1,146 matches
-
a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Marian Papahagi, Theodor Baconsky și Ion Bulei. Acum, când universități prestigioase și instituții culturale din Roma, Veneția, Padova, Milano, Napoli sunt pregătite să primească douăzeci de bursieri români, d-na Andronescu face pe uituca și, dintr-o trăsură de condei, sugrumă și acest firav canal de comunicare spirituală dintre România și Europa spre care, chipurile, ne îndreptăm! Aș înțelege dacă la mijloc ar fi vorba de sume fabuloase. Dar, așa cum am scris și altădată, discutăm despre sume meschine de câteva sute
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
a personalității sale. Se vede treaba că partea indignată a "boborului" care-a pus mîna pe condei a citit pentru prima oară un rînd ieșit de sub pana profesorului de la New York University. Poate că vocile lor ar fi fost mai puțin sugrumate de furie dacă ar fi fost familiarizate cu concepția mai largă a lui Tony Judt, un binecunoscut "eurosceptic", care a scris pagini extraordinar de dure și despre Franța, și despre Belgia, ba chiar și despre Statele Unite. În nici una dintre aceste
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
așa cum, de altfel, suntem noi toți, ci o stranie certitudine a viețuirii omenești. Procesul (auto)-cathartic declanșat cu fiecare creație/receptare a(le) unui mesaj scriptural apare cu atât mai important, cu cât aiuritoarea mercantilizare a spațiului cultural tinde să sugrume, invariabil, dimensiunea aurorală a existenței. Tâlcul reconfortant al cărții lui Ion Vartic constă tocmai în entuziasmul "naiv și sentimental" pe care lectura operei cioraniene îl provoacă autorului și, prin mediere intelectuală, ni-l transmite și nouă, cititorilor săi.
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-sale pentru premiul Eminescu ar fi bine meritată.
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
moarte, de propria slăbiciune omenească, care ieșea la suprafață în nenumăratele, întotdeauna penibilele și istericele lui istorii amoroase. A făcut cadou propria moarte dușmanilor revoluției: albgardiștilor, popilor, chiaburilor. De aici fervoarea lui de gâde poetic, dusă până la sadism. Și-a sugrumat propriul cântec de dragul supraviețuirii, avea nevoie de răzvrătire, de strigătul poetic revoluționar, dar, prizonier al sinuciderii, n-a putut depăși prin strigătul său chemarea morții, a amânat-o doar. în lupta crâncenă cu moartea, Maiakovski a fost un poet mai
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
pentru a căuta locurile necunoscute ale fetei. - Este minunat ce-mi faci! Ah, cât de mult te iubesc, Mircea! - Speram să-ți placă. - Cum de ești așa de priceput? - Antrenamentul. - Obrăznicătură. - Să știi că mă opresc. - Dacă vrei să te sugrum... - Cum??? Sunt curios dacă nu te lauzi cumva. - Vrei să știi? Stai că vezi tu acum pezevenghiule, și Mircea simțea presiunea mușchilor interiori, asupra cercetașului său. Era ca un muls, strângea, slăbea, strângea, slăbea, fără ca fata să mai facă vreo
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
vreo mișcare din șoldurile sale vrednice și pricepute. - Ce-mi faci? Mă grăbești așa și nu vreau să fiu grăbit cu tine în seara aceasta. Ești prea delicioasă să întrerupem plăcutele clipe de extaz. - Nu ai crezut că te pot „sugruma” și am vrut să-ți arăt că pot s-o fac. - Ești un deliciu feminin și un fenomen nemaiîntâlnit până acum. - Și credeai că le știi pe toate. Inversând din nou pozițiile, șoldurile sale se așezară din nou mai bine
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
gâtuindu-l din ce în ce mai tare. Aleargă astfel spre sat, intră în sat urlând cu lupul în spate, care acum, dacă ar putea, s-ar desprinde de om și ar fugi, însă acesta, înnebunit, în starea lui capătă o forță colosală care sugrumă lupul asupra căruia sătenii alarmați sar și-l doboară, desprinzându-l în fine de victima care se țicnește... Tot în Maramureș, ținut plin de povești și de întîmplări ciudate: o căprioară urmărită de un lup este ajunsă, sfâșiată, - spinarea, - o
