355 matches
-
astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți scenariul dedesubt. Și domnișoara Fagles o să fie pe post de sufleor. O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da Silva, arătând spre casetofon. ― Sper să nu plouă, spuse Obiectul. ― O să plouă de vineri În două săptămâni? Întrebă domnul da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
individ, cu sentimentul însă al noului, al unicității: Petrec măștile mele venite să dea un spectacol sau: Piesa-n care joc se cheamă „Viața noastră trecătoare”, / sunt actor destul de bun, îmi știu rolul pe de rost, n/ am nevoie de sufleor... Indiferent că este vorba de istorie, de credință, de dragoste etc., poetul are forța imaginativă de a sublima aspecte insolite ale acestora, inaccesibile ochiului comun sau de a adăuga alte fațete la un edificiu deja realizat. Spre exemplu, într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul poate compune personaje noi. Regizorul poate înlocui orice replică și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (Arată spre culise.) BRUNO: Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? GRUBI (Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua cineva mai din scurt... GRUBI: Și ce facem? Stăm aici ca proștii? BRUNO: Ș’ ce vrei? GRUBI: Mai bine hai în sală. BRUNO: Cum?! GRUBI: Uite-așa! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Sedanul! De aici a pornit totul! FETIȘCANA: Trăiască codul lui Napoleon! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru totala eliberare a teatrului! TOȚI: Ura! RECRUȚII: Ura? Ura? Asta vă duce la pierzanie. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru bufoni și pentru sufleor! Pentru personajele seculare! Trăiască personajele secundare! TOȚI: Ura! Sus cu personajele secundare! CĂLĂTORUL GRĂBIT (Care a stat vizibil în umbră, deși a făcut dese eforturi de a se impune.): Jos cu personajele principale! Această replică este spusă aproape pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să joace în piesă. Cine nu joacă în piesă e împotriva piesei. Spectatorii au fost aboliți! Nu mai există spectatori. Orice spectator poate fi omorât ca un câine, de către orice actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
isteric.): Chemați pe cineva! Dați un telefon! CĂLĂTORUL GRĂBIT: Omul ăsta a suferit vreodată de ceva? BRUNO: Era cam surmenat de câteva zile... MAJORDOMUL: Grubi! Mă auzi? GRUBI (De sus, îndârjit.): Las’ că mai auziți voi de mine! (Plasatoarele, mașiniștii, sufleorul, decoratorii, ceilalți oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în jurul gropii.) — Ce se-ntâmplă? — Ce vrea? — L-ați anunțat pe dom’ director? — O să cadă! — Ce naiba, dom’ne, doar pân-acu’ a mers destul de bine... — Tu-ți amintești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu e nevoie de nimic pe aici, adăugă el supărat, doar pentru mine. Biblioteca asta e țapănă de tot. Uite cu ce îmi pierd eu timpul. Trebuia să găsească el ceva de zis, ca să uite că are nevoie de un sufleor, nu-i așa? Un fraier în plus. — Deci te-a lăsat poliția să pleci? — ‘Trăiți, sunt Suspectul numărul unu, nu uita! se lumină Bez. A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe asfaltul trotuarului ca pe un patinoar înclinat. Dumnezeule, unde sunt oamenii ? nu se aude niciun strigăt, nu trece niciun automobil. orizonul pare înghețat, cerul vidat, nicio vibrație urbană, nimeni nu iese din imobile, nimeni nu deschide vreo fereastră, cușca sufleorului universal este goală. mai toate ușile sunt larg deschise și chiar ferestrele blocurilor (mai ales cele de la parter și de la primul etaj, ca și cum locatarii ar fi sărit, brusc, pe fereastră). niciun cîine nu latră nicăieri, nicio pasăre nu zboară în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Hasan ca într-o oglindă, ieșind temporar din propria identitate, fiind mulțumit de ceea ce vede: celălalt joacă bine rolul care i s-a dat, ca să nu mai vorbim de extraordinara prestație actoricească a figuranților care cunosc totul. Ascuns în cabina sufleorului, actorul principal își privește dublura, care n-are la dispoziție decât o singură reprezentație pentru a-și dovedi talentul. Este un mic exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală, un straniu schimb de experiență. Pornit el însuși într-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
duce pe umerii lor grijile țării - și ce multe sunt! - , domniile lor ar putea concura cu succes pe mulți dintre scriitorii noștri. Din păcate, este o impresie falsă. Fără textele redactate de alții, la îndemână și în lipsa sfătuitorilor și a „sufleorilor”, adică rămași singuri, descoperiți, conducătorii noștri ni se înfățișează drept niște persoane destul de rudimentare și primitive. Așa cum sunt de fapt. Iată cum explica Petru Lucinschi, într-un interviu pe postul de televiziune NIT, rezultatul tratativelor cu separatistul Igor Smirnov, și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fost publicat numai în 1619 folosindu-se Q1. 1623 Prima ediție Folio. Piesă Regele Lear este tipărită pe paginile 283-309 în secțiunea dedicată tragediilor. S-a folosit un Q1 cu pagini corectate și necorectate, modificat probabil după manuscrisul folosit de sufleori. Lipsesc 300 de rînduri din Q1 și sînt adăugate 100 de rînduri în afara altor modificări. Este considerată versiunea cea mai apropiată de originalul shakespearian. Edițiile moderne folosesc textul din Folio, în care se introduce textul omis și prezent în Q1
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
