1,018 matches
-
Marin este o poetă extraordinară. Eugen Negrici Despre puțini poeți români contemporani se poate spune că au avut ceea ce Mariana Marin numea "curajul de a lucra la rădăcina Răului", de a rămâne cu o uimitoare consecvență și cu o încrâncenare sufocantă într-un spațiu al delimitărilor etice, unde "cucerirea de sine" recurge la confesiunea denunțătoare și la nemiloasa autoscopie. Poezia Marianei Marin este oglinda unei conștiințe neconcesive, care, puse în dificultate de asaltul necruțător al istoriei (individuale și colective), secretează, spre
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
dar te mai citesc!" Ultima parte a frazei, însă, nu e nici ea pe deplin adevărată. Mă uit de câteva luni bune la ultima ei carte, o antologie, Zestrea de aur, care tot iese la suprafață din mormanul de celuloză sufocantă al acestei camere în care-mi duc viața. Iese cu impetuozitate și, nu știu cum, mereu invers, cu titlul în jos și ultima copertă în sus. Abia acum înțeleg semnificația, și a fotografiei, și a încăpățânării de-a mi se impune privirii
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
prin lume ca o nălucă, trăind parcă un timp adormit. Nu de puține ori, ca cititor, îți vine să oprești lectura pentru a medita la vicisitudinile vieții care au făcut-o inertă la mediul înconjurător, la zbaterile într-o viață sufocantă care nu permite deschiderea vreunei ferestre prin care să pătrundă speranța. Fiul ei, David, ar putea fi raza ei de lumină, dar copilăria lui trăită în bătăi și umilințe, mai mult îi întunecă viața. În partea a doua a romanului
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
a închisorii de la Râmnicu Sărat, unde singurele forme de comunicare erau tusea în ritm de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează în stilul unui romancier interbelic experiența muncii silnice la Canal, într-un lagăr cu valențe sud-americane: căldură sufocantă, mlaștini, boli infecțioase etc. Torționarii închisorii de la Făgăraș aplică torturi demne de un donjon medieval: deținuții sunt zidiți în nișele din pereții fostei cetăți. O secțiune consistentă este dedicată "fenomenului Pitești"; din păcate, paginile respective nu aduc informații noi sau
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
ce se vrea infernal scrutează mai întâi ambianța proximă: "Dacă e vorba de Suceva, atunci nici nu știu ce să fac mai întâi: să prețuiesc singurătatea culturală - pe care aici o am din plin -, sau să disprețuiesc amalgamul, pestrițul, sordidul, vanitățile, impostura sufocante? Să deplâng absența unei biblioteci serioase, a unor reviste și edituri de prestigiu, a unor dezbateri fără intermediarul hârtiei, sau să mă fericesc că am aici anonimatul la care visam din copilărie?". De fapt, ambele ipostaze sunt nesatisfăcătoare, întrucât singurătatea
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
adeziunii pasionale și cei ai rezervei înciudate. Punctul de plecare al criticii actuale adresate comunismului e, să recunoaștem, nu o dată rezonabil, precum observația privitoare la antiintelectualismul endemic al demnitarilor comuniști, începînd cu cei din vîrful piramidei: "înainte de a deveni total sufocantă - Ceaușescu de dimineața pînă seara - se mai perindau și niște seriale: Dallas (Saga a rechinilor capitaliști) sau Colombo. în legătură cu acesta din urmă, mă întrebam cum de a fost selectat (serial admirabil, de altfel) și mi-am dat următorul răspuns: asasinii
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
partener: el poate fi reprezentat de întreaga comunitate ce contribuie direct și indirect la aventurile sinelui pe care îl modelează. Exemple concludente le oferă cărțile lui Dan Lungu, Filip Florian și Sorin Stoica - epopei ale vieții trăite în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
compozitorului. Nici vorbă de exces al virtuozității instrumentale ori de șoc al impactului cu insolitul sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile, pe atât de vulnerabile, s-a arătat a fi opusul lui Ranaud François - Poemes de Paul Mefano (observați
