279 matches
-
d. 1281, Söğüt) a fost un conducător (bei) al tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. Migrând din Merv (Turkmenistanul de astăzi) în Anatolia, sub comanda tatălui său, Suleyman Șah, i-a ajutat cu 400 de călăreți pe selgiucizii din Sultanatul de Rum în luptele acestora împotriva Imperiului Bizantin. a declanșat astfel o serie de evenimente care a condus în cele din urmă la întemeierea Imperiului Otoman. Fiul său, Osman I, a fost primul sultan otoman. La începutul mileniului al II
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
acesta s-a descompus într-o multitudine de emirate feudale conduse de beii locali, dezbinate de rivalități dinastice și teritoriale, care nu s-au putut opune cu succes cruciaților apuseni. Cea mai puternică formațiune statală a turcilor selgiucizi a rămas Sultanatul de Rum, care a avut însă mari dificultăți din cauza invaziilor mongole. După înfrângerea din (iunie 1243), Sultanatul de Rum a devenit vasal al Imperiului Mongol. În acest context politic și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281), conducătorul tribului Kayı, popor
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
dinastice și teritoriale, care nu s-au putut opune cu succes cruciaților apuseni. Cea mai puternică formațiune statală a turcilor selgiucizi a rămas Sultanatul de Rum, care a avut însă mari dificultăți din cauza invaziilor mongole. După înfrângerea din (iunie 1243), Sultanatul de Rum a devenit vasal al Imperiului Mongol. În acest context politic și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281), conducătorul tribului Kayı, popor nomad de origine turcică înrudit cu uzii. În secolul al XIII-lea a venit în Anatolia dinspre
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
Sultanatul Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Sultanatul Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
cum cavaleria mamelucilor nu a făcut față artileriei otomane și ieniceri. La 24 august 1515, în bătălia de la Marj Dabiq, sultan Al-Ghawri a fost ucis. Siria a trecut în posesia turcilor, care au fost salutați în multe locuri ca eliberatori. Sultanatul mamelucilor a supraviețuit până în 1517, când a fost cucerit de Imperiul Otoman. Sultanul Selim I al Imperiului Otoman a cucerit Cairo pe 20 ianuarie, centrul de putere fiind transferat apoi la Constantinopol. Deși nu în aceeași formă ca și în
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
mamelucilor a supraviețuit până în 1517, când a fost cucerit de Imperiul Otoman. Sultanul Selim I al Imperiului Otoman a cucerit Cairo pe 20 ianuarie, centrul de putere fiind transferat apoi la Constantinopol. Deși nu în aceeași formă ca și în Sultanatul, Imperiul Otoman i-a păstrat pe mameluci drept clasă conducătoare egipteană.
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
dinastieit Almohad în Peninsula Iberică și mulți musulmani și evrei au migrat în Maroc. Următoarea dinastie: Saadi ș-a consolidat puterea luptând împotriva invadatorilor portughezi și otomani. Domnia lui Ahmad al-Mansur a adus o nouă înflorire și un prestigiu crescut sultanatului, care inițiază acum și o invazie împotriva Imperiului Songhai. Cu toate acestea, gestionarea teritoriilor în întreaga Sahară s-a dovedit a fi dificilă. După moartea lui Al-Mansur țara a fost împărțită între fiii săi. În 1666 sultanatul a fost reunit
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
un prestigiu crescut sultanatului, care inițiază acum și o invazie împotriva Imperiului Songhai. Cu toate acestea, gestionarea teritoriilor în întreaga Sahară s-a dovedit a fi dificilă. După moartea lui Al-Mansur țara a fost împărțită între fiii săi. În 1666 sultanatul a fost reunit de dinastia Alaouite, care este de atunci casa de guvernământ în Maroc. În perioada urmîtoare se remarcă ca și conducîtor Ismail Ibn Sharif care reușește să tină piept englezilor la Tanger (1684) și spaniolilor la Larache (1689
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
