699 matches
-
o femeie. Nu cred că scapă nimănui virulența nemotivată cu care d-na ministru își pune la punct partenerii de dialog. Vorba vine de dialog: într-un interviu la BBC (care-ar trebui citat mereu, ca mostră de rea-credință și suficiență), d-na Puwak aproape l-a luat la palme pe reporterul ce îndrăznea să-i pună niște întrebări (cât se poate de inocente, de altfel). Propoziții precum: "N-ați citit programul partidului nostru", "Vă rog să încetați cu insinuările", " Nu
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
pentru economia ei, la ce folosește Fundația, ce facem și mai ales cum sînt sprijinite asemenea instituții în țări mult mai sărace decît a noastră. Pentru că, o spun în cunoștință de cauză, nu sărăcia ne este piedica principală, ci ignoranța, suficiența, refuzul de a învăța și de a intra în dialog cu alții. Țara lui " Las' că știu eu!". În secunda în care au ajuns demnitari, diverse personaje postrevoluționare au lăsat să se înțeleagă că problemele țării și ale locului ei
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
a te cantona în zona pitorescului, deci în afara durerilor lumii, și a apăra cu îndîrjire cetăți pe care nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate, mi se pare destul de trist. Principala noastră infirmitate: absența tragicului, apoi suficiența, complexul inegalabilității, al superiorității, bășcălia măruntă, reluarea unor tendințe sau curente eșuate demult, contemplarea primitivă, exacerbarea simțurilor, inapetența pentru întrebările esențiale ale omului și toate cele ce decurg de aici spun foarte multe despre un mod de a înțelege și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
decât să mai stea afară o tură!"), înafara proptirii tot mai ferme a regimului în parii securismului, nimic de semnalat. Nici o undă de speranță, nici un curent de aer proaspăt: aceleași figuri smochinit-tuciurii, îmbătrânite cu patru ani, aceeași aroganță stupidă, aceeași suficiență tâmpă și același limbaj primitiv, menit să ascundă o impotență de decenii. Descurajarea populară e atât de mare, încât nimeni nu se revoltă că televiziunile au pus, la unison, bazele noului cult al personalității lui Ion Iliescu. Deși prezidentul calcă
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
lui Alex. Leo Șerban, nu doar modernă în spirit și limbaj, ci, mai ales, exemplificatoare pentru stilul dramaturgic al autoarei. Problema traducerilor, a actualității discursului este una reală, cu semnificații majore în arta spectacolului și, paradoxal, tratată la noi cu suficiență, dacă nu ignorată de-a binelea. Așa cum mărturisea și Șt. Augustin Doinaș, a traduce nu înseamnă a găsi echivalentul unui cuvînt într-o altă limbă. Înseamnă a scrie, pur și simplu, o operă de artă autonomă, în fond încărcată de
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
actorului, pe de o parte, precum și a regizorului, pe de altă parte. Puțini actori au grijă, zilnic, ca muzicienii sau ca balerinii, de "instrumentele" lor, de corp, de voce, de provocarea întîlnirii cu personajul, de lumile lui. Există o anumită suficiență, chiar o aroganță față de limitele fizicului și ale psihicului. Care conviețuiesc cu noi. Și nu întotdeauna ușor. Astfel, limitele sînt forțate în salturi, în jurul unui rol, al unei premiere. Se pierd talente uriașe tocmai din această lipsă de disciplină, de
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
Limbajul cunoaște și el o metamorfoză, așa încît limba română din presa scrisă și barbarismele care condimentează cu asupra de măsură stilul unui scriitor, altminteri interesant, H.-R. Patapievici ("obvios", "subreptice" etc.), îi provoacă mari dureri de cap. O anumită suficiență îngustează orizontul cultural al tinerei generații, fapt dureros de constatat de către o persoană crescută în spiritul valorilor clasice din perioada interbelică. Îndepărtarea adolescenților de valorile tradiționale este înregistrată cu tristă luciditate: Cînd îi pomenesc de un episod de cei 10
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței sau ale insuficienței, ei își pierd treptat libertatea, se dezumanizează, găsind o consolare amăgitoare în ideea prăpastiei ireductibile dintre om și creator". Nu de puține ori Ovidiu Cotruș nu e de acord, total sau parțial, cu cele afirmate de interlocutorii
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
confuză, cețoasă, ambiguă, încifrînd-o și făcînd-o tot mai indescifrabilă, mai incoerentă și mai inaccesibilă. Adică, de obicei, se pornește de la cîteva elemente reale sau pretins reale și se țese pe canavaua "textualității" lor istorii ce cîștigă un înalt grad de suficiență și care trimit mereu spre un "interior" ce se închide în sine tot mai mult. Venind de multe ori dinspre un trecut de multe ori inventat, un asemenea discurs dobîndește mai întîi o funcție literară și numai după aceea (și
