525 matches
-
kitsch. În apărarea autorului, să spun că această structură (in)sensibilă, expusă aici într-un mod coerent, e topită în epica (fie ea și derizorie) a Cărții tuturor intențiilor. Ceea ce continuă să deranjeze sunt exagerațiunile culturale ale prozatorului, sublinierile lui superflue, recurente ca un tic. Două exemple: "Herman Hesse susține că nu avem un lup în noi, ci o mulțime de lupi. Ei bine, părea că lupul-scriitor din mine începuse să pună stăpânire pe haită. Începuse să comunice prin urlete decise
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
poem-cântec al lui William Ross este comparabil, prin calitatea sa, cu sonetele shakespeariene, Derick Thomson afirma, în 1989, în eseul citat, că este "cel mai nud și mai pustiit dintre cântecele sale de dragoste, cel mai dezbărat de podoabe stilistice superflue... lipsit de orice bravadă... scurt și întrutotul controlat, astfel încât emoția generată este densă și comprimată la maximum". În continuare, oferim o traducere a poemului, realizată după versiunile datorate lui Derick Thomson și Iain Crichton Smith (un alt scriitor contemporan de
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
de demitere fără suport legal. "Ca de fiecare dată când este vorba despre o decizie a justiției în general și cu atât mai mult când e vorba de o decizie a CC generală și obligatorie, orice fel de comentariu pare superfluu. Din punctul meu de vedere, verdictul de astăzi este îmbucurător, firește, pentru că, pe de o parte, s-a făcut dreptate față de un om împotriva căruia s-a declanșat o procedură de demitere fără niciun suport legal, dar în egală măsură
Radu F. Alexandru, despre decizia CCR: Legea, raţiunea şi corectitudinea au prevalat () [Corola-journal/Journalistic/42795_a_44120]
-
și foarte vie a spiritului este, fără exagerare, după o antrenare inteligentă și bine disciplinată, cam de o oră și jumătate pe noapte. Restul de timp pe care-l dormim, ca și restul de mâncare pe care-l mâncăm este superfluu; tot ceea ce dormim și mâncăm mai mult nu face decât să pună zgârci și grăsime pe creierul nostru.“ Și pasajul din Underhill considerat a-i corespunde, dar pe care omite să-l citeze: E.U.: „Știm [...] că deopotrivă Sf. Caterina
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mătase Și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria răspunsurilor. Întrebările nu sunt altceva decât interogații absolute. Când totuși primesc un răspuns, acesta este superfluu ori fals. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
afaceri la Viena în timpul acelei crize, am cunoscut demersul săvârșit înaintea trimiterii Panther ului la Agadir pe lângă "strălucitorul său secund", pentru a se asigura de concursul acestuia în cazul în care ar fi izbucnit războiul. Acest demers nu era deloc superfluu, cabinetul de la Viena fiind mai strălucitor pentru un secund la Algesiras, acolo unde a făcut dovada independenței sale. In 1911, Berlinul era deci decis să invoce ultima ratio, dacă argumentul Panther-ului nu ar fi fost chiar decisiv. Sacrificiile noastre erau
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
verbale aferente. E foarte curajos cînd face parte din majoritate, iar cînd e vorba de măsuri colective precum programul redus de iarnă, drepturile salariale ori protestele de tip greve și mitinguri, ce dau peste cap orice planificări calendaristice și fac superflue pînă și orarele perfecte, e printre susținătorii vehemenți, chiar străduindu-se a se afla mereu în frunte... Toate aceste calități și multe altele, pe care - păcatele mele! - am uitat să le mai menționez în graba dactilografierii computerizate a acestui portret
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
Daniel Cristea-Enache Ordinea contributoarelor la antologie, a "tovarășelor de drum", fiind alfabetică, volumul începe cu textul Adrianei Ba-beți, Sarsanela. E un început excelent: un text nostalgic și (auto)ironic, evocând vremuri mizerabile fără lamentații superflue, ci printr-un umor absurd, în spiritul acelor ani. Din copilărie și până la maturitatea deplină, personajul feminin observat și analizat laolaltă cu epoca pe care o traversează apare ca un cărăuș "gheboșat" și "deșălat" de poverile coșului zilnic. O prietenă
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
a restitui cuvântului gravitatea pierdută și axa lui interioară. Aproape fiecare propoziție scrisă ori rostită de Octavian Paler se întipărea în memorie și în conștiință, făcându-te să gândești și să-ți pui unele întrebări. Nimic nu era de prisos, superfluu, scriitorul și oratorul cântărind cu atenție verbele și scuturându-se de adjectivele inutile. Ceea ce mă frapase recitind Viața pe un peron era nevoia de comunicare a autorului, satisfăcută (dar numai până la un punct) prin intervențiile, confesiunile și dialogurile personajelor sale
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
Ion Simuț Un principiu elementar în reeditarea clasicilor și a modernilor stabilește că se folosește ca text de bază ultima ediție antumă supravegheată de autor. Adaosul din final nu e superfluu, pentru că nu în toate situațiile ultima ediție antumă e supravegheată și autorizată de autor. Pe de altă parte, ultima ediție antumă a unui roman sau a unui volum de poeme, deși supravegheată de scriitor, poate fi viciată de anumite împrejurări
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
