80 matches
-
mecanismul de cedare sau de rupere anterior definit. Combinarea evenimentelor este asigurată de funcțiile logice "ȘI" și "SAU" care au o reprezentare simbolică standard. ... (19) Probabilitatea de apariție a unui eveniment final nedorit (stare critică, cedare etc.) se determină din sumarea probabilistă a probabilităților parțiale aferente evenimentelor din arborele evenimentelor adverse. Se pornește de la baza arborelui către vârf. La fiecare nivel imediat următor, probabilitatea de apariție a evenimentului advers este dată de: ... a) suma probabilităților evenimentelor atunci când acestea sunt independente și
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 septembrie 2012 "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor, indicativ NP 132-2011". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246129_a_247458]
-
sau DA, după caz până la atingerea evenimentului final (consecință). Cunoașterea uneia dintre probabilități este suficientă, având în vedere că P(DA) = 1 - P(NU). ... (31) Atunci când mai multe secvențe conduc la aceeași consecință, probabilitatea totală aferentă acesteia se obține din sumarea probabilităților evaluate pe fiecare secvență în parte. ... (32) Probabilitățile parțiale aferente bifurcațiilor DA/ NU se evaluează fie prin analiză statistică, atunci când se dispune de date suficiente privitoare la producerea evenimentului analizat la lucrări similare, fie pe baza judecății inginerești a
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 septembrie 2012 "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor, indicativ NP 132-2011". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246129_a_247458]
-
rosturilor în sezoanele foarte reci. ... Figura AII.2, c - Arborele probabilistic al evenimentelor pentru dezvoltarea fisurilor. (19) Cuantificarea probabilităților anuale de apariție a evenimentelor din arbore s-a realizat, conform prevederilor articolului 5.2.4 (c) din normativ, pe baza sumării probabiliste a probabilităților evenimentelor primare. ... (20) Probabilitățile evenimentelor primare s-au determinat pe baza datelor statistice oficiale (debite peste cele de verificare, cutremure cu M 7,8) sau din prelucrări ale datelor din monitorizare (nivele ridicate în lac în sezonul
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 septembrie 2012 "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor, indicativ NP 132-2011". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246129_a_247458]
-
mecanismul de cedare sau de rupere anterior definit. Combinarea evenimentelor este asigurată de funcțiile logice "ȘI" și "SAU" care au o reprezentare simbolică standard. ... (19) Probabilitatea de apariție a unui eveniment final nedorit (stare critică, cedare etc.) se determină din sumarea probabilistă a probabilităților parțiale aferente evenimentelor din arborele evenimentelor adverse. Se pornește de la baza arborelui către vârf. La fiecare nivel imediat următor, probabilitatea de apariție a evenimentului advers este dată de: ... a) suma probabilităților evenimentelor atunci când acestea sunt independente și
ORDIN nr. 1.640 din 3 septembrie 2012 pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor, indicativ NP 132-2011". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244907_a_246236]
-
sau DA, după caz până la atingerea evenimentului final (consecință). Cunoașterea uneia dintre probabilități este suficientă, având în vedere că P(DA) = 1 - P(NU). ... (31) Atunci când mai multe secvențe conduc la aceeași consecință, probabilitatea totală aferentă acesteia se obține din sumarea probabilităților evaluate pe fiecare secvență în parte. ... (32) Probabilitățile parțiale aferente bifurcațiilor DA/ NU se evaluează fie prin analiză statistică, atunci când se dispune de date suficiente privitoare la producerea evenimentului analizat la lucrări similare, fie pe baza judecății inginerești a
ORDIN nr. 1.640 din 3 septembrie 2012 pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor, indicativ NP 132-2011". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244907_a_246236]
-
rosturilor în sezoanele foarte reci. ... Figura AII.2, c - Arborele probabilistic al evenimentelor pentru dezvoltarea fisurilor. (19) Cuantificarea probabilităților anuale de apariție a evenimentelor din arbore s-a realizat, conform prevederilor articolului 5.2.4 (c) din normativ, pe baza sumării probabiliste a probabilităților evenimentelor primare. ... (20) Probabilitățile evenimentelor primare s-au determinat pe baza datelor statistice oficiale (debite peste cele de verificare, cutremure cu M 7,8) sau din prelucrări ale datelor din monitorizare (nivele ridicate în lac în sezonul
ORDIN nr. 1.640 din 3 septembrie 2012 pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind analiza şi evaluarea riscului asociat barajelor, indicativ NP 132-2011". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244907_a_246236]
-
La început crește mai mult volumul curent, dar pe măsură ce apare acidoza metabolică predomină creșterea frecvenței. Lucrul mecanic ventilator crește pe măsura intensificării efortului. Hiperpneea și amploarea ei presupune intervenția mai multor factori care luați fiecare în parte nu au efectul sumării lor, existând importante variații individuale. Adaptarea ventilației are loc prin mecanisme chemoneurologice complexe încă incomplet cunoscute. Mecanismele neurogene sunt legate de: -influențele periferice de la nivelul articulațiilor și mușchilor aflați în activitate ca și de la chemoreceptori -influențele centrale prin creșterea temperaturii
