5,950 matches
-
cartea a cincea, I, 23, în PSB, vol. 13, p. 184) „Fericitul Potin, căruia îi fusese încredințată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci în vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla, întărindu-se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a fost târât și el la tribunal. Trupul lui era cu totul dărâmat de bătrânețe și de boală, în schimb sufletul îi era încă atât de vioi, încât și prin el
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Cristian Teodorescu Dacă s-ar face un clasament al miserupismului la acest campionat mondial de fotbal, Brazilia ar ocupa locul întîi fără grijă. Marii ei jucători au făcut grevă de zel în Germania. Le-au suflat în ceafă vedetele Angliei și, pe un merituos loc trei, argentinienii cu picioarele îngreunate de milioanele de euro pe care le cîștigă la echipele de club de pe continentul nostru. Din motive diferite, francezii și italienii cu nume și venituri uriașe
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
Rezervări la 0232 270 547. Anul acesta de Valentine’s Day încearcă ceva nou! Bucătarii noștri v-au pregătit o surpriză pe cinste. Vino cu persoana iubită să vă delectați papilele gustative într-un cadru romantic. Recomandarea serii: Duet Dracula & Sufle-ul Iubirii Meniu: à la carte Prețul meniului recomandat este de 25 Lei/ persoană. Restaurant Crystal este situat pe strada Rubinului, vis-a-vis de Antibiotice Informații și Rezervări la 0788 258 828 / 0232 249 999 lista se actualizează..
Ce poti face in IASI de Valentine's Day 2015 ? [Corola-blog/BlogPost/94756_a_96048]
-
părăsite păduchii sunt regi și nicio căință nu mișcă aici amice vino cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui nu-i pasă de tine iar tu vino în taină și suflă-ți mirarea aici unde arborii-și prind rădăcinile în pământul luminii MONADE atomii care au fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-au murit pentru noi ca să se împărtășească în noi
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Grigurcu Interior Mîzgălituri de aer proaspăt pe oglinda asta stătută umbre de nori cirus tolănite-n așternut și munții au crescut în bucătărie s-au copt aidoma unor cozonaci nu te-nduri să-i mai alungi. Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
plăcere să mă apropii de mine, să mă salut prietenos și chiar să zăbovesc cu mine însumi la o bere, plin de-ngăduință să-mi ascult trăncăneala și melancoliile. Alteori, asist tulburat cum mă fărâm în bucățele și vântul care suflă mă împrăștie prin cartiere mărginașe, iar eu, spectator din aceia ce se implică în acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile, șuruburile și arcușoarele, să refac jucărioara, deși sunt convins că nu se mai poate repara în veci. O
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
în acest sens starețul mănăstirii a declarat că privea pur și simplu în gol vasiliu mai îndrăzneț s-a apropiat cu mare grijă de el ca de ceva feeric și extrem de fragil i-a șoptit cu voce joasă ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale „dumneavoastră trebuie să fiți costache conachi, v-am recunoscut după telescop” „Ihî”, a zis Necunoscutul încet și mi s-a adresat, tot șoptit, ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale, de data asta mie „cât de
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
extrem de fragil i-a șoptit cu voce joasă ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale „dumneavoastră trebuie să fiți costache conachi, v-am recunoscut după telescop” „Ihî”, a zis Necunoscutul încet și mi s-a adresat, tot șoptit, ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale, de data asta mie „cât de mult mă bucur că, în sfârșit, am fost recunoscut, am o rugăminte”, a mai zis, „să mă luați cu peugeot-ul roșu aprins 307 până la tecuci” s-a sfârșit ca o
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
mă interesează cine a inventat motanul și de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
Reanimare. Dar nu ne-au mai recunoscut. N-au întins mâna, nu ne-au mai cerut lumină prin vitrinele touchscreen. Poate trăgătorii de elită care putrezeau pe acoperișuri. Ei și-au ascuțit ciocul de coastele noastre de sticlă, ei au suflat în drenele noastre de tuberculoși. Și au apăsat încet pistoanele nopții. Iar noi, înfășurați în drapele, nu i-am mai recunoscut.
