82 matches
-
la Bagdad s-a căsătorit cu o femeie bogată a cărei proprietate a moștenit-o la moartea acesteia. În 1736, a început să pledeze în Iran împotriva a ceea ce el considera a fi idei extreme ale diferiților exponenți ai doctrinelor sufite. În urma căsătoriei de la Bagdad, Muhammad Ibn Abd al-Wahhab a avut șase fii, Hussain, Abdullah, Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
a confruntat cu nevoia cultivării experiențelor spirituale, astfel că sufismul, spre deosebire de "falsafa", făcând apel cu precădere la cunoașterea întemeiată pe cale nemijlocită, la percepția intuitivă, a fost inspirat de către călugarii asceți creștini sau de către iraniei și indieni . Cu toate acestea, speculația sufită avea să fie influențată de tradiția științifică și filosofia greacă: învățați sufi precum Frații Purității au asimilat atât scrierile aristotelice, precum si cele ale neoplatonicilor și neopitagoreismul, elaborând astfel o serie de Epistole în vederea încercării de a edifica conținutul credinței musulmane
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
Bistami este numit de Chevalier un om al extremelor, nefiind deloc omul „jumătăților de măsură”: „Într-atât l-am iubit pe Dumnezeu, pe cât mi-am urât eul și într-atât am urât lumea, pecât am iubit ascultarea de Dumnezeu”. Tradiția sufită îi atribuie experiențele religioase intense și zborul mistic. A fost aspru criticat de autoritățile religioase din acele timpuri, în urma experiențelor extatice de uniune cu Dumnezeu, când ar fi spus că Dumnezeu vorbit ca și cum Dumnezeu ar fi grăit prin el. A
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
în jurul secolului al zecelea, când acesta a început să fie considerat sfânt și să fie venerat de către sufiți, care îi vizitau mormântul pentru a primi de la acesta binecuvântarea (baraka). Mai mult de atât, afirmațiile sale au fost introduse în discursurile sufite ale mai multor importante ordine sufite. A fost alungat din orașul său natal de mai multe ori din cauza spuselor teopatice, cu toate că discipolii îi țineau partea, afirmând că acesta nu și le atribuia și că cita în timpul unor experiențe mistice. Unul
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
a început să fie considerat sfânt și să fie venerat de către sufiți, care îi vizitau mormântul pentru a primi de la acesta binecuvântarea (baraka). Mai mult de atât, afirmațiile sale au fost introduse în discursurile sufite ale mai multor importante ordine sufite. A fost alungat din orașul său natal de mai multe ori din cauza spuselor teopatice, cu toate că discipolii îi țineau partea, afirmând că acesta nu și le atribuia și că cita în timpul unor experiențe mistice. Unul dintre discipolii lui Bistami era nepotul
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer. Rolul lui Corbin este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la decriptarea textelor islamice cu nuanțe sufite. a studiat la Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de prietenul său Georges Vajda. A fost bibliotecar la Biblioteca Națională a Franței până în 1939, unde a
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
XX-lea, sufismul a devenit un punct focal al criticilor adepților islamului politic, dar și ale moderniștilor, principalele reproșuri ce i se aduceau fiind constituite de „mistificarea islamului” și influența șeicilor asupra discipolilor. În pofida acestor critici, o parte din ordinele sufite au supraviețuit și continuă să fie active în prezent. Sufismul a avut un impact important asupra ideilor și experienței spirituale ale lui Said Nursi, în centrul gândirii sale aflându-se credința, el acorda o importanță majoră întăririi credinței individuale ca
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
în mod activ să înțeleagă și să interpreteze islamul, iar pentru aceasta a construit texte accesibile, în limbajul uzual al oamenilor obișnuiți. Abordarea sa devine, așadar, un punct de cotitură față de de înțelegerea imitativă a islamului, susținută de "ulema"/lăcașurile sufite, Nursi optând pentru o înțelegere mai reflexivă, complexă, prin analiză critică, deliberată. Scrierile lui Nursi urmăreau crearea unei punți conceptuale între societatea turcă și islam prin abordarea a două probleme perene din prima jumătate a sec. al XX-lea: prăbușirea
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
probleme perene din prima jumătate a sec. al XX-lea: prăbușirea autorității religioase și dominanța pozitivismului politic și științific. Scopul acestora era conservarea islamului ca text viu, întrupat în experiențele zilnice, fără susținerea factorilor politici sau pilonilor tradiționali, precum lăcașurile sufite. Pe măsură ce statul republican a început să trateze religia ca principalul obstacol în calea dezvoltării naționale, Nursi a încercat să construiască o nouă interpretare și metodologie a religiei, subliniind importanța studierii Coranului pentru adaptarea islamului la modernitate. Acest tip de studiu