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
corespunzători nu se poate defini o normă. Dificultatea se ocolește prin normarea la funcția delta, în loc de simbolul Kronecker. Cu această convenție, relațiile (6) și (7) devin, în cazul spectrului continuu, unde indicii discreți au fost înlocuiți prin argumente continue, iar sumarea prin integrare. Evoluția temporală a sistemului sub acțiunea forțelor existente (dinamica sistemului) trebuie să respecte principiul cauzalității, care cere ca starea sa la un anumit moment să determine în mod univoc starea sa la un moment ulterior. Modificarea funcției de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
oglinzi. Arhimede este în general considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor. El a folosit metoda epuizării complete pentru a calcula aria unui arc de parabolă prin sumarea unei serii infinite, precum și calculul aproximativ al numărului π cu o acuratețe remarcabilă pentru acele timpuri. De asemenea a definit spirala care-i poartă numele, formule de calcul a volumelor și al suprafețelor corpurilor de revoluție, precum și un sistem ingenios
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
se întind în apropierea corpului celular(față de axoni care pot ajunge până la un metru). Dendritele ocupă marea parte a suprafeței neuronilor"(suprafața neuronilor, nu volumul creierului)". Datorită ramificaților dendritei, cât și a canalelor ionice, dendritele sunt un element cheie în sumarea temporală și spațială a potențialelor locale din ramificații, ce duc astfel la potențiale de acțiune. Dendritele au canale ionice ce pot facilita depolarizarea neuronilor(prin faptul că pătrund ioni pozitivi în celulă și astfel se schimbă potențialul electric al celulei
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
mod de exprimare a soluției generale. Interpretarea acestei expresii este aceea că, amplitudinea unei particule de a se găsi în punctul x la timpul t este amplitudinea de start din formula 192 înmulțită cu amplitudinea de trecere de la formula 192 la x, sumarea făcându-se pentru toate punctele de start posibile. Cu alte cuvinte, este convoluția nucleului K cu condiții inițiale. Deoarece amplitudinea de a călătorii de la x la y, dupa un timp formula 200, poate fi considerată în doi pași, propagatorul se subordonează
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
poate fi interpretată în felul următor: amplitudinea de a călătorii de la x la z în timpul formula 200 este suma amplitudinii de a călătorii de la x la y în timpul t multiplicată cu amplitudinea de a călătorii de la y la z în timpul t’, sumarea făcându-se peste toate stările intermediare y posibile. Aceasta este o proprietate a unui sistem cuantic arbitrar, iar prin subdivizarea timpului în multe segmente, permite ca evoluția în timp sa fie exprimată ca o integrală de drum. Împrăștiarea pachetului de unde
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie să fie compensată printr-o schimbare în H. Acest lucru este adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul infinitezimal al mărimilor în cazul clasic și cuantic este: sumarea făcându-se pentru toate particulele, iar B, x și p sunt vectori. Parantezele Poisson ale lui formula 271, cu x și p mărimi infinitezimale, iar v mărimea infinitezimală a vectorului viteză, sunt: Iterarea acestor relații este simplă, deoarece la acestea se
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
formulare generală a acestui concept în contextul grupului abelian local compact. Formula de sumare Poisson furnizează o legătură între studiul transformatei Fourier și seriile Fourier. Fiind dată o funcție integrabilă "ƒ" putem considera periodizarea lui "ƒ" dată de: în care sumarea este făcută pentru toți "intregii k". Formula de sumare Poisson leagă seria Fourier a lui formula 42 de transformarea Fourier a lui formula 42, și anume stabilește că seria Fourier este dată de: Transformarea Fourier efectuează o translație între convoluție și multiplicarea
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
G") este înzestrată cu produsul convoluția măsurilor și C(Σ) produsul dat prin multiplicarea operatorilor pentru fiecare index σ. Folosind teorema lui Peter-Weyl și formula de inversiune Fourier (teorema lui Plancherel) rezultă că: dacă "ƒ" ∈ L("G"), atunci în care sumarea trebuie înțeleasă în sensul convergenței din L. Generalizarea transformatei Fourier pentru grupurile necomutative este dualitatea Tannaka-Krein, care înlocuiește grupul de caractere cu categoria de reprezentări. Oricum, acest grup pierde legătura cu funcțiile armonice. În termenii procesării semnalelor, o funcție de timp
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
în timp ce pentru argumente mici formula 46, ele devin: Pentru funcțiile Bessel de prima, a doua și a treia speță, avem următoarele dezvoltări asimptotice: în care: formula 66 și formula 67, iar: și Dacă ν este real nenegativ, iar z pozitiv, "restul" obținut după sumarea a n termeni din expresia P(ν,z), nu depășește termenul (n+1) în valoare absolută având același semn cu el, facându-se specificația că formula 70. Același lucru este adevarat și pentru Q(ν,z), dar cu formula 71. Pentru α = n
