262 matches
-
pe care comunitatea religioasă îl consideră îndreptățit să dețină autoritatea legală ("wilăya"), respectiv un imam descendent al lui 'Ali. Imămatul (ar. "إمامة" ) reprezintă instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
un lanț de proteste pașnice, care au fost urmate de o represiune a Armatei Siriene. În iulie 2011, dezertorii din armată au declarat formarea Armatei Siriene Libere și au început să formeze unități de luptă. Opoziția este dominată de musulmani sunniți, în timp ce figurile din guvern sunt alawiți. Portivit diferitor surse, inclusiv ale Națiunilor Unite, până la 100,000 de oameni au fost omorâți în iunie 2013, inclusiv 11,000 de copii. Pentru a scăpa de violență, peste 2.1 milioane de refugiați
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
lumii arabe este în Brazilia, care are milioane de oameni cu origini arabe sau din Orientul Apropiat. Brazilia este prima țară de pe continentele americane ce oferă vize umanitare refugiaților sirieni. Majoritatea arabilor argentinieni sunt de origine libaneză sau siriană. Musulmanii sunniți constituie în jur de 74% din populația Siriei, iar arabii sunniți constituie 59-60% din populație, iar cei mai mulți kurzi (9%) și turkmeni (3%) sunt sunniți, pe când 13% sunt șiiți (alaviți, isnașariți și ismailiți). 10% din populație sunt creștini (majoritatea ortodocși antiohieni
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
origini arabe sau din Orientul Apropiat. Brazilia este prima țară de pe continentele americane ce oferă vize umanitare refugiaților sirieni. Majoritatea arabilor argentinieni sunt de origine libaneză sau siriană. Musulmanii sunniți constituie în jur de 74% din populația Siriei, iar arabii sunniți constituie 59-60% din populație, iar cei mai mulți kurzi (9%) și turkmeni (3%) sunt sunniți, pe când 13% sunt șiiți (alaviți, isnașariți și ismailiți). 10% din populație sunt creștini (majoritatea ortodocși antiohieni, restul fiind greco-catolici, membri ai Bisericii Asiriene a Estului, ortodocși armeni
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
(în arabă: "Laylat al Baraat"; "ليلة البراءة", turcă: "Berat Kandili") este una dintre nopțile considerate sfinte în religia islamică. Se sărbătorește în noaptea de 14 spre 15 a lunii , lună premergătoare lunii sfinte Ramadan, mai ales de către musulmanii sunniți. În această noapte musulmanii citesc din Coran, se căiesc pentru păcatele săvârșite, îndeplinesc rugăciuni, dua și dhikr. Shab-E-Barat înseamnă noaptea iertării sau ziua ispășirii. Suniții privesc noaptea de Berat ca fiind una a mântuirii. Diferite hadith-uri, unele mai slabe, altele
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
sunniți și șiiți. În scopul înființării unui stat federal, după 2003, guvernarea Irakului a fost delegată către trei autorități regionale - cea sudică, a cărei conducere era asigurată de șiiții majoritari (55%), cea nordică, sub "leadership" kurd (21%) și cea arabă sunnită (18.5%), localizată în vestul țării. Acest plan includea edificarea unei provincii creștine în zona platoului Ninive (Mosul). Divizarea bazată pe criterii sectare și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și cei șiiți, precum și între arabi
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
leadership" kurd (21%) și cea arabă sunnită (18.5%), localizată în vestul țării. Acest plan includea edificarea unei provincii creștine în zona platoului Ninive (Mosul). Divizarea bazată pe criterii sectare și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și cei șiiți, precum și între arabi și kurzi, care, ulterior, s-au manifestat ca mișcări de insurgență, inițial organizate de membri ai Partidului Baath, iar ulterior continuate de arabii sunniți, care refuzau să accepte că au fost înlăturați de la conducerea
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și cei șiiți, precum și între arabi și kurzi, care, ulterior, s-au manifestat ca mișcări de insurgență, inițial organizate de membri ai Partidului Baath, iar ulterior continuate de arabii sunniți, care refuzau să accepte că au fost înlăturați de la conducerea statului. În pofida faptului că sunniți au fost primii care au manifestat rezistență la planul de divizare pe criterii sectare a Irakului, șiiți și celelalte minorități i-au urmat curând, evidențiind
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