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul suflat cu aur. Și mai sorb, din cînd în cînd, cîte-o gură de sînge. Sînge de prima calitate, fabricat de dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Cu 27 de stabilizatori neu-rohormonali, 16 amplificatori kinetosenzoriali și gust de cocacola. Mult mai bun și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
ai săvârșit păcatul, Blestemul chiar, de-a fi ceea ce ești. E pus în trupul tău ca o sămânță, Din tine să răsară la timp și-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
adîncește muntele în jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales un loc de unde se vede sfîrșitul drumului dinspre marele teatru. sens și contrasens acesta e sensul lor de mers toate au o durată chiar lucrurile banale se distrug reciproc între ele se află tezaurul și ceasul care
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
izvoarele izvoarelor. Vino cu mine spre Rai, unde inima se bucură de Hristos, Domnul. Ia-mă, Doamne Ia-mă azi - ce rost mai are ziua de mîine? Du-mă azi de unde am venit. Sau fă-mă praf și pulbere și suflă-mă în aer. Ia-mă, Doamne, ești tot ce am avut întotdeauna într-o singură zi Satana mi-a luat tot ce credeam că am. Ia-mă, Doamne, și fă din mine un lucru mic în cerul Tău infinit. Ia
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
Încerc să-mi imaginez, oarecum fără rost, fiindcă de când mă știu citesc la întâmplare, ce carte va ține în mână îngerul meu. Știi, oamenii sunt Moscove ruinate de votcă și de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriți în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenușă de paradis și zodie de țări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roșu. Azi cînd veneam spre casă golit de viață am auzit sîngele cum
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
aur cald Și că din întîmplare topit, oh!, ici și colo, De cîte-o alunița, de cîte-un vînat fald De carne rușinata ce-mi murmura: ador-o! Plecau s-aducă ceaiuri din Chină melcii-paji Prin coridoare strimte, odăi întortocheate Și îți suflau în roua paloarea din obraji Elfi cu trompete-nguste sub flamurile lațe. Iar eu, purtat de-o mîna de-azur, cerșeam întruna Să-ți mingii sînii proaspeți și mai rotunti că luna...
Ca un răsfăț anume era trezitul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6666_a_7991]
-
desen primar, din pietre. O roză a vânturilor, ce-și are originea în insula lui Foscolo, în Zante. Iată desenul: Libeccio grecale australe sirocco Lipsesc, desigur, importante personaje aeriene, de pildă, Maestrul tuturor vânturilor, Maestrale, sau "Magíster mundi" cel care suflă dinspre Roma, cetatea cea mai vestită, deci maestră, lipsește și Ponente, ce bate tot dinspre nord-vest, cel alintat Ponentino de romani, recunoscători că le răcorește vara orașul, cât despre aprigul Tramontana, despre cumplitul, arcticul Bora, cel care răscolește sălbatic golful
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
Dinspre larg, unde iahturi și iole zburdă un sărut sărat suav așteptăm, dar ne șfichiuie mai degrabă curentul rece nemilos, de unde venim. E deja octombrie, Australul-rar, o briza din Mezzogiorno e mai mult o părere, o dorință neîmplinită, ",Ostro, australe, suflă-ne-n petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o cale. Poate era mai potrivită plimbarea lungomare spre Nervi, unde perechi ostenite ca noi gustă apusul, nu intră-n parcul umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
de le-ar fi avut pe aproape! Dar le alungase pe toate, pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Emil Brumaru E îngerul de marți care-mi aduce Copilăria ca pe-o turtă dulce, Ca pe-un susan și ca pe o halviță. E îngerul de marți, printre șuvițe De păr cîrlionțat, suflate-n vînt, Ale iubitelor cu trupul sfînt, Ce-au locuit cîndva și pe pămînt Și-acum s-au dus din nou în paradis, Cu genele să ne împungă moale-n vis... Și iarăși am ghiozdanul plin cu bile, Cu sugative
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr au aprins pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu putere și a fost seară și a fost dimineață nu te opri sub cuvânt că totul în universuri e mângâiere la poalele ei m-a pus să semnez și am semnat prin urmare mângâie-mă n-aș putea spune
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
lor de calciu gălbui făptura nu prea înaltă. Deasupra lor, ca două toarte mai cresc din amfora cărnii, sânii cu vinișoare albastre sub piele, pe care îi mângâi de parcă ai învăța un meșteșug de la împletitorul de nuiele, de la cel ce suflă în bășica de sticlă boltiri și muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie, de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă cea din urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
orez bucăți de cuvinte rămase netrăite Distrugătorul e mare amator de culori și vopsele stă cu picioarele încrucișate și se joacă peste capetele plecate cu o baghetă de os prinde sufletul morților din zbor le suge moleculele și ți le suflă în încheieturi ca pe niște forme rotunde de ceață în cautare de vehicule spre a le purta etern transparența VIII Trecerea noastră pe aici nu e decât o repetiție pentru Marea Călătorie în care amândoi vom zbura pe spate cu
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]