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la socoteală și "know-how"-ul furnizat de celălalt pilon din umbră, fugarul Priboi, avem încă un fragment de explicație pentru ce-a însemnat "marca Năstase" asupra politicii românești. Această marcă a devenit vizibilă din primul moment, dar a atins dimensiuni sufocante în timpul campaniei electorale din 2004. Recurgând la mijloace împrumutate din arsenalul Securității, Adrian Năstase nu doar că a amenințat, dar a și pus în aplicare un set întreg de hărțuieli ale adversarilor considerați primejdioși. Felul în care, în câteva luni
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
rămâne spiritul, dar și imaginația. Ea, așa cum se rostea Voltaire, „galopează, dar judecata merge la pas”. Și culoarea ochilor spune destule. Există chiar o mistică a culorilor, în general - de la textele pe carele folosim, până la imprimarea culorilor din robotica aproape sufocantă care ne ia zilnic în primire. Ei bine, se vor întreba unii malițioși, cui prodest acest netămăduitor ocol ... lexical ? Răspund - pentru a mă pregăti să scriu (à la cronicarii moldoveni) despre fața plăcută a Profesorului, care se luminează prin ochii
Trăind lângă modele. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
1989 la Timișoara - iată îmbinarea unei luni, a unui an și a unui oraș care au marcat, definitiv, Istoria României. Cele mai multe dintre țările central și est-europene părăsiseră deja lagărul socialist. România părea că va rămâne sub asediul unui regim antipopular, sufocant, dictatorial. Cuplul Ceaușescu părea veșnic. Se și comporta ca și cum s-ar bucura de viață-fără-de-moarte, iar, dacă printr-o minune, ar fi cedat, puterea s-ar fi transferat în familie, generației următoare de Ceaușescu. Revolta Timișoarei a părut, tocmai de aceea
Agenda2004-51-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283166_a_284495]
-
fost un succes la San Remo și s-a vândut bine în Germania și în Elveția“. Albumul „Senza giacca e cravatta“ cuprinde 16 melodii cunoscute din cariera napoletanului și a fost lansat la o librărie din Brașov. Pe o căldură sufocantă, sute de tineri s-au înghesuit să primească un autograf de la Nino. Muzicianul s-a achitat cu brio de misiune, fotografiindu-se cu mulți fani și acordând o serie de interviuri. Următorul single promovat pe piața autohtonă din acest album
Agenda2004-31-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282704_a_284033]
-
cu numere de Timiș. Parcă rătăcite în timp. Ajungem la Izvorul Brusnicel. Aici oprește și drumul proaspăt presărat cu criblură. S-a săpat și-n jurul izvorului. Apa se scurge prin crăpătura unei stânci uriașe. E rece, excelentă pentru căldura sufocantă de iulie. Doda Ana ne umple două peturi. Pornim pe același drum, în sens invers. De o parte și de alta, parcă presărate, construite fără nici un plan de sistematizare prealabil, ci așa cum a dat Dumnezeu și cum a permis albia
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
în comun. Stockholm este un oraș cu mai multe fețe, la fel de frumoase, fiecare parte a orașului distingându-se în felul ei. T-Centralen este, de exemplu, acea parte a orașului identică cu marile capitale, cu trafic înfiorător și mulțimi de oameni sufocante. De aici poți să mergi pe malul apei la Djurgarden, o insulă superbă, ideală pentru plimbare sau picnic. Te poți plimba apoi prin Östermalm, cea mai elegantă parte a orașului, cu clădiri impresionante. Ori te poți plimba prin Kungsträdgarden (Grădina
Agenda2005-07-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283396_a_284725]
-
dacă ar fi fost, așa, într-o bună logică, fenomenul ar fi trebuit să debuteze o dată cu prima probă scrisă, si nu cu ultima. Firește, a fost mai mult decît neplăcut că mii de candidați să aștepte în săli de clasă sufocante o jumatate de oră și mai bine primirea subiectelor. Dar candidații care nu s-au prezentat la proba respectivă (cîți vor fi fost) nu s-au prezentat (am impresia) din alt motiv: și anume acela că și-au dat seama
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
nu o recunoaște, nu realizează cine e, apoi, într-o fracțiune de secundă, fata brăzdata de riduri întinerește, bătrînica redevine, sub privirea proustiană, proaspătă Gilberte de odinioară. Pentru o dată, acest "efect special" nu mai pare pueril, ci iradiază o nostalgie sufocanta. Apropo de nostalgie. Păcat că un film splendid, făcut tot sub culorile Franței, de georgianul Iosseliani (Adio, pășune pentru vaci!) a fost prezentat în afara competiției. Ar fi putut fi La Palme d^Or a ediției ^99. Și tot la capitolul