între arabi și kurzi, care, ulterior, s-au manifestat ca mișcări de insurgență, inițial organizate de membri ai Partidului Baath, iar ulterior continuate de arabii sunniți, care refuzau să accepte că au fost înlăturați de la conducerea statului. În pofida faptului că sunniți au fost primii care au manifestat rezistență la planul de divizare pe criterii sectare a Irakului, șiiți și celelalte minorități i-au urmat curând, evidențiind dezideratul conform căruia identitatea lor este afirmată pe deplin în cadrul unui stat irakian unitar. De
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
ca și kurzii, creștinii doresc o autonomie extinsă, cu un guvern și forțe de securitate proprii. Problema cea mai mare o reprezintă alegerea locului. Câmpia Ninive se află la est de Mosul, una dintre cele mai importante baze ale extremiștilor sunniți și ale rețelei Al-Qaida din Irak. Liderii creștinilor irakieni de diverse denominații au făcut apel, cu diverse ocazii, la asigurarea, în cadrul guvernului de la Baghdad, a unei reprezentări echitabile pentru această minoritate religioasă, pe considerentul egalității și justiției. Pe de altă
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
Cucerește centrul Iranului în 1504, iar până în 1508 pacifică frontiera de Vest și aduce sub stăpânirea sa Bagdadul și Sud-Vestul Iranului. În 1510 cucerește Heratul și Khorasanul. În teritoriile cucerite, impune islamul șiit cu forța și îi expulzează pe clericii sunniți. Motivele invocate inițial de Ismail I și apoi de urmașii săi se refereau mai mult la aspecte geo-politice și culturale, decât pur religioase: Ismail I a declarat public că urăște sunniții și persecuțiile impuse de regimul său au fost crude
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
islamul șiit cu forța și îi expulzează pe clericii sunniți. Motivele invocate inițial de Ismail I și apoi de urmașii săi se refereau mai mult la aspecte geo-politice și culturale, decât pur religioase: Ismail I a declarat public că urăște sunniții și persecuțiile impuse de regimul său au fost crude. Singura alternativă viabilă pentru oamenii care se aflau sub dominația lui era convertirea, altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
viabilă pentru oamenii care se aflau sub dominația lui era convertirea, altfel ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul era deja o țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a prins mai ales la persanofoni, dar au
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
pe loc. În afară de convertiri, rata de creștere a elementului șiit în Iran a fost dat și de imigrarea în Iran a șiiților din alte teritorii musulmane. Ei au fost invitați în Iran pentru a li se oferi protecție față de majoritatea sunnită existentă în teritoriile din care proveneau. Procesul de convertire a avut fluctuații de-a lungul perioadei Safevide, în funcție de gradul de toleranță al șahilor față de minoritățile religioase. De exemplu, șahul Abbas I (1588-1629) a fost șahul cu cel mai mare grad
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Otoman și o apropiere de cultura persană. Din acest moment se poate vorbi despre o secesiune religioasă în rândul turcofonilor. Ca urmare a persecuțiilor, erudiții sunniți au fugit din Iran în țările musulmane din jur. India mogulilor a oferit găzduire sunniților emigrați din Iran într-o mare măsură, astfel încât aceștia au putut continua să scrie și să publice, creându-se astfel o școală literară aparte - sabq-i Hindi - care a avut mare influență asupra evoluției ulterioare a culturii din India islamică. Obiectivele
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
așa la cote reduse. În opinia istoricilor, stabilirea inițială a șiiților în zonă a creat probleme mult mai târziu, în secolul XX, când irakienii au avut dificultăți în consolidarea unei națiuni, ca urmare a diferențelor de ordin religios dintre arabii sunniți din centrul Irakului și arabii șiiți din sud. Afganistanul modern a apărut ca urmare a conflictului de care afganii l-au avut cu autoritatea șiită din Iran. Când autoritățile safevide au încercat să impună cu forța șiismul în teritoriile locuite
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
prin impunerea califului dintre membrii acestui trib. În încercarea de a menține vechile principii democratice ale islamului, kharigiții puritani au însângerat primele trei secole ale islamului . Însuși ‘Alī a fost asasinat de un kharigit. Kharigiții sunt condamnați atât de istoricii sunniți, cât și de cei șiiți, care îi consideră primii și cei mai violenți schismatici. Astăzi reprezintă 3-4% din totalul musulmanilor , și nu mai există decât în Algeria, Libia și Oman (unde reprezintă aproximativ 75% din populație ), de unde au ajuns și
