234 matches
-
(pluralul lui "Sudit", cu semnificația de "subiect" sau "cetățean") erau considerați locuitorii Principatelor Danubiene (Valahia și Moldova), care în ultima parte a secolului al XVIII-lea și o parte din secolul al XIX-lea (pe timpul și după perioada fanariotă) au fost sub protecția
Sudiți () [Corola-website/Science/305065_a_306394]
-
asemenea, ei erau scutiți de plata unor taxe. Această categorie a fost recunoscută în 1774 prin Tratatul de la Kuciuk-Karnardji, care a condus la crearea de consulate străine în Iași și în București. Categorie socială foarte puternică și în permanentă expansiune, "sudiții" erau în timpul războaielor ruso-turce (care au afectat agricultura Principatelor) niște comercianți desăvârșiți. Ei erau organizați în "bresle" sau "isnafuri", fiind niște concurenți importanți ai românilor în anumite domenii comerciale (Tratatul de la Adrianopol din 1829 deschidea calea schimbului comercial între cele
Sudiți () [Corola-website/Science/305065_a_306394]
-
bresle" sau "isnafuri", fiind niște concurenți importanți ai românilor în anumite domenii comerciale (Tratatul de la Adrianopol din 1829 deschidea calea schimbului comercial între cele 2 state semnatare). i s-au dezvoltat în perioada administrației rusești (1828-1857). Printre cei mai cunoscuți "sudiți" se numără Tudor Vladimirescu și Dimitrie Macedonski, conducătorii revoluției de la 1821. De asemenea, mulți sudiți proveneau din rândurile evreilor așkenazi (nemți), plecați din Rusia și din Regatul Galiției și Lodomeriei (aflat în acel moment sub dominația Imperiului Austriac). Această categorie
Sudiți () [Corola-website/Science/305065_a_306394]
-
Adrianopol din 1829 deschidea calea schimbului comercial între cele 2 state semnatare). i s-au dezvoltat în perioada administrației rusești (1828-1857). Printre cei mai cunoscuți "sudiți" se numără Tudor Vladimirescu și Dimitrie Macedonski, conducătorii revoluției de la 1821. De asemenea, mulți sudiți proveneau din rândurile evreilor așkenazi (nemți), plecați din Rusia și din Regatul Galiției și Lodomeriei (aflat în acel moment sub dominația Imperiului Austriac). Această categorie a dispărut după anul 1878 (sfârșitul Războiului de Independență).
Sudiți () [Corola-website/Science/305065_a_306394]
-
Efstratie, sînt trimiși un ofițer și câțiva soldați imperiali, care au trecut la pecetluirea buților și la pedepsirea orășenilor. Dar aceștia erau acum prea hotărâți și prea puternici pentru a se mai lăsa intimidați; unii dintre ei s-au făcut „sudiți” (supuși) englezi sau francezi, pentru a beneficia de protecția consulilor respectivi, ceilalți s-au adresat cu noi jalbe guvernatorilor ruși și, în același timp, au încălcat în masă poruncile Divanului, la începutul anului 1810 rupând pecețile puse pe buți și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Preoțești, în Suceava, VIII, 1981, p. 169-182 (în colaborare cu St. Manea). 20.Un opaiț român descoperit la Plavalari (comunicări Udesti, jud. Suceava) în Suceava, VIII, 1981, p. 553-556 (în colaborare cu M. Cămilar). 21.Aspect sau fenomen de tip Sudiți?, în Suceava, IX, 1982, p. 479-486. 22.Începutul primei epoci a fierului în nordul Moldovei în lumina cercetărilor de la Preutesti (jud. Suceava), în Documente recent descoperite și informații arheologice, Academia de Științe Sociale și Politice, București, 1983, p. 25-32 (în
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
Gherăseni (în trecut, și Rotunzeni) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Gherăseni (reședința) și Sudiți. Comuna se află în zona de câmpie, la sud de Buzău, reședința de județ, și este străbătută de șoseaua DN2C, care leagă acest oraș de Slobozia. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gherăseni se ridică la de locuitori, în
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
alături de el s-au stabilit pe la 1812 locuitori veniți de pe moșia Rotunda-Brădeanu, formând satul denumit inițial Rotunzeni și rebotezat "Gherăseni" după ce moșia pe care se afla a fost cumpărată de Ioan Emanuel Gherase. După aceea, a luat ființă și satul Sudiți, populat cu imigranți din Transilvania, scutiți de dări. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău era formată din satele Bălaia, Cremenea, Gherăseni și Sudiți, cu o populație de 2220 de locuitori, ce
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
