82 matches
-
1940. În satul Bergkarlas, unde am fost pictat în roșu de trandafir. Mulți m-au călărit. Multe căruțe am tras. Cel mai mult am stat sub birou gândindu-mă la copiii care s-au înecat. Limba Nu numai scriitorul clasic, suitor pe iambii versului, nu numai modernistul stârnitor de polemici literare... dar și nervii mării, dar chiar și valurile scriu versuri. În mod elegiac sau furtunos descriu ele malul pe care-l au în față, către care se vor sparge. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
operăm din definiție în definiție, Miorița întruchipează, în ultimă instanță, o metafizică a morții. Să nu ne oprim la suprafața lucrurilor înfățișate. Avem de-a face cu o multitudine de pretexte care țin de tehnica limbajului în asociere cu parcursul suitor al gîndirii, așa cum se întîmplă în orice domeniu al artei, indiferent de oralitate sau de cultura alfabetă, savantă. Problematica ce interesează înainte de toate privește tipul de metafizică la care aspiră poema românească. Orice moarte presupune o metafizică, în măsura în care este și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-i citeze în triptic, asociată difuz fie cu enigma celor trei tumuli, primitive temple ale zeilor din Gamla Uppsala, fie cu acea Suedie de unde un poet încercat îi scria veșnic tânărului Xavier Kappus, nu și-ar fi urmat, treptat și suitor, ecoul. Entuziasmul de a fi obținut atunci fotocopii ale lucrărilor celor trei savanți s-a maturat și precizat sub forma unei opțiuni. Coagularea și finalizarea acestui proiect, început mai întâi cu publicarea originalului scrisorilor în patru fascicule succesive ale periodicului
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fi dijmuirea gimnaștilor, care, atunci cînd luptă pentru buzunarele personale, trebuie să-și aducă mereu aminte că țara le-a dat cantonament, cipici, bătaie și frunze de salată verde la masa de prînz. De aici, latura educativă a birului. Tot suitorul pe calul cu mînere sau pe paralele trebuie să fie conștient că, fără grija nețărmurită a Federației, a lui Vieru personal, n-ar fi ajuns acum să cîștige premii în monedă reacționară. Cu totul surprinzător, demersul lui Iosif Visarionovici Vieru
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
luncă, lac și țărmuri.” (M. Eminescu, P.L., 5) Exprimarea relației de coordonare copulativă numai prin unul din cele două mijloace nu este condiționată de numărul termenilor implicați. Se realizează prin juxtapunerea tuturor termenilor: „De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?” (M. Eminescu, I, 137), „Hangiul a încuiat ușa, a mai aruncat o răgălie în sobă, a mai băut un păhăruț, a mai cotrobăit prin odaie...” (I.L. Caragiale, IV, 374) Observații: Termenii juxtapuși pot fi precedați toți de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de structura fiecăruia și de gradul specific de trăire. De altfel, în Ortodoxie există ideea scării cu diferite trepte pe care se află credincioșii, în aspirația lor de desăvârșire spirituală (epectazele Sfântului Grigore de Nyssa); diferite trepte pe același drum suitor. Este important ca conținutul Bisericii și modul ei de transmitere, în virtutea caracterului său vital-practic, "să se bucure din partea Bisericii de o tâlcuire prin care să se facă evidentă credincioșilor de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
filozofia hegeliană și, de altfel, În reflexul comun al oricărei gândiri, științifice sau nu. Tentația multor gânditori, și nu numai În filozofie, de a contempla istoria umană ca un suiș, o aglomerare pozitivă, morală, științifică sau politică, cu un sens suitor, pozitiv. De aici, și ideea de progres, una dintre cele mai dominante ale ultimelor secole europene, fapt indus probabil și din evoluția științei și a tehnicii. Ideea de bază nietzscheniană stă mai mult pe ideea ciclurilor, dar nu În spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin magistralul raport prezentat, profunde analize și definiri ale stadiului actual de dezvoltare al societății românești, ale fenomenelor ce caracterizează azi viața lumii întregi, a formulat o impresionantă și mobilizatoare sinteză asupra treptei pe care ne situăm pe drumul mereu suitor al devenirii noastre.“ („Sentimentul fundamental“, Scînteia, 19 decembrie 1987) „Se desprinde cu evidența adevărului constatarea că Epoca Ceaușescu a înzestrat poporul român nu numai cu libertate, cu egalitate, cu accesul la cultură, cu demnitate, ci le-a dat tuturor acestora
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se întoarce. Nu poate concepe altfel existența, atîta vreme cît Dumnezeu nu l-a chemat încă la dînsul. E, deci, un fel de a fi. Și nu de azi de ieri, ci de atunci cînd a pornit pe drumul, mereu suitor pentru el, al artei sculpturale. E pilduitoare în acest sens o întîmplare pe care maestrul Ion Irimescu mi-a povestit-o nu de mult, într-o dimineață de sfîrșit de noiembrie, în atelierul său din București, din strada Pangratti. Își
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
spusese că baza religiei este cultura cea mare, universală, și că, fără aceasta, nici nu ar mai exista vreo religie adevărată...care să fie plăcută auzului Domnului. Așa spusese: Auzului! De parcă Celui de Sus i-ar fi plăcut musai... iambii suitori... trohei... săltărețele dactile, și că Ritmurile atent orchestrate ar sta la Baza Creației sale. într-o zi, Grama ne-a dat un extemporal. Nu îmi mai aduc aminte exact titlul. Era vorba dacă noi credem în Dumnezeu, și de ce. Scrisesem
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
până- când (către-sfârșit) se întinde profilul unei unde. Pînă-undele se exprimă ca sumă a intervalelor concatenate unei aceleiași direcții de profil. Până-cândul se exprimă prin suma duratelor unui mod/nivel de pulsație. De exemplu, într-o cuprindere de octavă, intervalul suitor de la do la si are volumul de septimă. În același profil și volum spațial, dacă timpul de la do către si exclusiv este exprimat convențional (proporțional) ca șaisprezecime, spunem că nivelul de către-sfârșit corespunde acestei valori în sumă de 1 (o
