106 matches
-
deosebită. În adevăr nu dinastia e totul într-o împărăție de aproape patruzeci de milioane de locuitori; dinastia ori capul ei nu sunt, ca Dumnezeu, atotputernici. Împărăția e compusă din provincii în cari istoricește, de sute de ani, se află superpuse pături de popoare deosebite, ale căror relații din trecut n-au putut rămânea cu totul fără efect asupra stării actuale. Astfel găsim în Galiția două elemente, poloni și ruteni. Cei dendîi au fost istoricește stăpânitori, cei din urmă stăpâniți. Găsim
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
căror relații din trecut n-au putut rămânea cu totul fără efect asupra stării actuale. Astfel găsim în Galiția două elemente, poloni și ruteni. Cei dendîi au fost istoricește stăpânitori, cei din urmă stăpâniți. Găsim în Ungaria un element istoricește superpus, maghiarii, popor energic, dar de-o aptitudine politică contestabilă; găsim în Boemia cehi și germani, c-un cuvânt pretutindenea sunt elemente deosebite, cari 'și dispută dominațiunea. Casa de Austria nu i-a creat pe unguri; i-a găsit existând alături
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
zilele lui. Așadar, încă o dată, distinguendum est. Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate țările pe cari le locuiește, popor cinstit, inimios, capabil de adevăr și de patriotism. Avem apoi deasupra acestui popor o pătură superpusă, un fel de sediment de pungași și de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale și occidentale, incapabilă de adevăr și de patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni. Această teorie am espus-o în mai multe rânduri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cea setoasă de cunoștințe și capabilă de-a pricepe adevărul. Ei bine, după 1866 se ivesc tot fenomenele ce se constată pentru epoca de la 1700 - 1821. Populația autohtonă scade și sărăcește; cărți nici se tipăresc, nici se citesc; pătura dominantă, superpusă rasei române, n-are nici sete de cunoștinți, nici capacitate de a pricepe adevărul. Daca acest sediment învață, o face de silă, gonind o funcție. Încolo leagă cartea de gard. Și, pentru a avea o funcție, trebuie să fii înrudit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
înainte de Tugomir Basarab, un ardelean, Lazăr, să fie de nevoie pentru a redeștepta sentimentul naționalității. Dar ce mai la deal la vale? Orice etnolog străin, german ori francez, a recunoscnt și va recunoaște că în cea mai mare parte pătura superpusă acestui popor e neromînă. Neromînă nu cu legea civilă, nu cu dreptul public, nu cu constituția, ci cu neamul și cu obiceiurile rele. Atât de străini încît nu le e cu putință nici de a înțelege pe român, precum acesta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
5 august 1881] ["CĂUTÎND A ESPLICA... Căutând a esplica etnologic antagonismul atribuit moldovenilor contra muntenilor am găsit că bărbații de peste Milcov nu înțeleg sub cuvântul "muntean" populația istorică a Țării Românești, una și aceeași în toate provinciile, ci o pătură superpusă, neistorică, imigrată de curând prin orașe, din care se recrutează partidul roșu, rămânând ca populațiile vechi sau pe deplin asimilate să se grupeze, ceea ce și fac, sub cu totul alte formule politice decât cele cosmopolite ale membrilor societăților internaționale. Această
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din această scrisoare cari ilustrează teoria noastră despre sterilitatea intelectuală a imigrațiunii românizate din proaspăt. Deși tonul scrisorii e beletristic, potrivit cu foaia în care a fost tipărită, cititorul va vedea că în mod intuitiv se descrie incapacitatea înnăscută a păturei superpuse din România de-a pricepe geniul poporului nostru. [9 august 1981] DIN EPOCA LUI MATEI BASARAB Sub titlu Moldova acum două sute de ani ziarul "Bukarester Tagblatt" a publicat următoarele: Din izvor sigur ni se anunță că nu demult s-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Negru? Acest popor nu este decât o masă de exploatat, o vacă de muls pentru străinii de toate soiurile, o vită de plug pentru a susține luxul, incuria și corupția Caradalelor, feneantismul și cocoteria, absenteismul și morbiditatea unor pături neistorice, superpuse lui fără a-i face nici un serviciu în schimb? Iată cestiunea cea gravă, cea mare. Regimul vechi, rău ori bun, nu discutăm, avea o calitate necontestabilă, o calitate care-l justifica în ochii tuturor: el nu costa nimic sau aproape
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cei ce-l amăgesc și-l exploatează, pe lepădăturile orășenești cari au împînzit satele ca tot atâtea lipitori, cari bagă ura și invidia între țărani, cari - i întărîtă între ei și în contra proprietarului mare, acesta este vulgul ordinar, aceasta plebea superpusă poporului. La ce gândesc roșii acum? Știind că au răspândit în cele patru mii de comune ale țării cel puțin patruzeci cincizeci de mii de politiciani și de demagogi, știind că aceștia ar domina sufragiul universal daca s-ar admite
