profitabil sedimentările. Eliberat în mare parte de obligația unui instrumentar, criticul scrie acum fără bibliografia cea mai recentă, cu unicul scop
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
în 2004, Ion Pop a realizat o antologie a poeziei echinoxiste, apărută la Editura Dacia. Se află în curs de apariție și alte astfel de bilanțuri, absolut necesare. Stratificările tradiției dau mișcări tectonice de reașezare a plăcilor, adică a promoțiilor succesive. La Cluj se discută din ce în ce mai mult în ultima vreme despre un nou volum (publicat de Editura Tritonic) consacrat fenomenului echinoxist: Dicționar Echinox, A-Z. Perspectivă analitică, al cărui coordonator este Horea Poenar, actualul director al revistei, începând din 2001. Asistent
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
cei care i-au fost aproape îl văzuseră cu o putere de muncă diminuată, extenuat de un efort intelectual constant, prelungit fără odihnă mulți ani. Z. Ornea a adunat periodic materialul de istorie literară al rubricii în mai multe volume succesive: Actualitatea clasicilor (1985), Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale edițiilor, începând cu ianuarie 1999, în total 151 de texte, au fost adunate din revistă, confruntate cu manuscrisele și editate de
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
rudă apropiată emigrase în Occident, ceea ce-l făcea incompatibil cu statutul de ofițer al statului comunist român. Oricum ar fi fost ele, e inadmisibil ca o persoană devenită vulnerabilă din cauza Securității să fie numită în poziția de șef al structurii succesive a acesteia. Nu e vorba doar de inevitabilele sechele psihologice ale oricui a avut de-a face cu Securitatea (și se înțelege că dl. Timofte a avut), ci și din cauza unei posibile agende ascunse în raport cu sinistra instituție. Presupunând, prin absurd
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
refugiază la Iași curînd după 1800, din pricina persecuțiilor la care sînt supuși macedoromânii de către stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță thracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, Camil Ressu se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
George Călinescu, Geo Bogza, unii amănunțit frecventați, alții contactați o singură dată. Fiecare din medalioane aduce ceva nou istoriei literare, cu toatele la un loc alcătuiesc un integral portret al autorului, în tinerețe și la senectute, așa cum singur se înfățișează: "Prin succesive oscilații, fusesem documentarist, redactor, corector iar, în etape, bibliotecar, librar, redactor doi, în fine cercetător științific, pe un traseu nu linear, nici vorbă." Odată ce: Din jocul început la fragedă tinerețe, ținut în cumpănă de propria dreptate, în dispută cu varii
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
plecat la drum. Un drum emoționant, de la idee, la faptă. Un drum de aproape două ore prin opera poetică a lui Cristian Popescu, structurată de regizorul Gavril Pinte într-un scenariu inspirat, care-i păstrează tușa teribil și prin orașe succesive, ce se numesc, toate, București. Două spectacole paralele, oarecum independente, care se nasc unul din celălalt, palpitant, autentic, ludic, care se ivesc și se consumă în același timp, fragmentar și straniu. Eu am acces la spectacolul din tramvai și la
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]