634 matches
-
aluviunile zgomotului modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul este intens, viu, replica este destinată interlocutorului, monoloagele nu fac decît să puncteze singurătatea personajului într-un anume moment al acțiunii. Cuvintele se leagă în frază și frazele expun limpede raționamentele
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
stafia contelui dracula și s-a bucurat de afluxul turiștilor - veniți ca la un vernisaj al lui marcel bunea". Pînă la urmă se produce inevitabilul. O atmosferă de îmbrățișări și pupături (verbale) optzeciste. Eroii generației sînt definiți cu lapidară, dar suculentă voluptate: "gheorghe iova - scriitor de avînt, care dă cu gramatica de pămînt. votcar și virgulofob. conjuncțiofob și istoric al propriilor lui ziceri. merită trecut în calendar, dar mai rar". Sau: "ioan es. pop - zis și iepurașul, din pricină de pensii
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
sau/ este al memoriei dumneavoastră?" (Oraș înclinat). Poemele devin astfel expoziții ale senzorilor care tind, candid-orgolios, a se compune în imagini (imaginile reprezentînd un soi de mitologie a vieții trupești, cutezător ascendentă spre propria-i izbăvire estetă). Materia utilizată e suculentă aidoma unui fruct copt, scurgîndu-se, precum un lichid, printre degetele celui ce încearcă a o strînge în pumni: "din sînii desenați cu stîngăcie pe varul/ adăposturilor curge lapte îndoit cu nisip" (Sînt un popor neguvernabil). Sau: "Dar nu se aude
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Al. Săndulescu, deși cu o bună cunoaștere a ansamblului liricii noastre, i-a publicat lui Topârceanu, în 1955, o ediție masivă de Opere, în două volume iar, în 1958, o monografie, cuprinzînd viața și opera poetului. Topârceanu, cu umorul său suculent și de bună condiție, "nu punea nici o problemă" cenzorilor și diriguitorilor, ea plăcînd și făcînd serviciul de adjuvant. La aceasta au contribuit și supraviețuitorii grupării de la Viața Românească (Sadoveanu, M. Ralea, Demostene Botez, bine situați politic) care făceau tot ce
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
că pentru un autor care încurajează belșugul în administrarea sa cea mai concret senzorială, erudiția expunerii este mai mult decât necesară - e în fapt o funcție de nutriție a intelectului. Cultura și imaginația gastronomică sunt strunite astfel la modul cel mai suculent și mai delicios de o solidă instrucție filosofică. Michel Onfray, Pântecele filozofilor. Critica rațiunii dietetice, trad. și note de Lidia Simion, col. "Totem", Editura Nemira, 2000, 151 pag. Bucatele unui sistem filosofic O dată cu Rațiunea gurmandă Michel Onfray trece la elaborarea
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
și spiritul ludic al lui Silviu Purcărete, bogăția detaliilor viziunilor lui, misterul lumii, balcanice și nu numai, pe care o construiește aici, dar pe care nu o analizează exhaustiv, mirosurile ei autentice (intuibile și din titlu), o realitate cărnoasă și suculentă împănată cu sonorități ciudate asamblate de Vasile Șirli - născătoare de un consistent univers secund - și "desenată" atît de simplu și de palpabil de Helmuth Stürmer, o lume balcanico-orientalo-occidentală primară, viscerală, tainică și autentică, tratată și din perspectiva ritualului, a cutumelor
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu scriem nimic. noi căzusem într-o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit./ îi spun
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
că e frecvent, sub rezerva unei inapetențe pentru metafizic și pentru tragic). Un anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine, încordate de contrarietate, o propensiune spre postura marțială sau burlescă, spre autoritarismul decorativ sau spre umorul suculent, îl fac simpatic, nu neapărat în lumea de cafenea care ilustrează varianta joasă a speței. O atracție spre culoarea vie, spre exagerare pînă la "a se da în spectacol', le este însă comună balcanicilor de diverse spețe (de la caragialescul "văd
