106 matches
-
conotație peiorativă) (( urmează civilizația. Ambele forme cunosc at(t elemente pozitive, c(t ș( negative. O simbioză (ntre masa populației ș( conducătorii ei va conduce o națiune de la un stadiu la celălalt. Dacă acest lucru este (mpiedicat prin apariția păturii superpuse, atunci națiunea care cunoaște acest proces va trece de la barbarie la semibarbarie, ceea ce este mult mai rău chiar dec(t păstrarea stării de barbarie. C(nd acest lucru se (nt(mplă, un popor "are numai răul civilizaței ș( răul barbariei
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate în tratarea unghiurilor de vedere duce la instaurarea unei ficțiuni superpuse celei evenimențiale. Relatarea la persoana a III-a, dominantă, distantă, autoritar cunoscătoare, presupune totuși o "prezență": difuză material, însă absolută în sens verbal, voce demiurgică, deoarece creatoare de viață. Dacă se poate spune că narațiunea la persoana I este "imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate "cantitativ", aceste atitudini extreme vorbesc despre tiparul comun din care s-au născut. Orașul apare, în obsesia lui Mini, dublat de o proiecție metafizică, ca o colectivitate inefabilă, superpusă, o sumă a imponderabilelor "trupuri sufletești", comunicînd într-o osmoză doar ei inteligibilă: pe fundamentul realului, această entitate metafizică împrumută trupul de aer și negură al transparențelor absolute: "Cuprinse cu privirea orașul profilat în transparența negurii. Îl iubi. Se gîndi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În disputa receptării critice a operei eminesciene, o problemă majoră o reprezintă felul în care, pe de-o parte Eminescu a luat atitudine, ca publicist, în chestiunea răpirii Basarabiei și a Bucovinei, nu mai puțin în privința modernizării României, atacând clasele superpuse, ambele fronturi de atac fiind abordate din perspectiva apărătorului ființei naționale, iar pe de altă parte, cum a fost percepută și înțeleasă această atitudine de către comentatorii săi din varii momente ale derulării istoriei contemporane. Adrian Dinu Rachieru ia în discuție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
el "se exprimă liber, în totală independență de gândire, apărând nu interesele partidului ci ne spunea "ale tuturor românilor", fapt ce i-a și adus "carantina ideologică"", "impusă în ianuarie 1882". E de reținut faptul că "Eminescu denunță alogenia păturii superpuse, parazitând procesul organic. El dorea nu un stat cosmopolit [...], ci conservarea românității, făcând din aceasta chiar norma ei de dezvoltare". Ne-nțelegerea acestui fapt induce azi multora "transferuri ilicite" de idei și atitudini, în mintea atâtor "defăimători de azi, seduși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
teorii internaționaliste cată a se debarasa de tot ceea ce poate însemna tradiție națională, idee națională, ființă națională. "Cum inflexibilul gazetar care era Eminescu atrage atenția Adrian Dinu Rachieru denunțase cauzele răului din societatea noastră prin acel "consum necompensat" al păturii superpuse, conducând în limbajul actual la o "depotențare ontologică" și cum actualitatea ideilor poetului național se dovedește dramatică, putem descoperi principala cauză a războiului purtat de unii exegeți. Prin comportamentul postdecembrist, oligarhia politică (noua pătură superpusă) nu face decât să confirme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acel "consum necompensat" al păturii superpuse, conducând în limbajul actual la o "depotențare ontologică" și cum actualitatea ideilor poetului național se dovedește dramatică, putem descoperi principala cauză a războiului purtat de unii exegeți. Prin comportamentul postdecembrist, oligarhia politică (noua pătură superpusă) nu face decât să confirme teoria eminesciană. Teorie pe care, de fapt, își clădise și C. Rădulescu-Motru demonstrația furibundă împotriva politicianismului". E unghiul din care trebuie judecat și înțeles, în contextul timpului său, naționalismul gazetarului de la Timpul: "în epocă, xenofobia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
duc la concluzia pe care o punctează George Ene:"lipsa de continuitate în administrație", așa cum atrage atenția Eminescu, constituie nu numai o cauză importantă a disfuncțiilor mecanismului statului, dar și "un risc major de insecuritate socială"), evident, la chestiunea păturei superpuse, la parlament (camera automaților), la chestiunea agrară, a țărănimii, la învățământ, la armată, la ortodoxie și, cu acuitate, la cazul domnitorului Alexandru Ioan Cuza ("în viziuinea sa, Cuza rămâne un model de intransigență, de democrație autoritară, iar nu de absolutism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
