763 matches
-
de lagăr cu piele, o pușcă rea polonă pentru vînat IV. Iar acestea într-o ladă mare verde pestriță, închisă cu pecete de ceară neagră: o mănușă într-o basma de mătase albastră, un căpuț românesc din atlaz negru de suman pentru un călugăr, o pereche de papuci galbeni și tot o pereche de obiele galbene, cinci coți de maiț pestriț îngust, un pahar de lemn, obișnuit la români, și două linguri ce se țin de el. Apoi trei cupe de
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
pedepsei. Pretextul condamnării ei a fost „participarea la complotul împotriva guvernului Petru Groza”, în realitate motivul fiind dragostea ei nemărginita față de neamul românesc, sentiment care a determinat-o să se înroleze în mișcarea de rezistență armata anticomunista, activând în Divizia „Sumanele Negre” codusă de Gavril Olteanu. În anul 1946, alături de alte unsprezece personalități de prim rang printre care generalul de Corp de Armată Aurel Aldea, șeful Mișcării Naționale de Rezistență și prof. universitar Grigore Popa, Smaranda Brăes cu a semnat un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
urmându-și propriul destin în conjunctură vremurilor dramatice de atunci. Smaranda a luptat pe frontul din vest unde Buchiu a refuzat să participe alături de armată sovietică, apoi, după semnarea acelui Memoriu din anul 1946, ea s-a înregimentat în Divizia „Sumanele Negre”, organizație care făcea parte din marea rezistență armata anticomunista. După numai doi ani de la sentința de condamnare firul vieții acestei legendare figuri a aviației române care a făcut cunoscut numele țării noastre în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Le-au tăiat părul rocker-ilor/îngerilor toți au breton acum pe stradă doar urmele de fum mai strâng sângele victimelor Sugativele au fost întotdeauna povești ale istoriei umane au venit să usuce cu sumane lacrimi rămase într-una Dar nu atât de mare încât să stingă focul încât să ningă locul tragediei... fără urmare 11 nov 2015, București Referință Bibliografică: Fără urmare / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11
FĂRĂ URMARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384725_a_386054]
-
sat sârbesc mereu se auzeau cântece. Floarea de salcâm venise în acel an atâta de pe neașteptate că acoperise aceste căsuțe jalnice ca un fel de ploaie de flori, albă și parfumată. Și până se acopereau noaptea oamenii în Mehala cu sumane și pături, satul era acoperit cu cilimuri din flori albe și parfumate. Ca o broderie cerească”. Fântâna pașei Mehala era cunoscută în Timișoara de altădată mai ales pentru Fântâna Pașei, cum era denumită reședința de vară a pașei Brunner. Cu
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
popular, neasemuit de frumos și de original, este una din atracțiile turistice ale Bucovinei. Portul popular autentic, cu a sa cromatică și ornamentică unitară, se mai păstrează numai la munte și amintește de cel al dacilor „atât prin piese (căciula, sumanul, ițarii, cămașa) cât și prin contrastul alb-negru, ce semnifică alternanța viață-moarte: pânza, de la începuturi, era albă, dar la bondiță primul era confecționat din blană de miel negru; cojocul era decorat cu modele simple, pe alb-negru. Ornamentul monocrom, de străveche tradiție
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
făcut treptat, ceea ce a adăugat nuanțări delicate, discrete. În costumul popular bucovinean de astăzi bondița cu prim de dihor sau de jder, cu decor geometric brodat cu mătase și mărgele, purtat în zona Câmpulungului, reprezintă poate piesa cea mai spectaculoasă. Sumanele și-au impus valoarea artistică prin ornamentele de lână, aplicate pe guler, clinii din față și buzunare. Confecționarea, dar mai ales împodobirea hainelor din blană: cojoace, cheptare, bondițe, a ridicat meșteșugul cojocăriei la rangul de artă a stilizării și broderiei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