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Radu Paraschivescu Pentru amatorul de roman vînos și suculent, Birmingham este locul unde s-au născut, printre alții, David Lodge și Jonathan Coe. Iar pînă la un punct, cei doi sînt rude bune. La ora actuală Jonathan Coe are patruzeci și unu de ani, a publicat șase cărți în
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
lui Coe, The Rotters' Club (Clubul putregaiurilor, 2001), îl întoarce pe cititor în lumea anilor '70 ai Angliei industriale, într-o vreme cînd corectitudinea politică nu înmugurise, deși valorile tradiționale făceau față tot mai greu tendințelor de primenire socioculturală. Comicul suculent și romantismul înfiorat își dau mîna într-o poveste ai cărei eroi nu-și intersectează doar viețile, ci și ambițiile, fie ele politice, profesionale sau intime. Sondajele în cîmpul crizei și al traumei, pe care Coe le practică dezinvolt, cu
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului portuar. Iar acestui spectacol trist al lumpenului, cunoscut mai mult sau mai puțin direct, el îi adăuga și oleacă de propagandă socialistă, culeasă de prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
patul de moarte, puterea de a se ridica deasupra propriei experiențe de sfîrșit, de a o circumscrie și a o integra, punînd-o în versuri la persoana I singular, dar scuturate de biografismul epicizat. Din Puntea lipsesc, așadar, nu numai istorisirile suculente de tipul celor din La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
e parcurs clădire cu clădire, de la un capăt la altul. Neavând vervă de prozator, Constantin Bacalbașa are, totuși, răbdare de arheolog. Ce mi se pare simptomatic, în acest sens, este că îi lipsește gustul literar. S-ar putea scrie pagini suculente despre această opacitate, în care numai Iorga îl va întrece, peste ani. Dintre scriitorii adevărați, Bacalbașa îl prețuiește pe Alecsandri și Heliade Rădulescu, îl consemnează pe Eminescu, și-l întâlnește, la diverse adunări politice, pe Macedonski. De citat, însă, îi
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
la profesiile obișnuite, practicate pe scară largă. Adică acele ocupații care le asigură traiul zilnic miliardelor de oameni care populează planeta. Am petrecut câteva zile, săptămâna trecută, asistându-l pe meșterul dulgher pe care-l chemasem pentru o reparație. Pe lângă suculentele conversații — o inepuizabilă sursă de cunoaștere a realității vii —, m-am asociat cât se poate de activ în operațiunile de pregătire a materialelor: am impregnat cu soluție protectoare scândurile, am scos cuie, am potrivit șaibe, am îndreptat bucăți de tablă
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
va muri Omul, ci acest personaj în carne și oase, poetul scriind despre suferința lui. Bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu-l îndeaproape, purifică, decantează și esențializează. Poezia se scutură de anecdoticul suculent din La Lilieci și elimină tot ceea ce ar putea însemna un „balast”. Centrul de greutate s-a deplasat. Savoarea limbajului, epicul colocvial al unei comunități rurale, insert-urile ironice, în el, ale autorului hiperinteligent au dispărut cu totul. Rămîne în
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
mâncărurile voastre preferate din sezonul trecut, vedetele culinare ale localului: Salată Caesar, salată Off The Wall sau delicioșii Nachos, care însoțesc perfect o bere proaspătă și rece! Noile sortimente de mâncare aduc în centrul atenției ingrediente precum carnea de porc suculenta, sub formă de cotlet de porc sau Carrot Cake-ul atât de popular în Occident - o prăjitură lejeră, pe bază de morcovi. În ceea ce privește gamă de băuturi, bogată lista de vinuri pe care o știați a fost complet înlocuită cu sortimente de
Off the Wall [Corola-blog/BlogPost/98988_a_100280]
-
-i obiceiul în Bucovina. Așadar pentru seara de ajun fără carne, doar mâncare de post. Mama se sculă devreme să pregătească masa pentru sfințire. Felicia deschise dulapul unde ține mama prăjiturile. Își puse pe o farfurie câteva bucăți una mai suculentă ,mai cremoasă, ca cealaltă. Mânca cu poftă, pentru că mama nu-i dădea voie să se ,, îndulcească,, decât în prima zi de Crăciun, dar îi făcea plăcere să mănânce când are ea poftă nu când se cade,, de parcă mă vede Dumnezeu