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
cărți (titluri?) și constată că, în mod evident, "calitatea cărților s-a îmbunătățit considerabil de la începutul anilor '90". JOI, 3 iunie, a doua zi de Tîrg: reporterii revistei vînează personalități și impresii. Cum aerul e (că de șapte ani încoace) sufocant, impresiile se reduc la o frază-două: Augustin Buzura: "Atmosferă este foarte bună, ca la orice tîrg serios". Gabriel Liiceanu: "(...) editurile încearcă să se prezinte tot mai spectaculos și din asta au de cîștigat, evident, cartea și publicul". Nicolae Manolescu: "E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
si in volutele vorbirii și gîndirii lui Adam Puslojic. Pentru Adam Puslojic orice referință livresca face să rezoneze o întreagă claviatură de afecte și antrenează confesiuni ce, daca nu ar avea și grație, ar fi în mod obișnuit impudice și sufocante pentru cititor. Toate cărțile despre care discută Puslojic se arătă a fi puternic asumate și impregnate de propria să biografie. La fel cum, ni se povestește, intră în relație cu cărțile, personalizîndu-le, si Nichita Stănescu. Dar mai mult decît despre
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie română. Primele sale versuri nu conțin decît o enumerare, ușor retușată în direcție simbolică, a suferințelor hărăzite celui care a avut de îndurat la propriu întunericul umed, singurătatea, aerul sufocant, întreaga mizerie a temniței ce i-a circumscris - caz rar - cea mai fragedă pruncie. Bilanțul afectiv e, firește, prudența îndurerată, circumspecția ce abia reușește a învălui revolta omului silit la inadaptare: Între sacrificiul de sine și devorarea de alții/ m-
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
în istoria artei a șaptea, "filme ale bătrîneții" (antologicul Umberto D, de pildă), American Beauty va rămîne, printre altele, un titlu de referință al vîrstei de mijloc; criză din jurul vîrstei de 40 de ani; mezzo dell'camin perceput că o sufocanta fundătura. Un bărbat de 42 de ani, cu viața așezată pe niște "sine care nu mai conduc nicăieri" (o căsnicie mortificata, o slujbă de întreținere, o fiică, liceeană, înstrăinata și necruțătoare) hotărăște, într-o bună zi, să sară de pe acele
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
fascinantă a Puterii. Nici o antologie a Oscarurilor nu va putea face abstracție de prestația lui Gwyneth Paltrow ("Cea mai bună actriță", pentru Violă din: Shakespeare în Love) la decernarea premiilor: un colosal, neîntrerupt, hohot de plîns, cu modulații savante și sufocante, un discurs plasat (că și poveștile despre genii îndrăgostite) pe muchia fină dintre ridicol și sublim. Fără teama de ridicol și fără să se sinchisească de sublim, rulează în oraș un film "franțuzesc" care a avut un imens succes de
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
oară în mod consecvent - ai propriului destin), cu mult mai multă aplicație decât orice exersare nestingherita, dar claustrofoba a jocului parlamentar și decât orice înregimentare partinica (cu atat mai mult "înregimentare", cu cat reacția în planul politicului tinde să devină sufocant de exclusivista, epuizând rapid credibilitatea taberelor). cu adevarat, în acest caz democrația se exercită, fără tentă electorală, de jos în sus, ca o reformare din temelii a unei mentalități a închistării. Să sperăm că nu ne aflăm decât la început
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
Hai să ne pierdem!) Plutea pasul ei în noaptea albă/ Cum ar fi mers/ Pe apele înspumate ale gândurilor." (Mers de pasăre albă) Este o poezie a lui "zis și făcut" - în varianta "gândit și scris" - fără legătură cu arborescenta sufocanta (sau cu ezitarea interminabila) prin care se caracterizează poezia la modă azi. Se poate presupune că așa va arăta poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu: "Eram o fiara/ Pe marginea drumului;/ M-a vânat altă fiara.// Eram grâul/ Râzând pe
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]