tradițional autentic al femeilor este deosebit de bogat și variat în funcție de vârstă. În general, costumul popular femeiesc este compus din mai multe piese specifice: cămașa, poalele, catrința, betelele, acoperământul pentru cap și podoabele. La acestea se adaugă piesele comune: bondița, cojocul, sumanul, mantaua. Tinerele fete poartă doar cămașă cu altiță (partea superioară a mânecilor și cea din jurul gâtului sunt încrețite printr-un sistem anume numit altiță prin care se trece un șnur), în timp ce femeile măritate au permisiunea să poarte în continuare acest
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
pe o fâșie de pânză. În astfel de zile, bătrânele purtau zăbrenic, adică un ștergar țesut în mai multe ițe, cu motive reliefate în decorul geometric realizat alb pe alb, iar pe timpul iernii foloseau broboadele mari, care completau cojocul ori sumanul. În acest fel, întregul costum, avea o notă de distincție aparte. Foarte importantă pentru costumul autentic bucovinean feminin, deci și câmpulungean, este traista. Aceasta este țesută din păr ori bumbac, decorată în vrâste. Costumul popular bărbătesc este, de departe, mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Aceasta este țesută din păr ori bumbac, decorată în vrâste. Costumul popular bărbătesc este, de departe, mai simplu ca cel femeiesc., începând de la croială și terminând cu decorul. Piesele specifice componente sunt: cămașă albă și ițari, bundiță și cojoc ori suman. Cămașa este lungă până la genunchi, cu ciupag și cu mânecă largă, confecționată dintr-o singură bucată de pânză de in sau din bumbac. Pentru asigurarea lejerității în mișcare, este lucrată cu doi clini laterali, ceea ce imprimă și o anumită notă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
zile de sărbători, fiind mândri de curelele lor. Se foloseau ițarii largi, ca pantaloni, cu partea de jos răsfrântă ca o manșetă, confecționați din lână albă, iar pe timpul iernii se purtau cioarecii. Aceștia erau din țesătură mai groasă, de textura sumanului, strâmtați în regiunea gleznei, de culoare albă. Bărbații foloseau opincile, în trecut, ca încălțăminte, peste colțuni, dar și cizmele, care aveau o croială specifică, adesea cu glezna strânsă în curea, iar capul și-l acopereau cu așa numită cușmă (căciulă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
această zonă, cojocul nu depășește nivelul taliei și, dacă bondița este confecționată din piei negre de miel, el va fi lucrat din piei albe de miel. Aceste două piese sunt cele mai scumpe ale costumului popular din partea locului. În schimb, sumanul este confecționat din pănură, purtându-se de culoare neagră la zilele de sărbătoare și, cel mai adesea, din lână în nuanțe gri la zilele de lucru. Sumanul se încheie cu fire de lână răsucite bine ori împletite, având și rolul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
două piese sunt cele mai scumpe ale costumului popular din partea locului. În schimb, sumanul este confecționat din pănură, purtându-se de culoare neagră la zilele de sărbătoare și, cel mai adesea, din lână în nuanțe gri la zilele de lucru. Sumanul se încheie cu fire de lână răsucite bine ori împletite, având și rolul de ornament al acestuia. Ne-am convins „pe viu” că portul popular autentic nu a dispărut de pe aceste meleaguri, ci a devenit o emblemă a lor. Câmpulungenii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
binecunoscutul zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu, al TAF-ului. Utilajul cobora la vale trăgând după sine o remorcă mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară , prin administratorul ei, are la îndemână autoritatea comunală: primar, ajutor etc. care le facă orice acte numai în scop de a ne jupui și lua și zdrenșele de sumane ce avem pe noi.”38 Al doilea document este o reclamație a țărancei Ana Ojog din Mărăști (Mărăștii făceau parte din comuna Filipeni la 1906) adresată regelui României, Carol I, în legătură cu deposedarea de proprietatea moștenită, a siliștei (loc de cas
