191 matches
-
Crăiasa Florilor, pentru a primi binecuvântarea ei. - Ea așteaptă Cheia de la Maestrul Timp, să poată intra în lumea noastră. -Iarna, hoașca asta nesuferită nu vrea să predea ștafeta, deși nu mai are nici o putere. Ne ține pe loc, băbătia. Cactusul suduia supărat. -Am nevoie de multă caldură, altfel nu pot să înfloresc. Un cuceritor ca mine nu poate să trăiască fără fierbințeala soarelui ... și a frumoaselor din jurul său, clipi din ochi complice. Florile și floricele au strâmbat din nas. Nu și
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_primavara_camelia_constantin_1332081194.html [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
-i prisosirea, daca săvârșim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îți va zice: “Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: “E aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și m-am lăsat”. De fiecare dată când aud corul claxoanelor și al înjurăturilor din trafic într-una din zilele Postului Crăciunului, mă gândesc la vorbele Hrisostomului și mă întreb câți dintre șoferi țin post cu matele, dar nu și
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
regulă, în cuibul țesut cu fire de mătase, în pământ, pe sub pietre, sub trunchiuri, sub scoarță sau își fac cuiburi în mușuroaie de termite. S-au descris până în prezent circa 360 de specii care trăiesc în țările tropicale, ajungând până în sudui Europei, în ținuturile mediteraneene. Nu au fost găsite în România.
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
în romanele sale istorice un limbaj cronicăresc arhaic nu din dorința de a crea efecte de vetustate, ci pentru a aduce cititorii mai aproape de spiritul acelor vremuri îndepărtate. Criticul George Călinescu afirma că „eroii lui M. Sadoveanu se mânie și suduie, fără erori de gramatică, se jălesc ca psalții pe glasurile canonice”. O expresie a obiceiurilor străvechi este adresarea politicoasă între prieteni și chiar și între membrii aceleiași familii. Autorul este atent aici la „viersul vorbirii”. Romanul începe și se încheie
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
departe spre nord, nefiind capabil să-și coordoneze strategiile cu aliații săi, iar Împăratul Kangxi a reușit să-și unifice forțele pentru un contraatac condus de o nouă generație de generali Manciurieni. Din 1681 guvernul Qing a stabilit controlul asupra sudui Chinei, devastat de conflicte, însă a avut nevoie de mai multe decenii pentru a se recupera. Pentru a extinde și consolida controlul dinastiei în Asia Centrală, Împăratul Kangxi a condus personal o serie de campanii militare împotriva Dzungarilor din Mongolia. Împăratul
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
muerilor și osânda, care o primesc pentru faptele lor. Muerea care a făcut să n-aibă prunci, o mușcă șierpi de piept; muerea stearpă are un șerpe la brâu, iară care a jurat strâmb e spânzurată de limbă, care își suduie părinții e spânzurată de spinare; iar ceia ce ascultă la fereastra altora satana o trage cu cleștele de ureche; care face vraciuri pe vaci, are un sitar la cap. Omul ce ară mejdiile altora e prins la plug iar un
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
vârî la loc în așternut. Nebunule! Nu sâcâi un om bolnav. Mă deranjezi. — Te rog, scoală-te. Matasuke nu-i aici și am să te întreb ceva. Fără tragere de inimă, Ganmaku ieși de sub plapumă. — Când doarme omul mai bine... Suduind, se ridică și merse să-și clătească gura cu apa unui izvor din grădină. Tokichiro îl urmă afară. Căsuța era întunecoasă, dar stătea ascunsă în cea mai retrasă parte a curții castelului, având o vedere dominantă peste oraș, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E cu gândul țeapăn și tușește pe mânecă. Strigă la bube." Unele "numere din labirint" demonstrează că tânărul de atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Trei șprițuri rapide, zis Te tai! devenea complet, complet imprevizibil. În bine, dar, mai ales, în rău! Părăsit iar, tradus pe față, regresat sub condiția unui paria, cu privirea umedă, Vieme se ghemuiește și se-nchircește iar, la marginea patului, suduind și scâncind încetișor, zgribulit. Ca un câine orfan... Fă cărțile, Frate! Hai! Ardem un poker! își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la ședință. Nu fii manevralgiu, că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bătut o dată de s-a căcat pe el. Poate mai vrea și acuma. Ții minte, băi otreapă, că te strigau copiii Căcâcea?” Oamenii nu-i dădură drumul lui Cap de Șobolan, ba chiar Îl târâră de-acolo câțiva pași. A suduit ce-a suduit și, când a văzut că nimeni de pe drum nu se uită la el cu ochi buni, a plecat În ale lui cu pas Întins, cu capu-nainte și legănându-și mâinile a hotărâre de nestrămutat. Unii se temură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a căcat pe el. Poate mai vrea și acuma. Ții minte, băi otreapă, că te strigau copiii Căcâcea?” Oamenii nu-i dădură drumul lui Cap de Șobolan, ba chiar Îl târâră de-acolo câțiva pași. A suduit ce-a suduit și, când a văzut că nimeni de pe drum nu se uită la el cu ochi buni, a plecat În ale lui cu pas Întins, cu capu-nainte și legănându-și mâinile a hotărâre de nestrămutat. Unii se temură că