63 matches
-
înțeles, al vremelniciei oprite. ți-ar arde degetele sfărîmate de un frig limpezit dacă le-ai ridica spre lumina răsfrîntă alături în pahare - căci s-a făcut seară. și liniile obiectelor încet se schimbă de jur împrejur, după gustul acesta sunător ca arginții” (XXXI) „Frigul limpezit”, conservant al vieții economice, al făpturii omenești ghemuite-n ea însăși, constituie o atracție a poetului, de unde predilecția sa pentru iarnă. Sub condeiul d-sale, peisajele hivernale abundă. Zăpada și lumina printr-însa filtrată capătă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
în aerul unei galanterii, al unei incantații cu mesaj medieval: "În formă gravă și majestuoasă a rondelului macedonskian, Leonid Dimov toarnă muzicală dezordine a viselor sale, surpriză necontenita, umorul de o factură personală (blînd, insinuant), deliciul cuvîntului rar și bine sunător. Literele și grupele de litere se îmbrățișează pe pagină, în bine strunite dansuri medievale (la rondel), cu inclinări grațioase și reluări de pași". Acelorași creații, care "amintesc izbitor aglomerațiile onirice din filmele lui Fellini (din Opt și jumătate ori Giulietta
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
suveranitate administrativă formal dezavuată". În nu mai mică măsură, comportarea festivistă a fost pentru unii trăgători de sfori din România un mijloc la fel de reprobabil de-a substitui acțiunea prin demagogie, de-a transforma o dramă națională în capital politic bine sunător în vremuri de mizerie multiplă. Din păcate, chiar guvernele României au alocat miliarde de lei unor așa-zise Congrese ale spiritualității de la Herculane, "reuniuni mamut, de o valoare nulă", în dauna unor proiecte sau instituții cu adevărat viabile și eficiente
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
ochiul său e slab, mâna lui nesigură... Acuma de-abia mi-ar trebui sfat, fie orce-o fi, chiar o șarlatanie tot ar merge. (gîndindu-se) Sunt într-adevăr acasă dar prea puțini mă cunosc... să-mi iau un nume străin și sunător, să merg la directorul teatrului, da, chiar acum, pe loc! Parcă-i văz pe oameni dîndu-și în coate și împungîndu-se, căci un așa nume sună a ceva mare și, // de-ar suna numele meu cât de bine, cât de curat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi brăzdară amândoi obrajii. Las sfetnicului meu, marelui logofăt Diicu din Rudeni, grija scrierii învoielii noastre. O, mult milostive și înțelepte Rami Pașa, dacă poporul meu va munci din răsputeri ca să umple haznaua împărăției cu aur curat, lucitor și bine sunător, nu se cuvine a i se lua și puțina îmbucătură de hrană de la gură (Din ochii lui vodă lacrimile curgeau șiroaie, făcând pete închise pe caftanul din satin). Rogu-te plecat, înălțimea ta, spuse domnul căutând să-și îndrepte spinarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am furat, să n-am parte... și bătrânul începu iar pomelnicul. - Va să zică barabule ai furat dar cartofe nu ! - Nu, întări cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că-i la îndemînă să umbli în el să-l repari? - Asta-i bună! Dumneata repari oameni! Ha, ha, ha, ia te uită! - Dar cum credeai? Vindec boalele... - Știi dumneata să vindeci? Fugi d-acilea! Păi dacă-ți arăt frunza sunătoarei, habar n-ai ce să faci cu ea! Și se burzului: Zău, credeam că ești mai deștept! Am să te duc la baba Aglaia să te învețe cum se scoate junghiul cu foarfecă! Uite, pui pariu că nici ventuze nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în brațe: Umbra nopții mă înghiață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă 113 {EminescuOpVI 114} Să m-ascunză în mormânt Ca să nu știu unde sunt, Ori de aripi să mă lege De un clopot fără lege Și trăgîndu-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu nu sunt vr-un fecior Ca să viu amăgitor, Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
autorul își recunoaște situația de Rob în înțelesul superior al cuvântului - afirmând: „Am luat marmura și am cioplit-o și eram fericit că toate mă recunosc de stăpân... Apoi... am prins a lega cuvânt de cuvânt, să scot șirag frumos sunător. Dar cuvântul nu m-a lăsat să-l împletesc după voia mea.... Și așa, din stăpân recunoscut al lucrurilor, am ajuns rob la curțile de fum ale cuvântului (nobilă robie) care-i face cinste perpetuă. În „Iartă-i, Mareșale”, apoteotizează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curînd sub raza caldă se usucă și se perde.” (VÎnătorul) Șoapta nopții se aude suspinînd Încetișor; Arborii prin Întuneric dau un freamăt sunător, Și deodată Aurora se ivește radioasă, Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.” (Puntea) Imaginile nu sînt prea variate: dimineața este o trezire veselă a naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează: mii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, de cele mai multe ori, disputat de mai mulți pretendenți și, pentru a cîștiga, stihuitorul trebuie să facă proba unei mari devoțiuni. Devoțiunea lui este versul frumos. Un vers cît mai savant și mai convingător, mai sincer Îndurerat și mai bine sunător. Atît de puternic este acest spirit de galanterie la petrarchiștii noștri Încît retorica pare a fi o emanație a iubirii, un „dar” (har) al feminității. Conachi, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu, compune Meșteșugul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]