Gherase. După aceea, a luat ființă și satul Sudiți, populat cu imigranți din Transilvania, scutiți de dări. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău era formată din satele Bălaia, Cremenea, Gherăseni și Sudiți, cu o populație de 2220 de locuitori, ce trăiau în 426 de case. În comună funcționau o stână, o moară cu aburi, o școală cu 106 elevi (din care 4 fete) și o biserică zidită în 1840 de Ioan Emanuel
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
moară cu aburi, o școală cu 106 elevi (din care 4 fete) și o biserică zidită în 1840 de Ioan Emanuel Gherase. În 1925, comuna este consemnată în plasa Glodeanurile din același județ, având în componență satele Cremenea, Gherăseni și Sudiți, și cătunele Bălaia și Brebeanca, cu o populație totală de 2789 de locuitori. În 1931, cătunul Bălaia a căpătat numele de Andrei Bărbulescu. Cătunele Andrei Bărbulescu și Brebeanca au fost în timp integrate în satul Gherăseni. În 1950, comuna a
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
ocazie satul Cremenea fiind desființat și inclus în satul Gherăseni. Patru obiective din comuna Gherăseni sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente istorice de interes local. Toate sunt situri arheologice, trei la Gherăseni și unul la Sudiți. Astfel, la movila Cremenea de lângă Gherăseni (în zona fostului sat Cremenea), pe malul drept al Călmățuiului, s-au descoperit o așezare de tip tell aparținând culturii Gumelnița din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.), o necropolă din secolele al II
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
așezare de tip tell din cultura Gumelnița (mileniul al IV-lea î.e.n.), o așezare aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.) și o necropolă medievală din secolele al XV-lea- al XVII-lea. Situl de la Sudiți, aflat în zona „la crucea lui Ștefan”, la hotarul între Sudiți și Bălai, cuprinde o așezare din cultura ceramicii liniare, din neoliticul timpuriu, una din neoliticul mijlociu (cultura Boian, mileniul al V-lea î.e.n.), apoi una din cultura Gumelnița (eneolitic
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
î.e.n.), o așezare aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.) și o necropolă medievală din secolele al XV-lea- al XVII-lea. Situl de la Sudiți, aflat în zona „la crucea lui Ștefan”, la hotarul între Sudiți și Bălai, cuprinde o așezare din cultura ceramicii liniare, din neoliticul timpuriu, una din neoliticul mijlociu (cultura Boian, mileniul al V-lea î.e.n.), apoi una din cultura Gumelnița (eneolitic, mileniul al IV-lea î.e.n.), epoca migrațiilor (secolele al III-lea- al
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
de oțel cu grosimi de 10-17 mm, provenite de la tancuri de captură T-26, BT-7 și T-60. Optica era de proveniență românească - Aparatul de ochire model Septilici. În septembrie 1943 prototipul a fost trimis spre evaluare în poligonul de la Sudiți lângă Slobozia. În urma testelor a fost apreciată buna fixare a tunului, spațiul interior satisfăcător ce permitea depozitarea muniției și mișcarea echipajului și o protecție rezonabilă a echipajului. Aspectul negativ al proiectului era dat de profilul prea înalt al vehiculului, fapt
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
renumit talmudist și ebraist, numirea rabinului Malbim a fost primită cu entuziasm în toate congregațiile evreiești din București, de la ortodocșii așkenazi , mica obște sefardă, și până la adepții Haskalei (iluminismul evreiesc) și ai modernizării vieții comunitare, mulți din aceștia din urmă "sudiți" (supuși) austrieci, intelectuali și oameni de afaceri germanofoni, imigrați din centre urbane ale Imperiului Austriac, care sperau că el va manifesta înțelegere pentru nevoia de schimbări. Dar spre marea dezamăgire a taberei modernizatorilor, condusă de dr. Iuliu Baraș, Malbim s-
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
(n. 16 septembrie 1916, Sudiți, județul interbelic Ialomița - d. 11 noiembrie 2004) a fost un inginer agronom român, membru titular al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
Producția tunurilor antitanc de calibrul 47 mm a început efectiv la data de 26 mai 1939. Până la 1 august 1940 au fost construite aproximativ 118 tunuri, din care doar 82 au fost puse la dispoziția armatei pentru testele din poligonul Sudiți. Producția tunurilor antitanc model 1936 a întâmpinat numeroase probleme care au dus la întârzieri: documentația a fost pusă treptat la dispoziție de către casa Schneider, mașinile industriale au ajuns greu, iar țevile autofretate nu au mai ajuns deloc. În plus, fabricarea