clasele pozitive ale societății". Eugen Simion punctează câteva teme majore abordate de gazetarul Eminescu, cum ar fi aceea a formelor fără fond ("pune în ostilitatea lui față de formele fără fond un radicalism moral și intelectual împins până la misticism"), a clasei superpuse ("în atacurile sale apar accente naționaliste intolerante /despre greci și evrei în deosebi /.../ pe care trebuie să le judecăm în raport cu turbulențele politice și ideologice ale epocii"), a statului natural ("Ideile lui politice plac sau nu plac, sunt sau nu datate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
probabil să moară cu șapte ani mai devreme). Valoarea morală centrală în democrație este încrederea publică. Fără perceperea ei ca „banalitate” a comportamentului și relațiilor politice de către cetățeni, democrația este un ritual, iar politica o poveste ezoterică a unei „clase” superpuse, cu existență bidimensională (la televizor), exceptând anii electorali când bidimensionalii abstracți coboară în mulțime și devin tridimensionali concreți. Încrederea publică începe cu promisiuni electorale fezabile și sincere, continuă cu transparența deciziei și a bugetului public și cu ținerea promisiunilor, măcar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
jignită că pământurile românești aparțin românilor!"24 Din păcate, răul din afară va continua să se solidarizeze cu cel din interior. După Unirea de la 1859, metehnele boieriei degradate au supraviețuit în sânul partidelor politice, în ceea ce Eminescu va numi "pătură superpusă". O analiză a acestei degradări a instituției boieriei o făcuse Ion Heliade Rădulescu în Echilibrul între antiteze (1869). Eminescu o va adânci, observând că partidele politice din România nu reușesc să devină partide în sensul european al cuvântului, rămânând facțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Eminescu n-a fost un "fan" al regelui Carol I, el laudă acum prevederea acestuia de a crea "această oștire disciplinată și ecuipată, pe atâta pe cât l-au iertat starea noastră înapoiată în cultură și calamitățile economice", în pofida intereselor "păturii superpuse", cea care credea că n-avem trebuință de tunuri și de baionete. Eminescu răspunde și jubilației presei austro-ungare față de știrea că neutralitatea României este inexistentă, acuzându-ne, totodată, de "rusofilie" și cum că am fi "reprezentanți ai politicii slave". Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din "hegemonia" germano-austriacă, ceea ce a dus la rapida anihilare a conștiinței naționale în Basarabia. Iar, pentru aceasta, vinovați nu-i găsea pe basarabeni, în majoritate covârșitoare țărani care au conservat caracterul etnic românesc al provinciei, ci indiferența și corupția "păturii superpuse" din vechiul regat. Stere aducea probe că, după încercarea ultimă a lui Kogălniceanu și a lui Ion C. Brătianu de pleda cauza Basarabiei la tratativele de pace din 1878-1879, intelighenția românească a stat în nepăsare față de viața culturală, politică și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în parte ale poetului”, exprimând totodată, în chip exponențial și integral, epoca. Lucrarea, scrisă cu exces de participare, dar și cu înțelegerea lucrurilor în contextul lor istoric, luminează aspecte particulare importante, cum ar fi genealogia unor idei eminesciene (teoria „păturii superpuse”, de pildă, nu e invenția lui, ci se întâlnește la Simion Bărnuțiu, I. Heliade-Rădulescu, B.P. Hasdeu, iar cea a „formelor fără fond” e împărtășită și de Ion Brătianu), bazele filosofice ale pesimismului eminescian (și, corelativ, caracterul reducționist al schemei pesimism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
identifice interesele vitale. Există în viață popoarelor momentele unui bun oportunism, pe care, dacă-l ratezi, riști să ieși pentru multă vreme din istorie. Săraci lipiți pământului, continuăm să mimam o prosperitate și o demnitate vecine cu paranoia. O clasă superpusa, subțire că o lamă de brici, formată nu se știe când și posedând averi imense dobândite nu se știe cum excelează la un singur capitol: ubicuitatea. O vezi pe coperta revistelor și a ziarelor, o auzi la radio și o
