226 matches
-
existenței, asemeni unei corole de minuni a lumii). Procesul de metaforizare operează un transfer de sens între termenul metaforic și cel propriu. Astfel, metafora stănesciană leoaică tânără, iubirea sugerează ideea că dragostea este plină de forță și vitalitate, de o superbie sălbatică, este agresivă, feroce, agilă, calină etc., precum o leoaică tânără. Considerată o figură de stil fondatoare, cu o puternică încărcătură semantică, metafora are forme multiple: - metafora explicită (in praesentia) presupune prezența termenului propriu și a termenului metaforic. Acest construct
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Aceste tratate puteau să fie destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sunt unele opuscule în care el preia multe idei din Ioan Cassian cum sunt considerațiile din Pentru respingerea mândriei deșarte (Pro repellenda iactantia), din Despre trufie (De superbia) sau Îndemnul la umilință (Exhortatio humilitatis): aceste scrieri, deși nu sunt foarte elaborate, încearcă totuși să se mențină la un nivel acceptabil de corectitudine. O altă scriere, tot cu finalitate practică și morală, e mai interesantă nu atât pentru reflecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă a promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără dulcegării și, cu locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
tocmai progresul științei a făcut posibilă dezvoltarea unor tehnologii în care "imaginile" au ajuns să joace un rol central. Așa cum subliniază Gilbert Durand, "Occidentul, adică civilizația care ne poartă, de la raționamentul socratic și botezul său creștin, s-a voit cu superbie singurul moștenitor al unui unic Adevăr și s-a îndoit întotdeauna, mai mult sau mai puțin, de imagini. Trebuie precizat acest paradox al unei civilizații, a noastră, care, pe de o parte, a adus pe lume tehnicile, mereu în progres
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
entuziasm de spiritul modernității. Natura umană se descoperă pentru Michel Henry numai în Ipseitatea hristică pentru că doar ea - „Chip nevăzut al Tatălui” (Col. 1,15) și Arhetip al chipului - își împlinește vocația perpetuei regenerări în iubire. Gregaritatea eului empiric sau superbia autistă a eului transcendental pot fi izolate numai prin acceptarea actului resurecțional al Primului Viu, venit printre ai Săi pentru a-i lipsi de lumea morții și a-i izbăvi de moartea lumii. Pentru că, așa cum am putut vedea, autoafectarea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deasupra”. Esența definitorie a scrisului lui P., continuă criticul, „este mai puțin tiparul de tehnicitate” în care scriitorul toarnă materialul experimentelor sale, „cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unei renunțări. Lupta cea mare, pentru Bine-Adevăr-Frumos a fost definitiv pierdută: Inorogul nu se mai poate împotrivi, doar el, unei invazii a ticăloșiei și a răului generalizat. Și atunci acceptă compromisul; în doze mici, dar îl acceptă. Nu mai are superbia de a renunța, de a muri pentru o idee, ci își dorește cu multă ardoare să fie un învingător și în această nouă și urâtă lume. Personaj pozitiv al cărții, superior tuturor celorlalte animale și păsări, Inorogul se mulțumește, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
clarificări; e domeniul "zădărniciilor". Eminescu nu iese din "rama" gândirii Ecclesiastului știind acceptând că e un nonsens "să ceri lui Dumnezeu să dea replici justificative". Înțelepciunea, amar reținută nu se va ridica în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și nu blestemă: "El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții luminează-a vremii unde; Gândul lui o prorocie, vorba lui mărgăritar;..." (Memento mori) Profeția, deși amară (ca în cazul lui Decebal prevestind peirea Romei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Istoria românilor din Dacia Superioară. Maghiarii, afirmă el, revendică gloria de a fi promotorii civilizațiunii În răsăritul Europei ș...