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
Agriculturii și Domeniilor, președinte al sindicatului agricol ucis în vremea prigoanei comuniste. Aurelian P. Pană s-a născut în comuna Marsilieni, unde se stabiliseră părinții săi, mocani ardeleni din Satu Lung (Săcele) - Brașov. Din informațiile bătrânilor localnici din Frățilești-Săveni și Sudiți, Aurel Pană, cum este cunoscut în memoria colectivă, a fost o personalitate marcantă , instruită și iubitoare de oameni și de pământ. Acțiunile acestui om a oferit oportunități de dezvoltare în domeniul agricol, fiind cel care a introdus pentru întâia oară
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Pană a murit, în același an, pe 1 septembrie, la București. Deși mi-am propus ca aici să evoc personalitatea boierului martir, puțin cunoscut în cărțile de istorie și rămas doar în memoria colectivă a bătrânilor din Frățilești, Săveni și Sudiți( toate aceste trei localități au străzi care-i poartă numele) ca un om bun, moșier care-și plătea bine muncitorii de pe domeniile lui, nu putem să nu arătăm moșia fermă model de la Frățilești - Sudiți. Se știe că familia Pană avea
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
a bătrânilor din Frățilești, Săveni și Sudiți( toate aceste trei localități au străzi care-i poartă numele) ca un om bun, moșier care-și plătea bine muncitorii de pe domeniile lui, nu putem să nu arătăm moșia fermă model de la Frățilești - Sudiți. Se știe că familia Pană avea 6000 ha de pământ și un conac splendid la ferma-model de la Frățilești rămas acum în ruină. În perioada când Aurelian P. Pană era ministru a fost organizată o vizită la ferma-model de la Frățilești, unde
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
lung de cca. 100-200 m, pavat cu cărămidă, unde exista o rezervă de gheață și erau adăpostite vitele în timpul verilor toride ale Bărăganului. Din a doua jumătate a veacului trecut, conacul este confiscat de comuniști, intrând în proprietatea G.A.S. Sudiți și I.A.S. Movila, iar din anul 2005, ferma de la Frățilești a fost retrocedată nepotului marelui agricultor, Aurel Nicolae Pană, împreună cu 10 ha. de teren care, la sugestia d-lui Răzvan Ciucă, fostul director al Muzeului Național al Agriculturii, și
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
fost retrocedată nepotului marelui agricultor, Aurel Nicolae Pană, împreună cu 10 ha. de teren care, la sugestia d-lui Răzvan Ciucă, fostul director al Muzeului Național al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au fost donate Episcopiei Sloboziei și Călărașilor în vederea înființării unei mănăstiri. În present, Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Pantelimon” găzduiește obștea monahală condusă de părintele stareț Ilarion. În încheiere, aș vrea să mulțumesc Sfinției Sale, Părintele Ion Florea, care mi-a pus
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Poșta Câlnău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Aliceni, Coconari, Poșta Câlnău (reședința), Potârnichești, Sudiți și Zilișteanca. Se află pe valea Câlnăului. Din punct de vedere geografic, comuna se întinde la nord de municipiul Buzău, mare parte din populație locuind în satul de reședință, Poșta Câlnău, aflat pe șoseaua DN2, și în mai multe sate
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
și Câmpia Română. Localitățile Poșta Câlnău și Potârnichești se află în câmpie, pe drumul național, iar comuna se învecinează spre est, nord-est, sud-est și sud cu comunele de câmpie Ziduri, Cochirleanca, Vadu Pașii și Mărăcineni. Satele din zona vestică, Zilișteanca, Sudiți, Coconari și Aliceni sunt în zona văii Câlnăului, comuna învecinându-se înspre vest cu comunele de deal Blăjani, Săpoca și Cernătești, iar spre nord cu o altă comună de tranziție, Zărnești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poșta Câlnău
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,31%). Pentru 3,55% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Descoperiri arheologice din actuala comună Poșta Câlnău arată că zona a fost locuită în preajma mileniului al IV-lea î.Hr.—în zona localității Sudiți găsindu-se urme ale culturii Boian. Alte descoperiri arheologice din zonă, din localitățile Potârnichești și Poșta Câlnău datând din secolele al III-lea -al V-lea d.Hr. aparțin culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, iar altele din secolele al VIII-lea
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]