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
ci o comunitate ("cemaat"). În mod similar, Nursi nu se consideră un șeic sufit, ci doar un simplu dascăl/învățător. Pe de altă parte, după cum afirmă majoritatea experților, atât viața cât și opera lui Nursi prezintă numeroase aspecte și influențe sufite, care vor face, în continuare, subiectul lucrării de față. Bediuzzam Said Nursi s-a născut la finalul secolului al XIX-lea într-un orășel din sud-estul Anatoliei. În perioada copilăriei acestuia, ramura Khalidi a ordinului sufit Naqshbandia avea o influență
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
a avut o relație de tip "uveysi "(instruire fără contact fizic cu maestrul). În constituirea conștiinței spirituale a "noului Said" scrierile maeștrilor Naqshbandia au avut un rol important, deși gîndirea sa diferă semnificativ de tradiția acestui ordin. Spre exemplu, ordinele sufite subliniază cultivarea interioară a sinelui, în timp ce Nursi consideră de maximă importanță reconcilierea credinței cu rațiunea și exigențele moderne: „Viitorul va fi decis de rațiune și știință. Interpretarea coranică, ce abordează problemele în lumina rațiunii și a științei va modela viitorul
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
reconcilierea credinței cu rațiunea și exigențele moderne: „Viitorul va fi decis de rațiune și știință. Interpretarea coranică, ce abordează problemele în lumina rațiunii și a științei va modela viitorul”. În pofida influenței evidente la care a fost expus din partea diverselor ordine sufite, Nursi nu se considera sufi sau șeic. El percepea sufismul ca fiind un fruct, iar credința pâine și considera că fără fruct poți sa supraviețuiești, însă nu fără pâine. În eseul „Telvihat-ě Tis’a” (The nine allusions), parte a Risale-i
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
El percepea sufismul ca fiind un fruct, iar credința pâine și considera că fără fruct poți sa supraviețuiești, însă nu fără pâine. În eseul „Telvihat-ě Tis’a” (The nine allusions), parte a Risale-i Nur, Nursi își exprimă perspectiva asupra ordinelor sufite . După ce a discutat calea sufită în „Telvihat-ě Tis’a”, Nursi a inclus o "addenda", în care a făcut distincția între calea sa și calea sufită ("tariqat"), afirmând că parcursul său este adevărul ("hakikat") și legea revelată ("șeriat"). În pofida faptului că
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
un fruct, iar credința pâine și considera că fără fruct poți sa supraviețuiești, însă nu fără pâine. În eseul „Telvihat-ě Tis’a” (The nine allusions), parte a Risale-i Nur, Nursi își exprimă perspectiva asupra ordinelor sufite . După ce a discutat calea sufită în „Telvihat-ě Tis’a”, Nursi a inclus o "addenda", în care a făcut distincția între calea sa și calea sufită ("tariqat"), afirmând că parcursul său este adevărul ("hakikat") și legea revelată ("șeriat"). În pofida faptului că Nursi considera dragostea extatică o
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Tis’a” (The nine allusions), parte a Risale-i Nur, Nursi își exprimă perspectiva asupra ordinelor sufite . După ce a discutat calea sufită în „Telvihat-ě Tis’a”, Nursi a inclus o "addenda", în care a făcut distincția între calea sa și calea sufită ("tariqat"), afirmând că parcursul său este adevărul ("hakikat") și legea revelată ("șeriat"). În pofida faptului că Nursi considera dragostea extatică o cale validă către Dumnezeu, percepea calea sa ca fiind mai sigură, mai largă și mai rapidă. Deplasarea accentului din zona
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
este imprecisă, și în multe aspecte, lipsită de claritate . În plus, Nursi recunoaște "sunna" ca bază a modalității de urmare a căii pentru sufiți, iar descriindu-i semnificația afirmă că „urmarea practicilor profetului este cea mai importantă bază a căii sufite” (Nursi, "Mektubat", 2001, "Seventh Allusion"). În ceea ce privește cunoașterea, acesta face distincția între cea derivată din inimă ("kalbî") sau din alte stadii spirituale și cea survenită prin rațiune ("halî"), observând că, pentru unii dintre sufiți, exista un potențial conflict între cele două
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
potențial conflict între cele două. Pentru Nursi, principalele surse ale gnosisului pe care Dumnezeu le prezintă umanității, dovezi ale unității și unicității lui Sale ("tawhid"), sunt Profetul Muhammad, universul, Coranul și conștiința ("vicdan"). Din perspectivă teologică musulmană în general și sufită în particular, Dumnezeu este, ontologic vorbind, realitatea supremă, iar Nursi vorbește despre El ca fiind "Existentul în mod necesar" ("wâjib al-wujud"). În plus, teologic, Dumnezeu are nume și atribute divine care sunt reale, iar printre acestea Nursi se referă la