nebunul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș fusese cel care, În copilărie, o Înjurase la telefon de nenumărate ori. Cu o zi În urmă, Coana Marița Îl văzuse pe Vieru trecând prin dreptul curții ei. Deși tânărul Îi spusese cu mult respect sărut mâna, femeia Îl suduise peste gard și-l blestemase ca, pentru toate necurățiile pe care le Îndurase de la el În urmă cu ani buni, să dea peste el o mașină, să-i frângă toate oscioarele, să-i verse mațele, să-i zdrobească boașele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mutra sunt tot atâtea reproșuri pe care mi le fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire că excesele violente nu-s decât proiecții imaginare. „Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec pocnindu-i pe oameni, suduind pe unul și pe altul până ajung la încăierare. Stârnesc, de dimineață până seara, scandaluri de care-mi vine să roșesc, provoc necunoscuți, răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se exprimă sobru, adesea laconic, vorbirea lor caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
să fie spre boier, iar judetul pre calea sa să meargă; iar când se judeca un curtean cu un tăran, mai de cinste să hie curteanul decât țăranul. Iar când avea de boierit un boier, Domnul nu începe să-l suduiască; ce, de nu se poartă cumsecade unui boier, să-l scoată și să puie altul în locul lui, iar a-l suduire cu cale nu i se cade". Numai că acest Radu Vodă zis cel Mare, din cauza văditei lui părtiniri ce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii din BOR. Ar fi suduit cu asupra de măsură! Pentru liniștirea opiniei publice și conservarea cosmetizată a deplinei înțelegeri în cadrul BOR, a fost împăcată capra cu varza. Schisma a fost calmată și diluată, chiar dacă Mitropolia Ardealului s-a împărțit în două: vom afla, poate, în
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
altitudinile, adaptați, intercalați printre oameni [...] Am dat peste el [= evreul maramureșean] mai sus, la 500 de metri [deasupra mării], pe capra cotiugii cu doi cai, cărând butucii la fabrică, glumind idiș cu țărani [români] descendenți din voievozi, mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor seculari, ciocănind cunoscător, ca un medic, pielea stejarilor străbuni sau clătinându-se la marăv
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și anume gardianul. Însă relevant pentru ceea ce însemna lupta de milenii a creștinilor cu răul, o găsim în mărturia Preotului Dimitrie Bejan despre Învierea de la Aiud: „Imaginațivă cum făceam noi Paștele! Când cânta toată pușcăria Hristos a înviat! milițienii ne suduiau, stăteau cu parii pe noi, dar noi tot cântam! Acolo am trăit cel mai intens bucuria Învierii... Era directorul care îndemna: Bateți-i, măi. Nu vedeți că sunt creștini ?”. Poate tocmai acest citat ne dă cheia întregii suferințe a martirilor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Ba da - zise el. Nu vom îngădui - am spus - celor despre care afirmăm că se îngrijesc să devină bărbați de ispravă și care trebuie să devină astfel, să imite, bărbați fiind, o femeie, fie tânără, fie bătrână, ori pe una suduindu-și bărbatul, certându-se cu zeii și fălindu-se în credința că ei îi merge bine, ori căzută în nenorocire, în doliu și jale. Ca să nu mai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrăgostite, ori aflată în chinurile facerii! Absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceste cuvinte, nu va mai visa. Din astfel de vise se poate căpăta lipitură*. Ceară Poporul crede că este păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit. E mare păcat să calci ceara ori s-o sudui. Ceara de la policandru e bună de făcut de dragoste. Ceartă Chiperul* și sarea de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Cînd cineva ascute ceva de fier în casă se ceartă în curînd cineva din casă. Cînd tai ceva cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te-a scris la condică, și de acolo nu mai scapi. Cînd crezi că ai de-a face cu dracul, de pildă cînd mergînd noaptea pe drum tot ți se pare că te strigă cineva în urmă, scapi de el suduindu-l de cruce. Se crede că diavolul aude cele ce vorbește omul, nu însă și cele ce gîndește omul. Se crede că nu e bine a umbla pe la miezul nopții, fiindcă atunci întîlnesc pe om duhurile necurate și-l duc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acea casă. Mlădițele de lozie* de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. Fluier Cine fluieră în casă face a pustiu. De-ai fluiera pe drumul din sat, te-ar sudui ori te ar ține mulți de rău pentru asta. Dacă fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin casă, să nu-l omori, că-i sufletul vreunui copil ce ți-a murit. Se crede că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se află el, se stupește în palma stîngă, iar cu muchia mînii drepte se trîntește în stupit, și în care parte sare el, în acea parte se crede că se află lucrul pierdut. Sudalmă Băietul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă se va însura cu mare greutate, că cică are mai multe coaste de femeie. Să nu sudui de lumînare, că n-ai parte la darea sfîrșitului de ea. Suflet Sufletul mortului șade în ușa casei pînă pleacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]