ț Cu o ambițiune proprie caracterului unguresc, ei se bucura de aceasta, această inimiciție adevărată sau prepusă a Rusiei le infla superbia că ei au o misiune mare de a Împlini, că ungurismul e un op grandios providențial, are de a salvare lumea, cum că ungurismul ar fi triumful rațiunii, inteligenței și al libertății În Europa ș...ț În sumeția lor, se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nici o națiune nu se află această debilitate umană În mai mare măsură ca la seminția ungurească față cu colocuitoarele națiuni. Această plecare naturală de a asupri pe alții se ajută la dânșii prin mai multe Împrejurări, precum prin acea nesuferită superbie națională, care este proprie ungurului și care n-are margini; se ajută prin istoria lor: razimul naționalității ungurești a fost o mie de ani singur numai asuprirea slavilor și românilor. „Tendința” maghiarilor de a asupri alte popoare este explicată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care În scurt timp ne va Îneca și nu vor rămânea altele decât urmele existenței noastre. Amândouă părțile vedem că pericolul ne amenință, Încă de aproape, și totuși nu ne putem Înțelege. Nu știu din ce pricină, pizma sau doară superbia Își Învârte sabia Între noi și voi, ca nici În agonie să putem vorbi de-aproape. Folosind aceeași retorică a fraternității națiunilor (legitimantă pentru orice candidat la insurecție, care contesta autoritatea politică tradițională), scrisoarea afirma că românii nu doresc „a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc, marcat sensibil de lectura Contesei de Noailles, la care trimit nu doar accesele de superbie, îndrăzneala imaginilor senzuale, scepticismul religios și chiar apostazia, plânsul pe „răscoliri de jar și de cenușă”, dar și tema regenerării după mari căderi, cu auzul deschis la „bătaia forțelor eterne”. Proiecțiile eului sunt paradoxale: „Îmi port curatul suflet ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Mirandola. Viziunea boemianului o depășește însă pe aceea a florentinului. El ignoră în chip voit celălalt calificativ, l’uomo unico. Cehul se gândește la „toți” oamenii, nu la elite. În plus, el vorbește de o pansophia christiana și nu de superbia renascentistă prin care l’uomo universale, creat să admire Creația Divină, putea deveni atotcunoscător și atotputernic, adică putea deveni Dumnezeu însuși. Homo pansophicus nu este mirandolanul care învață toate limbile, toate științele și toate artele pentru a fi lovit de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obiective” au pus în umbră cariera și opera de excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom și Robert Gagné. Într-adevăr, în anii ’70, cercetările curriculare moderne au continuat, ignorând cu superbie criticile din ce în ce mai virulente. Curentul „științific”, bazat pe principiile empirismului behaviorist și ale raționalismului tylerian, a avansat imperturbabil în direcția fundamentării unei științe a instruirii și a curriculumului similară cu Naturwissenschaften. A fost deceniul cercetărilor educaționale „riguroase”, al lucrărilor înțesate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești nemaicercetate în proza noastră, cu personajele sale dimensionate multiplu, ca acel memorabil Grobei din Bunavestire, basculând între banal și mitic, între grotesc și superbie. A urmat în cariera lui N. Breban, scriitor de acum foarte cunoscut, comentat mult de critică și impus astfel de ea, se poate susține, atât atenției cititorilor obișnuiți, cât și celei a cercurilor puterii, a urmat deci în cariera lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
șaizeci și unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea în ochii mai tuturor. Părea lipsit de orice interes pentru alții, nu-i vedea și nu-i auzea. Îi percepea, s-ar fi zis, doar ca masă in