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
entități, atunci crearea unei insecte ar deveni la fel de dificilă ca și crearea Raiului . În alt plan, deși Nursi nu-i acuză pe adepții sufismului că nu cred în Ziua de Apoi și în judecata divină, el manifestă îngrijorare în ceea ce privește viziunea sufită conform căreia " Existentul în mod necesar (wâjib al-wujud)" este singurul cu adevărat existent, deoarece pare a amenința credința în Ziua de Apoi, un element esențial al religiei islamice. Nursi se referă atât la univers, cât și la o singură ființă
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
mai ușor atitudinea religioasă, care este puncul de plecare al oricărei spiritualități islamice; limbajul dragostei permite enunțarea adevărurilor esoterice de cel mai înalt nivel, fără a intra în conflict cu teologia dogmatică. Sinceritatea este considerată o stație obligatorie pe calea sufită, Nursi considerând că determină indivizi să nu asocieze, în mod inconștient, alte entități divinității, eliminând, totodată elimină ipocrizia și artificialul. Cu acest prilej Nursi evidențiază importanța sufletului ("nafs"), acea parte a individului care îndemnă la rău. Pe lângă suflet, inima este
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
atribut al conștiinței extrem de important, fiind, de asemenea, microcosmosul existenței. În plus, inima este cu atât mai importantă, cu cât are capacitatea de a trezi celelalte componente ale conștiinței. Viziunea lui Nursi asupra scopului vieții umane și a adevăratei căi sufite se bazează pe patru scopuri principale: eliberarea de agonia sufletului în lume, accederea în Rai după Ziua Judecății, servirea lui Dumnezeu și manifestarea adevărurilor divine în ființă, deci transformarea în musulman. Primul scop constituie eliberarea de durerea condiției umane, care
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
în care sufiți neglijează acest eveniment, atrăgând atenția asupra importanței modului în care oamenii își trăiesc viața, fapt de care depinde salvarea lor de focul Iadului. În ceea ce privește cel de-al treilea scop, Nursi subliniază că o parte dintre adepții ordinelor sufite pierd din vedere faptul că Dumnezeu nu îi va răsplăti pe oameni pe pămân, de aceea unul dintre scopurile principale ale vieții ar trebui sa devină recompensele spirituale. În final, cel de-al patrulea scop este împărtășit atât de sufiți
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Dumnezeu este sinonim cu a fi o ființă cu adevărat perfectă ("insan-i kamil"), un adevărat musulman. Printre metodele sufi avute în vedere de Nursi se numără cea socială, cea politică și cea spiritual-religioasă. Din punctul său de vedere metoda socială sufită este lăudabilă pentru că a facilitat crearea sentimentului de „frăție” între musulmani. În context, acesta a remarcat rolul politic important al ordinelor sufite în adaptarea islamului la schimbările sociale în Imperiul Otoman. Pe de altă parte, Nursi a exprimat opinii critice
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
de Nursi se numără cea socială, cea politică și cea spiritual-religioasă. Din punctul său de vedere metoda socială sufită este lăudabilă pentru că a facilitat crearea sentimentului de „frăție” între musulmani. În context, acesta a remarcat rolul politic important al ordinelor sufite în adaptarea islamului la schimbările sociale în Imperiul Otoman. Pe de altă parte, Nursi a exprimat opinii critice la adresa unor aspecte ale sufsmului tradițional, considerând că tradițiile sufi ar putea să joace un rol restrâns în cadrul reformelor sociale într-o
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
organizare a vieții religioase, corespunzătoare ordinelor monahale din creștinismul medieval”, adăugând și că ,Ibn ͑Arabī, exponent al curentul iluminist (͑išrăqī) sau pseudo-empedoclean, neoplatonic și panteist întemeiat de Ibn Masarra și ben-Gabirȍl, a conturat cadrul general al filosofiei speculative sufite” . Suhrawardī, ,acest șiit convinsʼʼ își revendică o filiație care se regăsește în teologia persană preislamică Acesteia i se adaugă o serie de ideologii epistemologice care evidențiază tradiția greacă, în special manifestările lui Empedocle, ale lui Pitagora și mai ales cele
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
XIV-lea, cartea numindu-se Kitab al-Futuwwa sau Futuvvetname, de unde este posibilă reconstrucția unei linii generale a ierarhiei obișnuite într-o astfel de organizație și a ritualurilor de inițiere. În perioada în care breslele și-au început uniunea cu frățiile sufite, a apărut și contactul cu o altă formă de organizație islamică, "futuwwa". Al-futuwwa reprezintă un grup de tineri ce aderă la un cod etic și religios printr-un ceremonial elaborat. Nu se știe exact dacă acest cuvânt era folosit în
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]