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
aduce tema cuplului, a coexistenței impenetrabile, cu un minimalism descriptiv de bună calitate. Comunicarea de nivel zero transformă personajele în marionete ale propriei existențe. Drepturi de autor e un studiu de caz despre o lume marginală, eșuată în subcultură, iluzii, suficiență. Un umor galben dincolo de schița în acvaforte a unei societăți în derivă, cu atât mai tragică cu cât este incapabilă să-și intuiască limitele, necum să le depășească. Reluată în aceeași carte întrun Scenariu, proza e o probă în plus
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
ne țintuia fericiți era biserica San Luigi dei Francesi, celebra capelă Contarini, cu ciclul frapant închinat apostolului Matei, despicînd între ele, la 1599, două mari secole de pictură. Rememoram, fără să vreau, ceea ce răstoarnă acolo orice comună așteptare și orice suficiență confortabilă a privirii. Un clar-obscur fără obîrșie explicită, o masă pe care zac pungi și registre de conturi, la ea publicanii absorbiți să numere bani, unii cu spatele întors către miracol: din marginea tabloului, Christ întinzînd un braț ca o
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
de lângă mine / își savurează filozofia / fără îndoială / și convingerea / că reuește / să-și probeze / omnisciența / care-i exaltă goliciunea” În fața unui asemenea ipochimen, ne dă de înțeles poetul, suferi spontan sentimentul neputinței, al înfrângerii, al dezarmării, exasperat să constați că suficiența, orgoliul îndrăznesc cu insolență să ți se opună ție, celui chemat să trăiască drama cunoașterii, a repetatelor încercări de a desluși dincolo de cețurile, opacitățile, aparențelor. Ideea este continuată în poemul următor, „Permanență”, unde aflăm că viul, cel ce trăiește cu
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
să sper c-am readus fericirea în sufletele unor copii care nu primiseră de la părinți decât confort material. Acum fac "artă culinară" la Viena.” Acest volum de debut este structurat în șase subcapitole cu titluri incitante: Eu sunt Spartacus Obezitatea suficienței de sine Omul, sâmbure de taină Patologii insuportabile Peregrinaj în alb Simfonia destinului Cele șase grupări lirice sunt tot atâtea crâmpeie ale temperamentului auctorial, grevate pe întâmplările destinului autoarei, remarcabile fiind analizele de detaliu ale stărilor eliberatoare poiesisului. Melania are
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
fiind si mesajul întregului volum, un mesaj pe cât de justițiar pe atât de liric transmis: „golanul din mine dârdâie în zdrențele libertății cu un rucsac de dor în spinare și prea puține merinde pentru foamea de țara.“ (Motto la Obezitatea suficienței de sine) Un registru liric feminin, delicat, de o frumusețe nostalgică regăsim în ultimele două subcapitole, Peregrinaj în alb și Simfonia destinului. Titluri ca De-a baba oarba, Aghiazma din suflet, Zănatul nostru, Colind, Măsuratul oilor, După ghebe, aduc versuri
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
Nu există om de cultură de la noi care să nu vorbească elogios despre directorul Institutului Polonez. Personal, îi datorez o seară unică cu Adam Michnik într-o grădină răcoroasă din București. O seară insulară, departe de caniculă, de vanități, de suficiență, de urît. O seară în care prietenia și respectul adiau liniștitor. M-am simțit responsabilă față de inițiativa sa, față de efortul de a organiza minuțios ceva important și pentru teatrul românesc. Am făcut trei recomandări, trei oameni de teatru cu profesiuni
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
la nivel teoretic. Tentativele de experiment social, prin care, din popoare lîncede, mediocre, s-ar putea scoate, lăsîndu-le să sufere îndelung, cavalerii și cete de sfinți sînt simple ipoteze pe care, știm bine, istoria nu le-a creditat. Nici abolirea suficienței individuale prin expunerea la dureri nu pare un "program" realizabil. Ce rămîne, atunci, din această filosofie lirică? Mici analize, portrete de sentiment ca niște fișe de dicționar: "Mila este o iubire în oboseală, o iubire în care obiectul ne este
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
lucidă și responsabilă la nivelul școlilor de teatru pe această temă mi s-ar părea mai mult decît obligatorie și onestă. Are, însă, cineva interesul să o facă cu adevărat? Mă tem că nu. Se cultivă cu succes minciuna și suficiența. Sîntem formidabili, studenții sînt geniali. Mereu și la orice. Toată școala. Pe urmă, vin oamenii de specialitate și le amendează sever interpretările. Cădere bruscă și brutală în abis. Tinerii aceștia nu au busola valorii. Pentru că nu au fost învățați, educați
