726 matches
-
întins lângă ea. Când a început să plângă, s-a întors cu spatele la el și și-a îngropat fața în mânecă în încercarea de a-și înăbuși suspinele. Tata s-a trezit numaidecât și i-a astupat gura cu mâna. Printre sughițuri l-a auzit cum îi șoptea la ureche: Nu plânge așa de tare! Dacă te aude cineva ai să fii criticată". A fi criticat era ceva serios. Însemna că tovarășii puteau spune că nu era demnă "de a participa la
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
fii criticată". A fi criticat era ceva serios. Însemna că tovarășii puteau spune că nu era demnă "de a participa la revoluție", că ar fi o lașă. L-a simțit cum îi îndesa o batistă în mână ca să-și potolească sughițurile.[...] După patruzeci de zile de marș și mai multe ambuscade, au intrat în orașul Nanjing, la circa șapte sute de mile la sud de Jinzhou, care fusese capitala guvernului Guomindangului. Era cunoscut drept "Cuptorul Chinei" și, la mijlocul lui septembrie, era încă
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
să nu treacă niciodată neobservate. După revoluție, criticul ieșean a rămas același justițiar cu zâmbetul pe buze. Cărțile sale - în special incursiunile în tradiția plagiatului la scriitorii români - le-au produs unora valuri de transpirație, transformate în prelungite accese de sughiț ale autorului. Cu excepția ieșenilor, puțină lume știe însă că, pe lângă analizele literare propriu-zise, Alexandru Dobrescu este și un neobosit autor de comentarii cu substrat civic. Editorialele sale, publicate în cotidianul "Ziua de Iași", reunite în volumul S'avem pardon!. Note
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]
-
picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am să plec acum. Pleacă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei vorbesc în aer. Vorbesc aproape mai mult decât ochii. Se sufocă undeva, între tencuială și lumina veiozei, între mușamaua din bucătărie și dulăpiorul cu medicamente. Plânge. Plânge liniștit, cu sughițuri mici. Liniștit. Aproape liniștitor. — Nu știu, David, el voia acolo... Ar fi trebuit să fie ca un fel de excursie. Nu știu... Somon cu portocale. Asta fusese ultima lor cină, în mintea lui, în memoria subiectiv creativă a unei zile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mevlevi. Știi ce spun, ai atâtea cărți de Rumi. Cu sticla și două pahare în cinci degete Îde la mână) făcute gheară, am împins-o spre sofa: — Rumi service, am anunțat, indicându-i cu un gest larg pernele. Bând cu sughițuri mici și privindu-mă drept în ochi, a declamat: — Sunt singura femeie din confrerie. Șeicul e convins că voi urca rapid în ierarhie. — Femeile n-au ce căuta la ceremoniile lor, am suspinat. Poate doar să fie prezente în public
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
turban și-i încadra fața după moda talibană, în schimb avea dinții, altminteri impecabil înșirați, cam gălbui; anticarul neîngrijindu-se de gura lui, nu erau spălați niciodată. — Numai să nu mă umiliți, a zis. — Bhuuuh, a făcut Leila, oprind un sughiț de plâns. M-am uitat la ea cu reproș, iar ea mi-a susținut pri virea cu iritare. Ochii lui Jamsheed treceau de la ea la mine cu ce mi-a părut a fi o satisfacție îngâmfată. Când, ajutat de Leila
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu nesaț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi urca la etaj, unde-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei. Chipul lui Naoji s-a întunecat. — Nu mai durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bălării eroi-comice nicolaesciene făcînd o concurență neloială unor filme precum Garcea și oltenii sau A doua cădere a Constantinopolului în amestec zburdalnic cu gagurile celor de la grupul Vouă, diferența fiind mai ales una de grai, graiul moldovenesc împănînd ca un sughiț de maimuță beată întreaga peliculă. Povestea se petrece într-un sat din Moldova unde locuitorii așteaptă cu sufletul la gură integrarea (europeană) într-o lume mai bună, ghidați pe drumul construirii și propășirii capitalismului la sate de investitorul local, domnul
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Cristian Teodorescu Duminică, 26 august. O persoană din județul Călărași cîștigă, cu o variantă simplă, potul cel mare la Loteria Română. Ce sughițuri pe bietul cîștigător. Cred că o țară întreagă și o parte dintre vecinii noștri din Bulgaria, Ungaria și Republica Moldova s-au strîmbat văzînd că uriașul premiu se duce în buzunarul cuiva, după nu știu cîte săptămîni de așteptare. Fiindcă, vorba
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
Întinsese poate cea mai delicată mână. Îmbrăcată cu ceva foarte străveziu, Ada, pentru că ea era, Îl cuprinse pe după gât, exact ca atunci și-l sărută pătimaș iar el desluși niște frumoase vorbe de alint și Întrebări monosilabice nearticulate Înnecate În sughițuri și oftaturi. Trecuseră aproape două ore când cei doi Își făcură apariția În living-ul somptuos. Erau așteptați iar G se grăbi să spună: Știm că ai fost și Încă mai ești surprins și de aceea cred că sunt obligată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu atenție, după care începe să-și lingă dosul palmei. Toți îl privesc mirați. — Minune de la Dumnezeu, lacrimile mele au gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco! Târfo! Eu am fost campion al Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
această lovitură. O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu poate continua așa. Să ai un copil în afara căminului e un lucru mai mult decât deplorabil. Sunt dezolată. Suntem doi oameni civilizați. Aici, chiar din această clipă, drumurile noastre se despart. Și Doina izbucni într-un plâns plin de sughițuri, spasmodic. El încercă să o liniștească. Tu trebuie să înțelegi... Ce să înțeleg, că soțul meu se culcă cu prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă ingrată între mine și tine, că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
jos din pat, într-o tulburare ce îmi este cu neputință s-o ilustrez - căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită cu dispreț la ea. În minte îi apare chipul celui de care s-a îndrăgostit, părul, mâinile, ochii, îi aude vocea: "Va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită, s-a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu coada ochiului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna aceasta a crezut că își pierde mințile. Toți din casă s-au obișnuit să se folosească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Partea a treia După un drum lung, timp în care Ina o ținu tot timpul într-un plâns istovitor, plin de sughițuri și spasme, când mașina ajunse în fața porții, ea deschise grăbită portiera și o ținu tot într-o fugă până în casă. Se declanșă într un hohot de plâns pe care, pentru a-l înăbuși, își înfundă capul într-o pernă, ascunzându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am vorbit despre Duța cea din copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am vorbit despre nemernicul de Igor, cel care m-a bătut cu urzicile peste picioare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar Levi întorcea mereu capul și dădea din mâini și din picioare. Medicul nu știa ce să spună și ridica din umeri. Stătea prostit deasupra burții umflate ca o minge ce vibra de viață înăuntru. În timpul ăsta, Levi plângea cu sughițuri și împingea mâinile mamei și ale doctorului cât mai departe de el. Printre lacrimi le mărturisea că bagheta magică așezase cuburile în formă de casă cu ferestre, horn și acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se făcuse mare și avea grijă de peștișorul albastru căruia îi plăcea la nebunie să alunece printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două, trei sughițuri, ochii lui Levi, cu genele prinse în lacrimi, implorau să nu-i ia nimeni jucăriile, că burtica lui e destul de mare și nu vrea să supere nici floarea și nici peștișorul. Ceilalți se uitau unii la alții și nu înțelegeau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]