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gheorghe Ilie Pintilescu. Și în satul Fruntești, familia Popa, în perioada interbelică, a avut o presă de ulei, în partea de sat numită Ruseni - Rusești. Nu avem date despre existența, în comună, a morilor de postav, numite „pive”, piua de sumani(e), dar, nu ne îndoim, că într-o perioadă mai îndepărtat trebuie să fi existat, deoarece principala „stofă” din care se confecționa îmbrăcămintea groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru a putea fi folosită (să se împâslească, 212 să se îndesească, să capete rezistență și aspect) trebuia să fie dată la piua de sumane. Cu siguranță, au existat pive în Filipeni și Fruntești, din moment ce erau vaduri de mori, poate că, la început, să fi existat și în Lunca. Cei care erau crescători de oi, obțineau și multă lână care putea fi transformată în stofă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar putea ca „stofa” să fi fost dusă în alte părți la piuat, acolo pe unde erau condiții (pâraie cu debit mai mare) ca o piuă să funcționeze tot timpul sezonului cald, când nu îngheța apa. Portul bărbaților din Lunca - sumane negre - impunea pregătirea stofei de lână la piuă. Până să ajungă stofă, lâna trebuia dată la scărmănat, operație care se făcea manual sau cu o mașină specială. O asemenea mașină de scărmănat a avut preotul Ion Păvăluță, instalată într-o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cojoc, cațaveică. Numai în Lunca erau meșteri cojocari: Neculai Șorea (Rusu), Ion Știrbu, Vasile Foșlea, Toader Foșlea, Alexandru Gh. Cucu, Costică Rusu și alții. Altă categorie de croitori (cu mâna și cu acul) au fost sumanarii. Obiceiul de a purta suman, confecționat dintr-o „stofă” de lână neagră, dată la piuă, la „chiua lui Gheorghe Gurău, lucrată de mâna lui”, a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu mâna și cu acul) au fost sumanarii. Obiceiul de a purta suman, confecționat dintr-o „stofă” de lână neagră, dată la piuă, la „chiua lui Gheorghe Gurău, lucrată de mâna lui”, a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor două părți și la poale un șnur cu model, numit sard. Nasturii erau confecționați din același șnur, întărit și cusut sub forma unui bumb. Sumanul era o haină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor două părți și la poale un șnur cu model, numit sard. Nasturii erau confecționați din același șnur, întărit și cusut sub forma unui bumb. Sumanul era o haină lungă, de iarnă, avea spre poale lărgime, nu era strânsă pe trup ca un palton de astăzi. Se purta și o hain scurtă, din același material, un sumănel, care putea fi garnisit la mâneci și în fa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
astăzi. Se purta și o hain scurtă, din același material, un sumănel, care putea fi garnisit la mâneci și în fa cu benzi de piele maro. Un sumănar cunoscut la vremea sa a fost Gheorghi Pintilescu. Nu se mai poartă sumane și a dispărut și meșteșugul. Ciubotari și cizmari încălțămintea de bază pentru țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și ele, ceea ce era ceva nemaivăzut, ca femeile să intre în crâșmă și să bea cot la cot cu bărbații. Despre Iftimie Ignătescu-Chifan se spune că era un bărbat înalt, spătos, nu îndrăznea nimeni să se atingă de el. Pe sub suman sau cojocă purta un brâu frumos, cu ciucuri. N-a avut pământ și când și s-a dat puțin, l-a băut. Așa era pe atunci. Stăteau bărbații la crâșmă zile la rând, de le duceau femeile acolo mălai și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu niște ciocane de lemn, pregătind-o pentru croit și cusut. Până la apariția și în sat a mașinii de cusut, toată îmbrăcămintea, și cea pentru femei și cea pentru bărbați, se făcea de mână. O specializare a presupusă confecționarea cojoacelor, sumanelor, bundițelor și căciulilor , care erau făcute de meșteri bărbați. Unii dintre ei aplicau și „decorații” artistice: aplice din piele la mâneci, un șnur împletit (sard) se aplica pe cele două părți din față ale sumanului, la poale și la mâneci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]