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
punându-mi o mie de întrebări, văd că s-a făcut seară, luminile încep să se stingă și petalele mă strâng din ce în ce mai tare. - Ce se întâmplă? strig fără ca nimeni să mă audă. Ele continuă să mă strângă, mă închid, mă sugrumă, îmi iau aerul, lumina, viața. Ele, care mi-au dat strălucirea. Încep să înțeleg. Clipe de glorie. Au fost într-adevăr doar clipe. Și glorie. O viață de o zi, dar aș putea să povestesc ro mane de câte am
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
voi, noroade nesătule, / Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus?! N-am înfruntat noi năvăliri destule / Din Miazănoapte, Răsărit și-Apus!? Adună-ți, rege, oștile și du-le / La biruință-așa cum le-ai mai dus! // Dușmanii noștri vor să ne sugrume, / Dar până când ne dau Carpații scut, / Acel-ce ne va șterge de pe lume / Să știe toți că încă nu-i născut. / Și-n veci va fi străvechiul nostru nume, / Cinstit în pace și-n război temut. Să știe toți că un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
din 07 august 2016. Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În turn răsare luna cu oasele subțiri, Sângele în valuri spre
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de iubiri... Citește mai mult Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă,În ochi, o lume-ncet mi se destramă,Cohorte de-amintiri mă prind din urmăPe drumul vieții sângerând în toamnă.Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă.La poale, mișună furnici flămânde,Miroase-a vânt, a soare ars, a brumăși aș pleca departe, dar n-am unde...În zidul cel bătrân o inimă se surpă,În turn răsare luna cu oasele subțiri,Sângele în valuri spre ceruri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
perioada asta La voi în prag și de la fiecare Să-adun și să arunc în zări, năpasta, Că știu că vă e greu și că vă doare Îndepărtarea de pământul-mumă. Iar dorul de copii ori de părinți, Vă răvășește gândul, vă sugrumă Și vă-nălțați, fierbinte, către sfinți O rugă, să le fie numai bine Cum ați dorit când ați plecat de-acasă Iar voi vă chinuiți, printre suspine, Să aibă ”mult” și ”binele” pe masă. Sunteți pribegi prin lumile deșarte Deși
COPII DE ROMÂNIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381652_a_382981]
-
și-un ciob de cântec, de pe-o rază de soare... Știi cât doare? Fluierul a adormit pe margini de cărare și-o lacrimă-n rugăciune, știi cât spune? Sunt visul dintr-o noapte albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul... Știi?! Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ȘTII? / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ŞTII? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381766_a_383095]
-
redactate prost, complexele de superioritate, oamenii care te sună de 10 ori în 5 minute, deși e evident că, dacă nu răspunzi, ori nu poți, ori nu vrei, răutatea, ciorapii fini de damă, care sunt ori prea strânși și te sugrumă în talie, ori prea largi și alunecă de pe tine, lăcomia și meschinăria, oamenii incapabili să spună “Am greșit!”, “ Îmi cer scuze!”, “ Îmi pare rău!” sau “Iartă-mă!”, parfumurile grele și ostentative, dorința de putere, foamea de bani, șoferii nesimțiți, mulțimile
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
campionatul. Nu, nu știu cînd, dar îl vom lua, cîndva în timpul acestei vieți, și-atunci voi fi acolo, pe Ion Oblemenco, cîntînd “De bucurie, rar avurăm parte,/ În unele duminici pe la nunți...” Mihai întreabă, Simona răspunde: 1. Acum, că ai sugrumat Jurnalu’ din Cațavencii, cu ce sentiment ai rămas față de Eba? Simona: Depinde de EBĂ. Aia pe care o contruisem eu, în capul meu, era aproape adorabilă, în prostia ei, de cele mai multe ori candidă. De ea îmi este dor, uneori. Cea
Un interviu cu Dan și Mădălina, pe care și l-au luat singuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18401_a_19726]
-