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
romanilor cu dacii, de rasa română. Aceasta a fost în trecutul țărilor noastre rasa plastică, rasa formatoare de stat, cea orânduitoare, cea istorică; aceasta trebuie să și rămâie de acuma înainte. Cumcă deosebirea între adâncimea rasei istorice și superficialitatea celor superpuse e mare o știe oricine. În inima unui popă din Ardeal e mai mult sentiment național românesc decât într-o sută de mii de Caradale și [în] craniul unui singur român încape de cinci ori pe atâția creieri pe cât s-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cosmopolite ale d-lui C. A. Rosetti? Romanurile franțuzești, cântărețele de cafenele, toată pătura de viață străină, toată lumea aceasta de craidoni scoși din cutie, apetiturile oamenilor fără ocupații serioase, vânătoarea după avere fără muncă? Toate acestea constituie o lume aparte, superpusă, pe care poporul o suportă, dar n-o pricepe. Ziarul francez ar trebui să ne arate o singură țară pe tot continentul, mai mult, în toată lumea, a cărei instituții și legi să fie o maimuțare a străinătății, pentru a ne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oamenii să se Împartă În două categorii; o primă categorie formată din troglodiți (imensa majoritate a populației), oameni care-și asigură traiul zilnic prin muncă fizică brută, de cele mai multe ori istovitoare și, o a doua categorie a celor avuți (pătura superpusă după cum se exprima Eminescu), formată din bogați, funcționari și politicieni, a căror viață era mai degrabă sedentară. Ponderea acestei ultime categorii va crește treptat ajungând astăzi să depășească 50% din populația Europei, de exemplu, la care se adaugă și faptul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
80-85% din populația regatului, asupra căruia se revărsau cele două forme de presiune. Prima Însemna de fapt o desconsiderare totală a truditorilor pământului pentru care numele de țăran avea un Înțeles pejorativ (Înjositor și degradant) În ochii autorităților și păturii superpuse, iar a doua decurgea din statutul de țară agrară care-și trăgea resursele bugetare În special din agricultură, de fapt prin supraîncărcarea țăranilor cu dări progresiv crescânde care să alimenteze bugetul din ce În ce mai costisitor. De altfel În „Mizeria vieții noastre publice
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Doctor Faustus, demonizându-l, de astă dată tocmai pe "secundar", pe gazetarul Eminescu, din pricină că întrupează naționalul. Într-adevăr, Eminescu simboliza arheul românilor, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă". Cu alte cuvinte, Eminescu sesizase o situație cu totul aberantă în societatea românească: națiunea profundă era tratată ca "minoritate", batjocorită de o oligarhie care nu-și cunoștea decât măruntele interese de grup, într-o corupție generalizată. Iată, fără îndoială, o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spitalelor, palate de justiție și trezorerii când tot ce ai la dispoziție este o arhitectură "românească" domestică arhaizantă, vernaculară, din materiale perisabile, sau una de mănăstire sau urbană mai apropiată ca scară, dar ridicată de meșteri străini pentru o "pătură superpusă" (Eminescu) alogenă? Nu este de mirare că efortul arhitecților neoromânescului de primă generație a fost unul comparativ mult mai dificil decât cel al școlii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
voiți, cari vă sunt credințele? Sunt liberale? Nu ne dovediți asta prin fapte; sunteți facțiuni, nimica mai mult". Urgisirea vine din predominarea intereselor de grup: câștigul fără muncă, lipsa de competență, împovărarea țării cu împrumuturi, corupția fără de sfârșit, parazitismul "clasei superpuse", de "cerșetori poleiți", guvern căruia "nu-i ajunge bugetul statului, trebuie să facă împrumuturi!". Nimic nu se schimbă cu adevărat decât faptul că oprimații devin oprimatori: "Și de aici veni tot răul, căci cei ce s-au crezut asupriți au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acțiune dăunătoare". Firește, pentru cercurile masonice de la noi (în 1880, spune Th. Codreanu, activau în România nu mai puțin de 32 de loji masonice) nu Eminescu poetul trebuia anihilat, ci Eminescu ziaristul, doctrinarul naționalist care încurca atâtea din urzelile "păturii superpuse". Pericolul nu fusese înlăturat decât episodic prin declararea iresponsabilității sale, dar iată-l însănătoșit și panica neliniștește Bucureștiul din nou. "De Timpul nu mai poate fi vorba", îi scria Maiorescu însoțitorului lui Eminescu prin Italia (Chibici-Râvneanu) și, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfâșiată de antiteze monstruoase... Nimeni n-a făcut o analiză mai adâncă a acestei primejdii decât Eminescu. Poetul a sesizat că "sfâșierea" nu s-a produs nicicum în sânul poporului român, în majoritate format din țărani, ci în inima "păturii superpuse", în care elementul străin se cuibărește mult mai lesnicios. În sânul elitelor se iscă ciocnirea arheilor etnici, încât Principatele Române, apoi România, au avut parte de o nobilime scindată, în care elementul străin (și chiar cel autohton) s-a pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne avertizează că nici Eminescu, nici Caragiale nu au fost republicani, dar degradarea instituției monarhice era supărătoare într-un sistem "curat constituțional", artificializarea vieții politice fiind evidentă și inevitabilă. Se vorbește despre un kitsch politic cu consecințe "devastatoare" a "păturii superpuse". "Perechea regală" e caricaturizată în O scrisoare pierdută iar capătul de drum al desacralizării îl constituie "onoarea de familist" a lui Jupân Dumitrache sau Zaharia Trahanache (p. 148). Există o matrice estetică în măsură să justifice actele creatoare, să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pierderea scrisorii e o "amenințare cu moartea" (p. 165). Jocul este periculos și probabil că în politică riscul e una din coordonate. Revoluția lui Caragiale e o caricatură, așa cum au fost, din păcate, la noi, un moft, rezultatul "moftologiei" "păturii superpuse". Din acest punct de vedere, Dandanache e "chintesența asimilării dintre revoluție și scrisoare, arhetipul-tip al operei caragialești". Lumea aceasta "pierde șansa tămăduirii" (p. 153). "Păreri tutovene" (Bârlad): (I-VII), nr. 762769, 2004 DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU, CHIȘINĂU-BUCUREȘTI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se arată altfel în raport cu momentul 28 iunie 1883. "Pregătirile" lui Maiorescu pentru eveniment "iminent", comportamentul lui Slavici și al altora "apropiați" atârnă altfel în interpretarea lui Th. Codreanu... Poetul, pe atunci, cunoscut mult prea puțin, era pentru contemporani (din clasa superpusă) un ziarist incomod (mai ales pentru acei oameni ai "interesului") un neiertător, irevocabil atașat altui sistem de valori, alte valori decât cele ale clasei de sus. Eminescu își predică adevărul și convingerile lui, împotriva ambelor tabere, deși ziarul, la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în toată cuprinderea lui. "Marginile" sunt deschise pentru control și respirație. Cioran este credibil atâta vreme cât lasă să se întrevadă că "schimbare" este alt cuvânt pentru "creștere". Toate scrierile sale pledează, de altfel, în această direcție. Prin schimbare erau vizate "păturile superpuse", artificiale, acelea care provocau vătămarea organismului natural. La rândul său, Theodor Codreanu utilizează în titlu sintagma "a doua schimbare", pentru a se reține din capul locului că peste "păturile superpuse", opresive și dizolvante, venite pe firul vremii de la fanarioți încoace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de altfel, în această direcție. Prin schimbare erau vizate "păturile superpuse", artificiale, acelea care provocau vătămarea organismului natural. La rândul său, Theodor Codreanu utilizează în titlu sintagma "a doua schimbare", pentru a se reține din capul locului că peste "păturile superpuse", opresive și dizolvante, venite pe firul vremii de la fanarioți încoace, s-a accentuat "inseminarea" după revoluțiile bolșevice, cu efecte explozive la toate nivelele de existență și punând în pericol de moarte întreaga ființă etnică, "majoritară". Înscriu între ghilimele cuvintele "majoritar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și în alte momente de clarificări dificile, același fir călăuzitor al gândirii eminesciene. Într-adevăr, susține el, Eminescu simboliza arheul românesc, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătura superpusă". (...) Eminescu sesizase o situație cu totul aberantă în societatea românească: națiunea profundă era tratată ca o "minoritate", batjocorită de o oligarhie care nu-și cunoștea decât măruntele interese de grup". Concluzia e că avem în față "o foarte încurcată necorelare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui Eminescu, ca atitudine asumată conștient de gazetar, în raport cu liberalii timpului (p. 58), din "poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă"" (p. 64). Este un bun câștigat apărarea canonicității lui Eminescu, ce aduce în prim plan trei argumente. Exegeți mai noi, în loc să dea ei înșiși opera sau să invoce opere cu adevărat reprezentative, caută să obțină lauri lucrând la dislocarea tardivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]