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
și Andrei Kerestely, textierii George Popovici și Marian Stere (acesta din urmă este și interpret și redactor la Radio România Internațional). Despre ce este vorba? La Antena 3, atunci când a fost invitată soprana Angela Gheorghiu, moderatoarea emisiunii a anunțat cu suficiență: “Vom vedea un video-clip cu marea soprană A. G. interpretând piesa “Copacul” a lui Aurelian Andreescu”. Altfel spus, melodia nu avea nici compozitor (J. Kerestely), nici textier (Ovidiu Dumitru), fiind atribuită solistului care o lansase! Și mai grav, aceeași situație se
Apel Trist by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83413_a_84738]
-
să ieșim din etichete și verdicte, care ne stimulează mintea, reîntoarcerea smerită la textul lui Shakespeare, la valoarea limbii, la trezirea simțurilor, la clocotul spiritual interior. Acesta este un exercițiu fundamental. Care, cred și mai sper, ar putea să dilueze suficiența, mediocritatea, paranoia, ideea periculoasă că nu existăm decît noi. Mai tîrziu, cînd am făcut Festivalul Național de Teatru, am priceput, pe propria-mi piele, mai mult. Cît de cumplit de greu și de istovitor este. Am observat lipsa de pricepere
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
proliferează în schimb mentalitatea că teatrul "începe și sfârșește cu noi". Urmările unei astfel de "împăcări cu sine" se pot constata în multiple planuri, iar în timp pot deveni catastrofale. Căci ele nu se înfățișează decât ca niște moste ale suficienței și lipsei de har, nefiind altceva decât un produs păgubos a ceea ce se înțelege prin a-ți fura singur căciula. Dar să nu ne speriem prea tare atâta vreme cât publicul de teatru nu încetează să răsplătească prin serioase semne de optimism
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
textul său de rămas-bun, autorul sugerează destul de clar că i s-a impus să abandoneze serialul. În stilul ambiguu care caracterizează scrisul lui Groșan se face aluzie la campania protocronistă purtată prin intermediul publicațiilor "Luceafărul" și "Săptămâna", care oferea suportul de suficiență necesar politicii oficiale de izolare a țării, dar și la asemănările dintre lumea descrisă în romanul său și România epocii Ceaușescu (pe care presa o numea "epoca lumină"): "Avem o defecțiune tehnică. Se cuvine, e necesar, se impune, avem obligația
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
Lipsa unei persoane nici nu poate omorî, nici nu poate provoca incendii. Însă prezența poate salva vieți? Avocatul răspunde nu. El susține că asistenta doar supraveghea pacienții, nu păzea salonul. De vină ar fi fost șeful, care nu a asigurat suficiența de personal. Un om în plus conta. Avocatul a cerut măcar o pedeaspsă cu suspendare, nu cu executare cum cer procurorii. Procurorii au cerut maximum Acuzarea a cerut pentru asistentă o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, iar cuantumul
Maternitatea Giulești, verdict final: Asistenta la închisoare, spitalul plătește daune by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77918_a_79243]
-
despre concertele care au fost și care vor fi în acest interval. Se aud vocile intrumentelor și atîtea limbi ale pămîntului într-o armonie impresionantă. Pesimismul meu se îndulcește. Se mai poate face ceva, totuși, dincolo de caniculă, fotbal, ifose, vanități, suficiență, prostie, invidie, hoție, minciună, indiferență?... Timp de o săptămînă, în Liceul "Dinu Lipatti" a fost o oază de spiritualitate. Pentru cursurile de măestrie au venit muzicieni și pedagogi de clasă, care au cucerit audiența: după ani de absență, Silvia Marcovici
Dincolo de caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8087_a_9412]
-
interșanjabilă, însă magnific coerentă: bătînd multiplu, aglutinat, cu fiecare coloană de imagini, la porțile absolutului. Cine înnoadă astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu-
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
1991) să îl cunosc pe Petre Țuțea. Cele câteva vorbe de spirit citate atunci, ieșite din hazardul unor întâlniri în care identitatea partenerului de discuție nu conta în fond prea mult, m-au făcut să-l expediez pe Țuțea — cu suficiența prostească a celui care avea un drum și „știa ce vrea“ — la capitolul limbuției superioare în care se scaldă, fără rest, geniile de cafenea. N-am bănuit atunci că, evitându-l, mă îndreptam spre o altă întâlnire cu el, una
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]