consemnarea „eliberării ultimei brazde de pământ de sub cotropitorii fasciști” ci adevărata recuperare și Re-Întregire a spațiului de socio-etno-geneză a românilor. Este replica Trupului Armat al Națiunii dată ucigașilor de neam și identitate. Este semnătura de foc pusă pe istoria multimilenară sugrumată de banditismul cotropitor. 25 Octombrie este revanșa istorică a Românilor, îmbălsămată cu sângele a sute de mii de fii ai acestui Neam! Pricepeți, domnilor politicieni, de ce trebuie să puneți un genunchi pe pământ și să iubiți Armata Națiunii? Pricepeți de ce
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
spună într-una dintre veritabilele lui Filipice Soljenițîn: „... vai de acea națiune în care propășirea literaturii e întreruptă prin forță. Nu e vorba numai de o atingere adusă libertății presei; inima însăși a națiunii încetează să bată. Memoria națională e sugrumată. Acea națiune nu mai știe nici ea ce este cu adevărat. Își pierde unitatea spirituală și, cu toate că în aparență își păstrează aceeași limbă, fiii ei încetează să se înțeleagă. Generații amuțite îmbătrânesc, mor fără să-și fi povestit istoria nici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
căsnicie, din viață, stând departe unii de alții...” Îi era dor de Adrian. Tânjea să adoarmă în brațele lui, să-i simtă respirația în păr, să fie sărutată de el și să facă dragoste împreună. O năpădiră lacrimile. Dorința o sugruma, cutremurând-o de dor, de durere. Se simțea singură și neîmplinită, atât în căsnicie cât și în vâltoarea vieții. Brusc, smulse halatul cu amărăciune și îl îmbrăcă grăbită și nervoasă, nesuportând să se mai vadă în oglindă. Ieși repede din
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
o moștenire prețioasă. Generații la rând s-au sacrificat să fondeze biblioteci personale sau publice, cât mai complete, iar schimbul de cărți, pentru citit, era o aleasă preocupare. Dorința de a avea un colțișor cu cărți, nu a putut fi sugrumată de constrângerile social politice ale orânduirii comuniste. În timpul claselor primare, adunam sticlele, le spălam și le vindeam, ca apoi să cumpărăm o carte, care constituia o mare bucurie. Editura “Biblioteca pentru toți” și “Editura tineretului”, care mai avea și pagini
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
care-i cu totul altceva decât juvenila joacă de-a versurile). Iată cât de promițător, viu, dinamic, expresiv poate să sune poezia ,,În horă”: ,, Aer, foc și humă,/ Omul are câte-o mumă,/ Una pașii i-i îndrumă,/Ceealaltă îl sugrumă.// Foc, humă și aer,/ Uneori, cu ea mă-ncaier,/ Mă supăr și-ncep să fluier,/ Orice cântec stă în caier.// Chiar de inima mă doare,/ Încep să cânt tot mai tare,/ Cine-o vrea m-o auzi,/ Cântecul mi-l
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
nu se mai arunca senzual pe canapeaua de/ piele galbenă/ n-o mai pictam în ulei.../ nu-i mai loveam chipul măsliniu cu/ priviri rotunde exacte/ băusem/ mă plictisea acest totul e bine/ acest totul e la fel de bine/ și-am sugrumat fericirea cu sârmă ghimpată/ i-am răstignit ochii-ntr-o metaforă/ ca într-un ritual păgân// îngenuncheată de durere mi-a aruncat/ un braț de cuvinte ca și cum ar fi/ zvârlit un set de farfurii chinezești/ băusem/ și am mai lovit
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
sticlă cu scotch?... Și dacă Nemirova a fost, cum se povestește, meticuloasă cu lumea trăirilor actoricești ale personajelor, de ce Otello se autodamnează înegrindu-se singur pe față, într-un evident pleonasm, sau de ce își suflecă impasibil mânecile cămășii înainte de a o sugruma pe Desdemona?... Acestea sunt doar câteva dintre „derapajele” unei montări ce putea rămâne valabilă mai multă vreme, ca o continuare a vechilor montări de la Opera bucureșteană. Un succes pe lângă care, am cam trecut!...
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
părul să-i cadă pe umeri. Și-a scos unicul pieptene... și-a fost cutremurător, nepământesc! Ploaia de aur pe Semele. M-am îmbăiat într-o fuziune de glorie, m-am șters cu el ca pe un prosop, m-am sugrumat, în prada unui sadism fără seamăn." Că unda literară se revarsă când și când în paginile "neliterare" ale scriitorilor e un fapt, la urma urmei, firesc. "Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]