64 matches
-
la persoana întâi, „Când îți spun eu!“, și una identică, având același subiect (vorbitorul), enunțată la persoana a treia. Una e când nea Plătică te privește grav și afirmă „Băi, știu eu ce zic!“ și alta dacă nea Plătică se sumețește și afirmă „Băi, Plătică știe el ce zice!“. În al doilea caz ai în fața ta un om sigur pe el până la delir schizofrenic. Nu pot să precizez momentul exact când procedeul a invadat spațiul dialogului public, dar în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
noi din farmecul dulce al Iașiului de odinioară. La tejghea era o puștoaică din acelea. Fetișcana a avut o secundă - doar o secundă - de ezitare, care putea să sugereze că nu știa. După aceea s-a repliat repede, s-a sumețit și a răspuns iar în stilul pe care îl uitasem: „Da’ ce? Doar nu vreți să vă dau acum rețetele originale?”. Păi, nu. Alina întrebase doar unde sunt prăjiturile à la Tufli, acelea originale. Am insistat. Fetișcana ne-a privit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
că are hel”, m-a avertizat prietena Alinei. Hel, adică nucșoară, dar nici o chelneriță nu-ți va spune așa ceva, fiindcă „nucșoară” nu mai are aerul acela mistic-oriental. „Eu vreau cafea fără hel”, am precizat. În acel moment chelnerița s-a sumețit și, în aprigul stil moldovenesc, m-a corectat iute: „Poate că nu știați, dar cafeaua arăbească se face numai cu hel”. „OK, eu o vreau fără.” „Nu facem fără”, mi-a aruncat ea disprețuitoare și s-a îndepărtat, unduind din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie.” Nu spune nimic despre faptul că acolo ar fi existat o cetățuie înaintea începerii ctitoriei sale. - Eu mi-am făcut datoria, dragule, și ți-am spus că Vasile Lupu nu este singurul voievod care se sumețește. - Imi amintesc, mărite Spirit. Aveau și domnii slăbiciunile lor... - Pornisem totuși să vizităm complexul monastic al Cetățuii. Uite colo ce zid împrejmuitor are! Inalt de vreo 7 metri lat de aproape un metru și jumătate, cu metereze, drum de strajă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
narative ale optzeciștilor într-o proză cu o structură clasică. Groșan reface, sub forma unei parodii, istoria Hanului Ancuței. Întâmplările din roman sunt proiectate în secolul al XVII-lea, în Moldova: „Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări de la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
că mă feresc să mă dezvălui, dar pur și simplu nu pot să știu cine sunt cu adevărat. De-aia nu scriu prea mult despre mine, ci despre ceilalți. Despre Ei. Nu te cunoști atât de bine încât să te sumețești să scrii despre tine. Așa că trebuie să scrii despre alții. Scriu „acum“ ca să ne putem înțelege. Vom mai sta de vorbă cale de mai multe pagini. Vă voi întreține. Cel puțin așa sper. Că vă veți simți bine. Măcar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aveau o arhitectură de gotic flamboaiant, o dantelărie de tip gotic, care imita perfect colegiile din Oxford și Cambridge, cópii ale arhitecturii oxfordiene a lui Sir Christopher Wren. În aceeași situație se află Catedrala Saint Patrick din Manhattan, care își sumețește turnurile gotice între doi zgârie-nori din sticlă și beton, ca o ducesă în crinolină între două tipe în minijupe. Când mi-am exprimat mirarea, mi s-a explicat oarecum patetic că, atunci când nu ai tradiție proprie, dar simți nevoia de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne sumețim și noi măcar că blana pe noi împușcată-i -, că destul am fost călcați în picioare, spune Ștefan. La puterea lui, Sultanul ista de nimic n-are teamă. De un singur lucru se teme: de batjocură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne sumețim și noi măcar că blana pe noi împușcată-i -, că destul am fost călcați în picioare, spune Ștefan. La puterea lui, Sultanul ista de nimic n-are teamă. De un singur lucru se teme: de batjocură! Și-apoi, batjocura e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Galileea Neamuri- lor, amestecate cu informații despre vremuri de mult apuse cînd ivriții ba se păruiau cu filistenii, ba puneau împreună de ceva jaf printre vecini sau pe unde norocul se arăta mai ochios. Dar îi mustră să nu se sumețească în fața lor pentru că încă mai au toiagul cu care le poate înmuia șalele și chiar mai mult. Mai găsim la Isaia unele informații uluitoare care au fost ocultate pînă în prezent. ,,19,18 În vremea aceea vor fi cinci cetăți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mă cutremur de-un vis cu iz de trădare și vin, aștept, cu inima strânsă mă rog să se stingă sămânța vedeniei, dar nu, din tine, bobii grosolani tot cad și naște fiecare-un teritoriu scund, cu zmei pe dată sumețiți și zâne cu diamante-n deget, strugure-n veci neînvățat în arta vinului, nedumirit, cum te-nmulțești iremediabil sub bolta de ivoriu ros a turnului abandonat de regi, fără de care vei fi la fel, neștiutor. Memorie ermeticî Preoteasa închise templul
Poezie by Simona Dima () [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi. Aceștia, încredințați de inaccesibilitatea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe fortărețele lor, care sunt și foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva romeilor [...]După ce misienii au început să acționeze fățiș ca niște răzvrătiți [...] La început vlahii se codeau și fugeau de răscoala la care erau împinși de Petru și Asan [...] Vlahii sunt urmașii tracilor (vezi textele de mai sus
Moesi () [Corola-website/Science/299919_a_301248]
-
Haemus, care mai înainte se numeau "misieni", iar acum se cheamă "vlahi". Aceștia, încredințați în nepătrunderea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe cetățile și posadele lor, care sunt și foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva Romeilor." [...] După aceea misienii au început să acționeze fățiș ca niște răzvrătiți." [...] "La început vlahii se codeau și fugeau de răscoala la care erau împinși de Petru și Asan..." Ulterior denumirea „Vlahi” se răspândește în documentele istorice
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
pe cinci etaje. „Fiecare vară e ultima”. Fraza nu le spune nimic creaturilor de la miezul nopții în acest sfârșit de vară în care niște greieri ca nebuni își continuă cusutul la mașină iar Baltica e aproape și robinetul singuratic stă sumețit ca o statuie ecvestră printre eglantieri. Are gust de fier apa. Munți negri La următorul cot al drumului, autocarul se desprise de umbra rece a muntelui, își întoarse botul spre soare și o luă drept în sus urlând. Noi ne
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]