din femeile din harem (datorită castraii incomplete, ei păstrându-și posesia penisului). Nr total de eunici albi în Serai la vremea respectivă era între 3 și 9 sute. În sec. XVII puterea Eunucilor negri a crescut. În timpul sultanului femeilor (kadinlar Sultanat). Eunucii negri și-au consolidat poziția politică profitând chiar de copii sultanului sau profitând chiar de cei subdezvoltați psihic. Acest fapt a cauzat instabilitate politică, tinerii sultani adolescenți, fiind dirijați de regenta aceasta fiind formată din Valide Sultan, marele vizir
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
marele vizir și alți suporteri ai acestora; Kizlar aga fiind confidentul Valide Sultan și al kadinelor . În ceea ce privește femeile din harem și interferență lor pe scena politică, acestea au influențat oarecum declinul și căderea imperiului. Perioadă de decădere a început cu Sultanatul Femeilor și a durat 150 de ani terminandu-se în anul 1687. După moartea lui Suleiman Magnificul sultanii nu și-au mai condus armatele în campanii sau bătălii retraganduse în harem, s-au detașat de lumea afacerilor și-au petrecut
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
fiind o locație opulenta , plină de femei frumoase și senzuale a caror singură obligație era aceea de a întreține dorințele șeicilor sau sultanilor este o imagine, bazată pe imaginea haremului din sec. XVI și XVII, referindu-se exact la Kadinlar sultanat, perioadă în care haremul a jucat cel mai important rol în administrarea și guvernarea Imperiului Otoman.
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
germană condusă de Oliver al Kölnului și o armată mixtă de olandezi, flamanzi și frizieni condusă de William I al Olandei s-au alăturat expediției. Pentru a cuceri orașul Damietta din Egipt, ei s-au aliat cu turcii selgiucizi din Sultanatul Rüm din Anatolia, care i-au atacat pe ayyubizi în Siria pentru a ușura sarcina creștinilor. După ocuparea portului Damietta, cruciații s-au îndreptat spre Cairo în iulie 1221, dar au fost obligați să-și întrerupă înaintarea din cauza epuizării stocurilor
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
în numeroase alte state mai mici. Alp Arslan învinsese Imperiul Bizantin la Manzikert în 1071 și adăugase o mare parte a Anatoliei Imperiului său, însă acest stat fusese răvășit de război civil după moartea șahului Malik I din 1092. În Sultanatul Rüm din Anatolia, Malik Șah a fost succedat de Kilij Arslan I, iar în Siria de fratele lui, Tutuș I, decedat în 1095. Fiii lui Tutuș, Radwan și Duqaq, au moștenit Alepul și Damascul, divizând în continuare Siria în emirate
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Bohemund. Alexius a fost de acord cu trimiterea unei armate bizantine condusă de generalul Tatikios, care să-i însoțească pe cruciați în drumul lor prin Asia Mică. Primul obiectiv era Niceea, vechi oraș bizantin, însă la acea dată capitală a Sultanatului selgiucid de Rüm, condus Kilij Arslan I. Orașul a trecut printr-un asediu îndelungat, care nu a avut efectul scontat, deoarece cruciații nu puteau bloca lacul pe malul căruia se afla orașul și pe unde putea fi aprovizionat. Arslan, din afara
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
(1299 - 20 iulie 1402) reprezintă perioada care a început cu slăbirea Sultanatului Selgiucid Rûm la începutul secolului al XIV-lea și s-a terminat cu înfrângerea otomanilor de către Timur Lenk pe 20 iulie 1402. este în strânsă corelare cu prăbușirea Imperiului Roman, care a dus la schimbarea centrelor de putere de la societatea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului de Rom împotriva bizantinilor în bătălia de la Manzikert, beilicurile au încercat să găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor în Orientul Apropiat, victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate) a fost acela al tribului Söğüt, fondat și condus de Ertuğrul, în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