spune: «Eu, Statul eu sunt poporul». «Orice spune el, el minte; și tot ceea ce el posedă, el a furat. Totul este fals În el: cu dinți de furat el mușcă». «Numai acolo unde Statul Încetează, Începe omul care nu este superfluu: Începe cântecul necesității, melodia unică și căreia nimic nu i se poate substitui. Acolo unde Statul Încetează, nu vedeți voi acolo-jos, frații mei, arcul-În-cer și punțile supraomului?»”. Mihail Bakunin - alt reprezentant al poziției critice față de rolul statului - scria: „Statul este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca el să intervină, și nu că această lege rațională e valabilă pentru că așa s a convenit”. O voință contrară acestei legi este, din punct de vedere juridic, „ineficace și inadmisibilă, În timp ce, pentru același motiv, manifestarea unei voințe conforme e superfluă”. Într-un stil mai abstract-filosofic, decât În alte locuri ale Întreprinderii sale teoretice, Giorgio del Vecchio consideră revelator că: „Raportul de sociabilitate Între State, ca și raportul de sociabilitate Între indivizi, trebuie să fie acceptat ca un corolar al legii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații atât de trebuincioase, care nu puteau fi încadrate, decât de cele mai multe ori numai în didascalii, ca și altele, dramatizarea mea devenea superfluă, iar celelalte scene nu ar fi avut suficientă încărcătură dramatică. Când spuneam aceasta mă refeream mai ales la ultima scenă care trebuia să aibă, în contextul piesei, cea mai mare greutate. 6. Odată terminată sceneta, în a doua jumătate a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar mai rămâne pentru sufletul ei, nimic neelucidat. Punându-se în locul meu, ea considera iubirea mea și a Iozefienei un fapt definitiv consumat, ceva care nu mai putea fi refăcut sau îndreptat niciodată. Așadar, orice retrospectivă pesimistă, ea o vedea superfluă. Pentru mine însă, chiar acest schimb de replici cu Relia avea să schimbe totul, adică să pună adevăratele baze ale iubirii noastre. Mă bătea gândul să cred și că, dacă iubirea pentru Iozefina n-ar fi existat, cu toate intențiile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cuvinte, că acestea erau scrisorile lor către Jerry - superficiale și incoerente, pline de bîrfe despre cunoscuți (cine s-a Însurat sau măritat și a cui fiică a fugit și al cui fiu Își distrusese Oldsmobile-ul nou-nouț), presărate de mici Întrebări superflue („Și cine crezi că s-a măritat săptămîna trecută ?”) și pline de semne de exclamare, pe care mama le citea răspicat, de parcă ar fi fost niște cuvinte separate („Și Carl, soțul lui Sissy, a fost oprit de poliție pentru depășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
meu, nu numai clădirile, cu scările și intrările lor cu coloane, coridoare, anticamere, fișiere, circulare, dosare, dar și șefii de serviciu, directorii generali, viceinspectorii, substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
economice care de prea multă vreme continuă să-și impună pretenția demodată de a ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ies pur și simplu nicăieri. Astăzi a plouat toată ziua torențial. Nu am mâncat și nu am băut nimic de ieri, iar dorul pentru iubita mea îmi mistuia fiecare mădular. Gândul fugii și ascunderii în pădure mi se părea superfluu și neesențial. Cuvântul acesta, "dor", pe care ea îl repeta de multe ori sub formă de versuri în fiecare dimineață când apărea în coliba mea, îmi suna atât de penetrant și dureros în minte. N-aveam să uit pentru multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere prin vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te privești, nu exiști decât energetic. Mănânci ca-n vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o carafă fără fund, nimic nu te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inimaginabil pentru un indo-european, nu trimite decât la starea de existență a unui lucru, subiectul nefiind mai mult decât o localizare spațială unde ia formă această existență: carte există, eventual la mine, de cele mai multe ori însă umil adaos, simțit drept superfluu. Și nu: eu am o carte. Pe lângă această pasivitate fundamentală, caracterul imprecis al subiectului japonez face ca individul să nu poată fi niciodată în prim-plan: neavând prea mare importanță cine săvârșește acțiunea contemplației, un individ poate fi substituit altuia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
presiunea consumismului și libertatea față de consum. Nu are nici un sens construirea propriei fericiri numai pe baza consumului și a bunăstării, nu trebuie să mă las condus de legile prestigiului și competiției, nu ar trebui să se participe la cultul lucrurilor superflue. NIciuna din multele pofte ale momentului nu trebuie să sufoce cea mai importantă dorință a omului, cea a fericirii veșnice. Persoanele ce "vor să obțină ce este mai bun din toate", cele ce sunt atente la raportul preț-performanță și vor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de acestea, a vorbi iarăși despre mesajul umanist al muzicii promovate cu tineri, pentru tineri, pentru noi toți... iar aceasta urmărind posibile orientări spre normalitate, dacă nu azi, măcar mâine, a relua iarăși aceste argumentări îmi apare, astăzi, a fi superfluu. Faptul că în anul trecut, sub o altă administrație, cu un alt executiv, instituțiile abilitate ale statului, ministerele care se ocupă de învățământ și de cultură, au greșit pregetând în a susține o asemenea inițiativă a fost regretabil. Au fost
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]
-
Horia Gârbea Literatura noastră a consacrat, desigur, acțiuni imaginare, uneori cu aspect fantastic, petrecute în locuri ireale, în insule utopice sau niciunde. Autorii au considerat, se vede, că fata de gîndurile și acțiunile personajelor, o situare topografica precisă este superflua. Dar lucrurile nu stau mereu așa. Pentru că realismul literar, ca și fantasticul ivit în cadrul cel mai banal, pretind locații verosimile sau chiar precise. Din lucrările de ficțiune se pot învăța multe: sociologie, economie, politică și istorie, mai ales istorie, si
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]