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
regi, nu califi. Refuzau să accepte noua ideologie a puterii omeyyade, noile mijloace de guvernare. Făceau apel la teocrația medineză, unde Muḥammad, deși fusese profet, nu se considerase deasupra legilor și comunității, așa cum era cazul omeyyazilor. Kharigiții se definesc în raport cu sunniții și șiiții în funcție de același criteriu care stă la baza diferențierii acestora: cine este cel care are dreptul să conducă comunitatea musulmană după moartea profetului. Acceptarea arbitrajului s-a dovedit a avea consecințe dezastruoase pentru ‘Alī, mulți dintre susținătorii săi îndepărtându
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
beduinilor (în cultura cărora decizia de a îndepărta sau a exclude grupările disidente este firească ), au recunoscut totuși legitimitatea primilor doi califi și cu unele rezerve, pe aceea a lui ʽUṯmăn și ‘Alī. La început, kharigiții nu s-au deosebit de sunniți decât prin detalii cu privire la reglementările legislației care impuneau o purtare mai sobră și la respectarea ritualului, rămas la ei mai rudimentar. Deși gruparea a luat naștere înaintea apariției discuțiilor stârnite de școlile de drept canonic, ei au fost de acord
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
o anumită țară, care este percepută ca fiind un pericol de a modifica identitatea etnică a țării. Sute de mii (între 150.000 - 300.000) de musulmani șiiți din Bahrain au protestat împotriva intențiilor guvernului de a acorda cetățenie imigranților sunniți. Bhutan are o preocupare îndelungată datorită amenințării demografice provenite din partea imigranților Lhotshampa (nepalezi) (35 % din populația țării). De-a lungul secolelor XIX - XX, în Canada a existat și există și în prezent o competiție între populația anglofonă (56.9%) și
Amenințare demografică () [Corola-website/Science/328326_a_329655]
-
ideilor sale despre Dumnezeu în piețe, ceea ce va atrage mânia adversarilor săi. În această perioadă, îl declară pe Iisus călăuza spirituală și poartă un veșmânt asemănător celui purtat de acesta. Prin popularitatea câștigată devine o amenințare pentru mediile conservatoare atât sunnite, cât și șiite. În 907 este arestat, însă reușește să se refugieze la Sous. Este arestat din nou în anul 913 și în urma unui prim proces, este întemnițat timp de opt ani la Bagdad. După un alt proces, care durează
Al-Hallaj () [Corola-website/Science/314226_a_315555]
-
Însă demersul lui ῾Abd-al-Malik a avut aceleași rezultate ca cel al tatălui său, al-Walīd încercând să-și numească drept succesori fiii, privându-l astfel de drepturi pe fratele său, Sulaymăn. Din cauza acestei instabilități din interiorul califatului omeyyad și a nemulțumirii sunniților conservatori, care îi acuzau pe califii omeyyazi de nerespectarea Coranului, partizanii lui ῾Ali, șiiții, care nu uitaseră nici acum nedreptatea ce le fusese făcută, încep să câștige simpatizanți din rândul marii mase, care avea la rândul ei nemulțumiri de ordin
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
Khan, s-a mutat în India în 1840. Imamii sunt considerați de Nizariți ca Ahl al-Bayt (Arabă: أهل البيت) oamenii casei. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu , au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Ismailiții împart primii șapte imami cu șiitii duodecimani. De menționat însă faptul că există o dispută în ceea ce privește numărătoarea, întrucat unele grupări se referă la ’Ali ca fiind primul Imam, în timp ce altele îl consideră pe Hassan
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
În limba arabă, cuvântul imam înseamnă conducător. Se spune că imamul este liderul comunității, conform primilor teologi sunniți. De asemenea, prin imam se mai înțelege că este cel care îi conduce pe creștinii musulmani la rugăciune. Se poate spune că imamul este sinonim cu noțiunea de ‘’calif’’. Majoritatea iranienilor siiți, în jur de 89&, aparțin comunității cunoscute sub
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
ultimul și conform musulmanilor, iluminarea și înțelegerea sunt daruri divine cu care profeții sunt înzestrați. De aceea, succesorii săi, imamii, nu se vor bucura de aceste daruri în totalitate. Însă acest lucru nu împiedica imamii de la aplicarea legii islamice. Conform sunniților, Profetul nu a numit nici un successor al său, iar această decizie va rămâne în mâinile lor. Pe de altă parte, șiiții mergeau pe idea că imamul, că successor al profetului trebuie să îndeplinească cele două roluri menționate mai sus, să
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]