I-iu" care, pe atunci, se mai numea și "Medalie de aur". La serbare trebuia să recite, printre altele, și o poezie primită în scris cu câteva zile înainte, chiar de la domnul învățător. O știa perfect. Nu avea nevoie de sufleor. În pantaloni scurți, albaștri, noi; cu o cămașă din americă albă și ea aproape nouă, proaspăt apretată și călcată cu un fier încins cu mangal, cu sandale tot albe împrumutate de la sora lui Lala, care purta același număr cu el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia vor să-i sufle. Îl credeau incapabil. Nu avea nevoie de sufleor: " Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine!/ De-o firimitură-mi este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ministerul i-a comunicat gimnaziului din Botoșani că n-are nici un loc vacant, de bursier 75. În aceeași primăvară, trupa Tardini-VIădicescu dăduse mai multe reprezentații în Botoșani. Cînd trupa își pregătea plecarea la Cernăuți, a fost angajat și poetul, ca sufleor. Astfel el a reapărut în Cernăuți, dar nu ca elev76. Lui Ștefanelli i-a spus că vrea să-și dea examenele restante și apoi să între la cursuri, ca elev public 77. Dar în luna mai (1864), a dispărut din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a fost angajat Eminescu, ca sufleor și copist, cu 60 de bani pe zi112. În această trupă, el a stat în vara anului 1867 și în iarna lui 1868. O dată cu primăvara, a trecut în trupa lui M. Pascaly, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a fost angajat Eminescu, ca sufleor și copist, cu 60 de bani pe zi112. În această trupă, el a stat în vara anului 1867 și în iarna lui 1868. O dată cu primăvara, a trecut în trupa lui M. Pascaly, cu care, în vara aceea a făcut strălucitul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întîlnit pentru prima dată Eminescu cu I. L. Caragiale 114. Pascaly îl iubea pe Eminescu, ca un adevărat părinte. Pe baza unei recomandații ce i-a făcut, la 12 sept. 1868, poetul a fost angajat, cu contract, pe 6 luni, ca sufleor II și copist, la Teatrul Național, cu leafă de 166,66 lei noi pe lună115. La 21 martie 1869. după expirarea contractului, a trecut din nou în trupa lui Pascaly. Pe la începutul lui mai 1869, aflîndu-se în Cișmigiu, cu Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu noi? Autorul: Păi..., cu voi rămîne așa; voi vă mai amintiți ce am scris eu în ultima paranteză a piesei? Gh. P. unu și Gh. P. doi: Cum să nu! (nu-și amintesc) Stai puțin! (se îndreaptă spre culisa sufleorului) Iubito, dă-ne puțin textul... (se uită amîndoi pe ultima pagină) Uite, da..., aici e ultima paranteză... Autorul: Dă-mi mie textul..., așa; cei doi aduc miniscena în mijlocul scenei (către cei doi), hai, dați-i drumu'; așa, pun cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
succesul drumului pe care Alexa l-a urmat. Alegere semnificativă: el semnează la Sibiu spectacolul Noaptea bufonilor, reunind textul cehovian Cântecul lebedei în care un actor bătrân celebru, sărbătorit pentru cariera sa, rămâne uitat într-un teatru în compania unui sufleor apropiat și cu texte shakespeariene ce sugerează repertoriul universal al teatrului. Cei doi își evocă viețile, vieți de actor devorate de roluri și texte, vieți în care jocul a constituit expresia propriei biografii. Text exemplar pentru un interpret care a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în teatru, după seara unei premiere adoarme în cabină din cauza euforiei alcoolice a succesului avut... și se trezește singur noaptea în teatrul închis. Ajuns pe scenă realizează că este singur, dar din spațiul misterios al teatrului își face apariția batrânul sufleor care este locatarul teatrului. Deci simplu, simplu de tot... În drum spre Sibiu și după ce citisem textul de mai multe ori mă întrebam unde se află magia acestui text și de ce am fost distribuit eu întrucât înca de la prima lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
textul de mai multe ori mă întrebam unde se află magia acestui text și de ce am fost distribuit eu întrucât înca de la prima lectură textul îmi lăsase impresia că este unul terminal al carierei. Am aflat că fusesem distribuit în sufleor, în rolul actorului juca domnul Ilie Gheorghe, un mare nume al teatrului . Era o primăvară frumoasă, numai de teatru nu aveam chef. Trecuse sărbatoarea Paștelui. Poate din această potrivire a vremurilor s-a născut un minunat spectacol. Din acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atât de caraghioasă forma ei în plan concret. E un bufon ca aceia din textele lui Shakespeare, o paiață înțeleaptă care îndărătul fiecărui giumbușluc ascunde singurătate și contemplare a singurătății, dar și dorința nemărturisită de comuniune și de completare. Apariția Sufleorului (Marian Râlea) îl întremează și-l animă. Urmează să-și joace ultima carte, rolul vieții lui, toate rolurile deodată, doar să joace și să fie văzut! Doar să retrăiască bucuria chemării la rampă, fiorul aplauzelor, falsa aceea apreciere. Falsă zice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cât mai poate? oare chiar nu mai poate ? Costumul lui e ca o prelungire a corpului, vocea ca o orchestră de instrumente și fiecare ton, o lume de nuanțe. Energic, exaltat, începe să recite monoloage și să-l facă pe Sufleor complice în acest act de virtuozitate teatrală pe care-l vânează. Joacă de parcă n-ar mai fi jucat nicicând și știind că n-o să mai joace nicicând. Că vremea lui s-a sfârșit și că la capătul drumului nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Lasă scena" i-a spus cea mai cea dintre cele mai cele și-n fața acestei cereri a ales: parteneriatul l-a încheiat pe viață cu locul în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]