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
construit de un concetățean îmbogățit în America, insă tehnologia își dovedește repede carentele în fața apucăturilor noilor chiriași. Rapid distrusă din prostie și neștiința, clădirea este părăsita, fiecare întorcîndu-se la vechea locuința. În timp, tonul scrierilor capătă nuanțe distincte; de la îmbinarea suculenta a comicului cu absurdul, a superficialității cu fulgurari de adevăr, a vicleniei cu prostia, esența scrierilor din ultimii ani ai colaborării dintre Ilf și Petrov se concentrează în ceea ce se poate numi lupta cu nepăsarea. Indiferent de abordare, Ilf și
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm încă un an lumină. Referință Bibliografică: PE TREI SURCELE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30
PE TREI SURCELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383650_a_384979]
-
oamenilor. Dacă dobitoacele nu se înmulțesc prețul cărnii crește, salariile reale se reduc iar omul, ca și dobitocul, trăiește din ce în ce mai rău. Ce este de făcut? Să strigăm oare „Chelner repetir!” De ce nu. Chelnerul ne va aduce tot fasole bătută nu suculenta friptură ca cea adusă la masa vecină cu aceeași comandă. În condițiile de astăzi în care conservatorismul s-a conservat prea conservativ, „nimic nou sub soare” nu mai este cel mai fericit slogan. Din contră. Ar fi potrivit: „STOP! Și
NIMIC NU-I NOU SUB SOARE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380220_a_381549]
-
Să găsesc un braconier.// Dar floarea nu e și ...gata!/ Mâine-l fac cadou pe tata (...)”. ,,Pedeapsa derbedeilor” - scrisă, ca mai toate celelalte, cu gândul la copilărie și pentru copiii de vârsta grădiniței și a clasei zero - este o scenetă suculentă, cuprinzând un ordin milităros limpede: ,,- Deșteptarea! Lapte ai ?/ Am venit ca să îmi dai,/ Jos, în vale, de la stână,/ Laptele ia-l! Mi-l adună!/ Căci e tatăl tău cioban/ Și eu fac parte din neam.”. Fior dramatic, stopat înainte de a
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
ca pe o taină dumnezeiască, incredibila matrice a ființei. Așa cum Lacan a ținut Originea lumii atît de bine ascunsă, și mulți artiști au păstrat doar pentru ei, și pentru un cerc restrîns de prieteni, nenumărate echivalente, unele chiar infinit mai suculente și mai corozive. Cu mai mulți ani în urmă, Simion Mihuță, celebrul anticar de la Curtea Veche, a primit spre vînzare, de la un binecunoscut istoric de artă, două desene grele și pioase, ambele nesemnate. Primul reprezenta o scenă de spovedanie, dar
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
fețele precum un obiect într-un bazar, pe care nu te hotărăști dacă să-l cumperi sau nu, aceleași negocieri prelungite, voluptuoase în jurul sancționării lor. Împătimit, grație fibrei d-sale valahe, id est sudice, de tot ce e prezent concret, suculent, de cromatica pestriță a imediatului, Barbu Cioculescu ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Cartea conține, abundent, chiar fragmente din opera, celebră, a lui Mateiu Caragiale. Autocitarea ingenuă reprezintă una din deprinderile netulburate ale acestui dandy de cincizeci de ani. Replici ale Crailor, confesiuni din Remember, personaje din Sub pecetea tainei defilează, discontinuu, în suculentele notițe finale falsificate cu artă de Iovan. Nu reușesc să înțeleg, în ordine estetică, de ce. Și spun asta pentru că explicația dată, într-un subsol, de Ion Iovan nu mă ajută în vreun fel concludent: "Textul ultimelor însemnări mateine urmează maniera
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
puterea cuvântului, urmărită în trei texte diferite: Pisoarul lui Duchamp, Prezențe românești peste hotare și Aventurile unor români în străinătate. Prima bucată, ceva mai ștearsă, prezintă avatarurile turiștilor ex-socialiști confruntați cu complexitățile tehnologice ale băilor franțuzești. În a doua, mai suculentă, îl vedem la lucru pe nea Jean, malacul carpatin care ajunge să subtilizeze, în Elveția, "talăngile de la gâtu' vacilor" (!). Preferata mea, din acest set de trei povestiri amărui, este cea cu peripețiile unei întregi familii de excursioniști, înfățișate de capul
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]