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ca șaisprezecime, spunem că nivelul de către-sfârșit corespunde acestei valori în sumă de 1 (o șaisprezecime). Însă dacă am avea 3 pătrimi pe do, urmate de 8 optimi, urcând treptat pînă la si, am delimita două fonduri de profil: neutru - suitor, în două trepte de pulsație (lent-repede); și două nuanțe de volum: doime cu punct (suma din 3 pătrimi) - unime (suma din 8 optimi). Observăm că deși profilul indică spre mai-repede-către-sfârșit, volumul se amplifică cu 1 pătrime în al doilea moment
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu cearceafuri, îmi întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
elevilor mei o secvență sonoră a unei relatări efectuate de un reporter ,Radio actualități" - corespondent dintr-una dintre țările arabe -, care intonează sfîrșitul propozițiilor enunțiative propriu-zise de-o manieră curioasă, greu de redat în scris (ar fi un contur hibrid, suitor, între virgulă, punct și virgulă, semnul întrebării și al mirării deodată!)... Să admitem însă că aceste întîmplări cotidiene sînt mărunte și particulare - deși vizează probleme de larg interes în legătură cu utilizarea corectă a limbii române. Un eveniment din viața școlii, pe
Imaginea școlii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10916_a_12241]
-
minim-asemănătoare ale primului motiv, șirul consecvențelor se va subsuma unei div. Totodată, repetițiile (consecvențele) se vor ordona pe baza unui criteriu, determinând în cadrul div o anume coerență formală, obiectualizată ca profil de orientare pe coordonatele de: spațiu - ca orientare profilată suitor sau coborâtor (precum transpozițiile între registre sau trepte-înălțimi); timp - ca lungire (amânare) sau scurtare (grăbire), prin dilatarea sau comprimarea duratelor unor formule ritmice. Prin urmare, repetabilitatea, cel puțin ca secvențare în rimă<footnote Considerăm rima drept indice de asemănare formală
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
fusese plăcut impresionat, ca estet (fără considerație pentru latura economică), de multitudinea fluturilor. Pe zeci de kilometri de-a lungul liniei ferate, marginile câmpului erau acoperite cu o floare albă mișcătoare, o ninsoare parcă ridicîndu-se în sus într-un viscol suitor. Chiar și de-a lungul apei, roiuri izolate de fluturi persistau a se ridica spre deal, și mulți căzuseră în apă. - Mânia lui Dumnezeu! observă vizitiul; anul ăsta n-o săavem poame. Pe Ioanide recolta nu-l interesa însă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou pe geam. X începuse să urle. Avea un timbru ascuțit și parcă tot mai suitor, ca o freză de dentist. Am pornit în fugă prin grădină și când am ajuns în dreptul ușii m-am oprit. M-am uitat în spate. Z mă urmărea din prag. Am ridicat ochii. În grădina de deasupra, dincolo de gard, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca eu, Firmin, să pot, Într-o zi, să mă plimb neștiut de nimeni oriunde aș dori În clădire. V-aș putea povesti pînă v-ar lua durerea de cap despre șanțuri, rostogoluri, puțuri și galerii, despre diferența dintre un suitor și un plan Înclinat și, dacă ar mai rămîne vreunul dintre voi treaz l-aș adormi În mod sigur cînd i-aș vorbi despre orificii de control, screpere, cupe de excavator, scări de puț și filoane de tip alpin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a deschis din nou spre alte creste, în spatele cărora se ghicea umbra altora. Înzăpezite toate. Mai jos, hlamida întunecată a brazilor deși. Mai jos și mai aproape, pășunile. În dreptul cheilor Cluses, au părăsit autostrada, întorcând la stânga. Începea un drum suitor în serpentine, îngust, asfaltat, cu pereți abrupți de granit de o parte. Ținutul hlamidei de brazi. De cealaltă parte, la zeci și sute de metri în jos, se deschidea valea râului Arve. Plombe de piatră înaintau amenințător deasupra drumului dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este un raport al numerelor; dar și viața este un raport între numere. Suntem numerici și nu entități monadice însingurări absolute. Parcurgerea procesualității trifazice a muzicii face ca moartea să fie mereu întrecută. Fiecare sunet, fiecare clipă poartă acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina finală a sonetului rezumă ideea poetică a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
faptul că destinul este cel care domină, în partea a treia, Allegro, notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pentru ca în Scherzo învingerea destinului să fie simbolizată de înălțarea notei finale peste triolet, sol-sol-sol si, iar apoi trioletul devine el însuși suitor: la-si-do re. Un motiv central este mereu reluat de Franz Schubert în compozițiile sale ca, de pildă, în fascinantul trio, Nocturna, sau în extraordinarul Cvintet în do pentru două violoncele. Sunt "repetările sublime" ale lui Schubert, cum le numea Schumann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cât poemul este mai perfect construit, cu atât mai liberă este ieșirea din eul-în-lume, dezmărginirea, dizolvarea în indefinisabil. Iată acest ideal în poezia Eleusis, pe care Hegel o dedică prietenului său Hölderlin, poem cu o perfectă logică internă a drumului suitor de la complicitatea finitudinilor vieții de rând o temniță cu grijile, dorințele, speranțele sale la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții! {EminescuOpI 137} SCRISOAREA II De ce pana mea rămâne în cerneală, mă-întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi, De ce dorm îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile... De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor de sigur m-ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]