59 matches
-
galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cumplită dezordine a sensibilității triumfă estetic un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
frumos o să-ți mai șadă! De vrei să-mi placi tu mie, auzi? și numai mie, Atuncea tu îmbracă mătasă viorie. Ea-nvinețește dulce, o umbr-abia ușor, Un sân curat ca ceara, obrazul zâmbitor Și-ți dă un aer timid, suferitor, plăpând, Nemărginit de gingaș, nemărginit de blând. Când îmbli a ta haină de tine se lipește, Ci gingaș-mlădioasă tu râzi copilărește. De șezi cu capul mândru pe spate lin lăsat, Tu pari sau fericită sau parc-ai triumfat... Ciudat... Stau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
laicatul creștin reprezentat de o intelectualitate remarcabilă și-a asumat rolul de membru al Bisericii, întrucât participă efectiv la viața eclezială, o trăiește în chip conștient și are, prin urmare, dreptul de a formula o critică, fiind solidar răspunzător sau suferitor la toate neregulile care apar în sânul unei comunități, periclitându-i echilibrul. Între 1572-1585, Papa Grigore al XIII, prin bula Inter gravissimas, a îndreptat calendarul iulian, ziua de 4 octombrie devenind 15 octombrie 1582. Calendarul, numit gregorian, de la numele său
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ecclesiei. Orice membru activ al Bisericii, care participă efectiv la viața religioasă și o trăiește conștient are dreptul și chiar responsabilitatea de a face această critică. În calitate de membru al Bisericii, de mărturisitor al învățăturii creștine, este "solidar răspunzător sau solidar suferitor" pentru toate disfuncționalitățile care pot periclita echilibrul comunității. O asemenea critică nu este niciodată excesivă, fiind una care constată abaterile în vederea îndreptării lor. În schimb, cealaltă critică teologică axată pe dimensiunea spiritului critic, nihilist nu este numai una exagerată, ci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de concentrare m-am simțit încleștat împreună cu Shakespeare și cu Alexa Visarion în drama esențială a dăinuirii umane, a faptului de a fi om. Iată, mi-am spus, acesta e teatrul, expresia cea mai veche și mai universală a făptuirii suferitoare și visătoare căreia noi îi spunem om. Și acestui teatru Visarion i-a adus harul gândirii sale, al simțului său teatral și al existenței sale. Citisem piesa și o văzusem de mai multe ori, atât în Anglia cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu același înțeles. Dimitrie Cantemir observă că "întunecare minții" (nebunia) este "mai grea decât a nopții". Niculae Mavrocordat afirmă: "bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire"39. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: "În 1705 a fost numit Corburli Ali Pașa în postul de mare vizir; într-o zi, după ce i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care argument e Agent și care e Pacient. (b) Macroroluri. În cadrul gramaticii rolurilor și a referinței, Van Valin și LaPolla (1997) definesc macrorolurile ca fiind grupări de argumente care sunt tratate la fel în gramatică. Există două macroroluri: Actor și Suferitor (engl. Undergoer). În acest tip de gramatică, se postulează un nivel intermediar de atribuire a rolurilor − atribuirea macrorolurilor. Macrorolurile sunt diferite de protorolurile lui Dowty nu în privința concepției semantice, ci a funcției pe care o au în gramatică − macrorolurile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu același Înțeles. Dimitrie Cantemir observă că nebunia, „Întunecarea minții”, este mai „grea decât a nopții”. Neculae Mavrocordat afirmă: „bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai Învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire”. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute, de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: „În 1705 a fost numit Ciorbuli Ali Pașa În postul de mare vizir, Într-o zi, după ce i s-a prezentat
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]