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din multele posibile, privitor la Mai am un singur dor, poezie pe care o consideră ca "o sinteză a imaginarului eminescian". Aici, notează Dan Mănucă, "privirea este grea și neguroasă, însoțită de o imensă oboseală. Nici moartea nu mai are superbie, ci a devenit un act discret, o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori editat de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tonul autoritar - „prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul însemna și goana prin magazine, cu o lună înainte, însemna beteala argintie ce șiroia pe bradul jivrat, miile de fleacuri care făceau să se des chidă mari superbii tăi ochi negri; și mai târziu, Mouette, când viața s-a înăsprit pentru noi două, era totuși pomul de Crăciun pe care-l împodobeai în firida bibliotecii cu jucă riile care mai scăpaseră după toate dezastrele, după toate necazurile. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor, e stingher. Lui G. Călinescu, care-l revăzuse în redacția Adevărului literar (la 3 februarie 1937) i se părea plin de vanitate și superbie: Se vede cât de acolo că este încredințat a fi cel mai mare scriitor" (Scrisori și documente, 1979). Chiar în același 1937 (la 24 decembrie, aflat la cură la Karlsbad) un Sadoveanu care dăduse Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Baltagul, Creanga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
una relativă - de pocăință, mea culpa, Întoarcerea Încă o dată a feței spre Cel Prea Înalt care ne iartă totul cu această „condiție”: umilința, asumarea condiției noastre umane limitate, supusă erorii și „atracției” ei. Una din aceste „erori” este, fără Îndoială, superbia, orgoliul și disperarea umană vin uneori În consecința acestui „păcat”, al absolutizării persoanei și rațiunii umane. (Pe altarul din stînga celui mare În catedrala Sf. Mihail din Cluj, Christul cară, odată cu crucea sa, o mantie de aur a păcatelor noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucrat vreo două decenii, Înzestrând Biserica Catolică cu un necesar Îndreptar al ierarhizării lor. Or, pe mantia de aur, grea de păcate, a lui Christ „de la Cluj”, peste avariție sau homicidus, de exemplu, se află, pe locul cel mai Înalt, Superbia, orgoliul. Deoarece acesta, ca și disperarea, Îl exclud pe Creator din ordinea Universului moral și fizic, contribuind la „Înnebunirea” credinciosului, la pierderea echilibrului său străvechi și „adaptat”. La cele ce se Întâmplă și azi În lumea noastră contemporană și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu s-au întreprins. Își propusese să urmărească „filonul” mistic în artă și în literatură, însă până la urmă totul a rămas în stadiul de schiță. Plecând de la operă (product folcloric sau izvodire cultă), și nu de la preconcept, emite, cu o superbie în care intră o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
nespus, de neimaginat, de negândit, inefabile la extrem, „absurde” În ochii noștri, care, vai de noi, nu „vedem” și nu ne mișcăm decât Într-un spațiu „clădit” În trei dimensiuni - așa „s-a hotărât”, ai să spui, ridicându-ți cu superbie bărbia ta subțire, de fals adolescent! - „În timp ce”, ai să adaugi cu aerul acela insuportabil de atoateștiutor, „În timp ce atâtea alte lumi există și... nu foarte departe”, ai să adaugi mereu cu aerul tău antipatic, uneori chiar... da-da, uneori chiar la Îndemâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Spontan, ca mai orice umorist, autorul nu pregetă să se angajeze în dueluri literare. Victimele sunt alese dintre scriitori (printre ei, surpriză, și frățânele Cincinat), dintre cei care se cred mai importanți decât sunt, actori, pictori, medici, oameni politici. În superbia unui Epilog se disimulează, iarăși, vagi neliniști: „Privind la cei câțiva cu ticuri/ Pe care pana mea-i urzică,/ Posteritatea o să zică,/C-am pierdut vremea cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
interzis și în orice acțiune cât de simplă se va manifesta prudență și se va cere sfatul medicului sau al soacrei. Un fapt bizar: deși apar într-o țară declarat creștină (statistic 95 la sută), revistele cu pricina omit cu superbie super-bebească „aspectul” religios, părând că sunt tipărite în Steaua Sirius convertită definitiv la taoism. Rubricile permanente de tipul „ce faci dacă...” sunt defalcate pe ani. E puțin probabil că, dacă „și-a spart capul” între doi și trei ani, vei
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]