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
inițială, se numește "secțiune eficace"; ea este mărimea utilizată de experimentatori pentru a caracteriza cantitativ interacțiunea care stă la baza procesului considerat. În sisteme complexe, în care interacționează subsisteme alcătuite din electroni, pozitroni și fotoni, inversa probabilității totale, obținută prin sumarea asupra tuturor stărilor finale posibile, se numește "viața medie" a sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a propagării interacției electromagnetice în spațiu-timp, propusă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
anumit mesaj la spam, sunt utilizate dicționarele create în timpul „învățării” filtrului. De regulă programul „învață” analizând arhivele de e-mail-uri, selectate în prealabil manual. Când dicționarele sunt create definitiv, probabilitatea apartenenței unui nou mesaj la spam este calculată prin normalizarea și sumarea probabilității fiecărui cuvânt în parte. Prin urmare, adunând informații statistice despre rata de apariție a unor diferite cuvinte și structuri în mesajele de tip spam sau în mesajele legitime, filtrul compară apoi noile mesaje cu aceste modele și le clasifică
Teorema lui Bayes () [Corola-website/Science/297511_a_298840]
-
În matematică, o serie hipergeometrică bilaterală este o serie formula 1, în care sumarea se face peste "toți" întregii "n", în așa fel încât raportul formula 2 este o funcție rațională de "n". Asemănător este definită seria hipergeometrică, exceptând faptul că, termenii care conțin întregii "n" negativi dispar. În consecință, seria bilaterală va avea un
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
q analoagă a seriei hipergeometrice ordinare. Există mai multe generalizări similare ale seriei hipergeometrice ordinare, inclusiv cele care provin din funcția sferică zonală pe spațiul Riemann simetric. Seriile care nu conțin factorul n! la numitor se numesc serii hipergeometrice bilaterale, dacă sumarea se face pentru toți întregii n, inclusiv cei negativi. Există anumite valori ale lui formula 27 și formula 28 pentru care numărătorul sau numitorul coeficienților este 0. Excluzând cazurile de mai sus, determinarea razei de convergență a seriei poate fi facută prin
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
definită prin condițiile: atunci volumul ei este: În cazul n = 1 regăsim definiția ariei unui dreptunghi. Dacă calculul volumului este complicat, se poate trece la o partiționare a volumului într-un număr mare de volume mai mici, după care facem sumarea(respectiv, integrarea) volumelor elementare. Deci, teorema lui Liouville afirmă că evoluția unui sistem mecanic păstrează volumul din spațiul fazelor și putem să ne gândim că structura geometrică a spațiului fazelor este cea a volumelor obiectelor, dar că există o geometrie
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
datorată interacțiunilor dintre punctele sistemului; această energie ste dată de relația formula 196. Unde formula 197 este energia potențială exterioară iar formula 198 energia potențială interioară a unui punct din sistem, factorul formula 199 din expresia energiei potențiale totale apare din cauza faptului că la sumarea după indicii formula 200 și formula 201, fiecare energie potențială apare de două ori, dată fiind relația de simetrie:formula 202. Energia mecanică totală pentru un sistem are sens numai dacă, atât forțele exterioare, cât și cele interioare, sunt potențiale (derivă din energia
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
metodă de a demonstra aceste identități este aceea de a aplica formula lui Euler. Formulele sumei și diferenței pentru sinus și cosinus pot fi scrise sub formă matricială: În aceste două identități apare o asimetrie care nu apare în cazul sumării unui număr finit de unghiuri. În fiecare produs, există numai factori sinus finiți și factori cosinus cofiniți. Fie "e" (pentru "k" ∈ {0, ..., "n"}) polinomul simetric elementar de grad "k" în variabilele: pentru "i" ∈ {0, ..., "n"}, adică: Atunci numărul de termeni
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
investigat metode clar definite de a atribui o „"sumă generalizată"” unor serii divergente. Astfel pot fi menționate transformarea liniară sau metodele Cesàro, Abel, Borel, Euler, Norlund, Riesz sau Riemann. Multe dintre aceste metode de sumare vor aloca pentru valoarea de . Sumarea lui Cesàro este unul dintre procedeele care nu furnizează nicio valoare. Seria 1 − 2 + 3 − 4 + ... este strâns legată de seria lui Grandi, . Euler le-a tratat pe acestea ca fiind cazuri particulare ale seriei pentru "n" arbitrar, o direcție
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
sume parțiale sunt: Acest șir nu converge (întrucât conține două subșiruri convergente la valori diferite: termenii impari tind la , iar cei pari la 0), deci nu este sumabilă după metoda (C, 1) a lui Cesàro. Există două generalizări bine-cunoscute pentru sumarea lui Cesàro: dintre acestea, cea mai simplă din punct de vedere conceptual este șirul (H, "n") de metode de sumare, cu "n" număr natural arbitrar. Suma (H, 1) este sumarea lui Cesàro explicată mai sus, iar metodele succesive din șir
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]