teritorii ale mai multor regate regate și imperii vechi, inclusiv civilizația eblană a mileniului 3 î. Hr. Capitala sa, Damasc, este printre cele mai vechi orașe locuite continuu. În epoca islamică, Damascul a fost sediul Califatului Omeiad și capitala provincială a Sultanatului Mameluc din Egipt. Statul sirian modern a fost înființat după Primul Război Mondial ca mandat francez și reprezenta cel mai mare stat arab ce s-a ivit din fostul Levant arab stăpânit de otomani. A devenit independent ca republică parlamentară
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
mâinile mongolilor lui Hulegu în ianuarie 1260, iar Damascul în martie, dar apoi Hulegu a fost forțat să-și întrerupă atacul și să se întoarcă în China pentru a trata o dispută de succesiune. În 1516, Imperiul Otoman a invadat sultanatul Mameluc al Egiptului, cucerind Siria și încoporând-o în imperiul său. Sistemul otoman n-a fost împovărător pentru sirieni deoarece turcii au respectat araba ca limbă a Coranului și au acceptat rolul apărătorilor credinței. Damascul a devenit centru comercial important al
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
iar Mehmed acceptase să-i plătească, în continuare, o rentă pentru întreținere. Constantin s-a plâns că renta era insuficientă și că ar trebui dublată. Și a insinuat, imprudent, că în persoana lui Orhan avea un ostatic, un pretendent la sultanat, pe care se putea simți tentat să-l elibereze. Jocul acesta se mai jucase și înainte. Tatăl lui Constantin, Manuel al II-lea, îl jucase cu succes schimbător. Dar era primejdios. Mesajul a fost primit la Brusa de vizirul lui
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
arabe pe insulă, ca și relații comerciale cu India. <br>În 1503 sosesc portughezii care întemeiază un centru comercial pe insulă, distrugând relațiile comerciale musulmane.<br>La sfârșitul secolului XVII portughezii pierd controlul asupra regiunii, în Zanzibar înființându-se un sultanat cu centrul în Oman. Comerțul decade și apare comerțul cu sclavi care durează mai multe secole, Zanzibarul și Madagascarul numărându-se printre centrele importante a comerțului cu sclavi și fildeș din Oceanul Indian. Din 1818 încep să se cultive masiv mirodenii
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
fortăreță, arabii preluând rolul de conducători ai insulei.<br>La începutul secolului XIX tranzacția cu sclavi atinge cifre între 6 000 și 10 000 de sclavi vânduți pe an ce reprezenta 75 % din numărul de locuitori ai insulei. Până în 1870 sultanatul din Zanzibar s-a extins până la Lacul Tanganyika iar după moartea lui Sayyid Sa‘îds (1856), sultanatul va fi împărțit. <br>In 1883 este contruit un far și va fi electrificat palatul sultanului. Din anul 1886 o delegație germano-engleză stabileste
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
cifre între 6 000 și 10 000 de sclavi vânduți pe an ce reprezenta 75 % din numărul de locuitori ai insulei. Până în 1870 sultanatul din Zanzibar s-a extins până la Lacul Tanganyika iar după moartea lui Sayyid Sa‘îds (1856), sultanatul va fi împărțit. <br>In 1883 este contruit un far și va fi electrificat palatul sultanului. Din anul 1886 o delegație germano-engleză stabileste granițele Zanzibarului pe continentul african. Sultanatul din Zanzibar devine tot mai mic și în 1890 insula Zanzibar
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
până la Lacul Tanganyika iar după moartea lui Sayyid Sa‘îds (1856), sultanatul va fi împărțit. <br>In 1883 este contruit un far și va fi electrificat palatul sultanului. Din anul 1886 o delegație germano-engleză stabileste granițele Zanzibarului pe continentul african. Sultanatul din Zanzibar devine tot mai mic și în 1890 insula Zanzibar și Perma devin protectorat britanic. La 10 decembrie 1963 are loc declarația de independență a Zanzibarului eliberat de sub colonialismul britanic, ulterior urmând o revoluție ce a dus la desființarea
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]