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
impas opțional. Acest Ianus bifrons al politicii facilitează comparația dintre epoci, cea mai recentă fiind dintre perioada activității la Timpul a lui Eminescu și aceea numită de tranziție, de după izgonirea cuplului Ceaușescu și până în zilele noastre. Acum, când detestatei clase "superpuse" din care s-a și născut burghezia ce avea să făurească România Mare și apoi, timp de două decenii, să patroneze o splendidă înflorire cultural-științifică - spre a fi decimată de agenții moscoviți - i se opune burghezia de sorginte securistică, vârtos
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
a acesteia am face, xenofobie devenită, de la al doilea război încoace, inacceptabilă ca atitudine, dară-mi-te ca piesă componentă a legitimării unei doctrine politice. Categoric inactuală este ideologia eminesciană și prin articulațiile ei principale, cum ar fi teoria "păturii superpuse", element-cheie al coerenței gîndirii politice a jurnalistului. Însuși "evoluționismul" la care Eminescu aderă în chip radical - Lovinescu are desigur dreptate catalogîndu-i poziția drept "critică extremă" - este inactual într-o vreme în care, fie că vrea fie că nu, România trece
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
recentă carte a d-lui M.S. Rădulescu despre elita liberală, demonstrează că n-avea, în arborele său genealogic, nimic grecesc. Și nici nu cred în precizarea d-lui N. Georgescu că Eminescu a înlocuit, în iulie 1882, în teoria păturii superpuse criteriul străinismului cu cel al demagogiei. Tîrzie, oricum, modificare a unei teorii deplin elaborată. Negreșit, dl. N. Georgescu dovedește, în amîndouă cărțile sale, multă știință de carte despre viața lui Eminescu și a epocii. În loc să elaboreze o biografie a lui
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
dezgropăm pe aceasta și neam atins scopul. Lăsați boierii să plutească mai departe în barca literară pe oceanul cosmopolitismului!” Și în celălalt foileton, autorul care semnează Mitică atacă aceeași problemă a diferențelor și barierelor create artificial de „boieri” și „clasa superpusă”, cum ar fi spus Eminescu, în calea unei mai bune conlucrări între românii din cele două provincii românești, cei de dincolo punând în fața românilor transilvăneni prea multe bariere administrative și legislative, inclusiv un termen prea lung pentru primirea cetățeniei. Apoi
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
muritori de foame, aceiași 4 milioane de membri P.C.R., nu toți, firește, că nu toți au acces la situații privilegiate, dar aceiași 4 milioane, din rândul lor s-au recrutat, noua aristocrație financiară-economică socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc și batjocoresc acest popor. 1. Vă prezint, spre exemplificare, replica domnului Turianu, membru Încă În Colegiul CNSAS, funcție asimilată celei de Secretar de Stat: „Întrebat dacă s-a dat și un verdict În acea ședință, a urmat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
muritori de foame, aceiași 4 milioane de membri P.C.R., nu toți, firește, că nu toți au acces la situații privilegiate, dar aceiași 4 milioane, din rândul lor s-au recrutat, noua aristocrație financiară-economică socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc și batjocoresc acest popor. 1. Vă prezint, spre exemplificare, replica domnului Turianu, membru Încă În Colegiul CNSAS, funcție asimilată celei de Secretar de Stat: „Întrebat dacă s-a dat și un verdict În acea ședință, a urmat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
dispensa de ele printr-o dezvoltare economică la rându-i autosuficientă? Răspunsul este că America este obligată să se transforme într-un „centru imperial”, să își modifice configurarea socială internă trecând de la democrație la oligarhie. Orice imperiu are o pătură superpusă, parazitară, ce concentrează de la „centru” până în „provincii” puterea controlând statul. Va putea, oare, America să se impună astfel lumii? Și cum își va justifica ea dominația într-o lume a democrației liberale? Emmanuel Todd crede că nu. SUA nu au
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
n-a ajuns - decât cu rare escepții - de-a da espresie ființei sale proprii. În viața publică, în școli, în literatură chiar s-a superpus o promiscuitate etnică, din părinți ce nu vorbeau în casa lor românește, și această pătură superpusă e cuprinsă de-un fel de daltonism intelectual față cu calitățile unuia din cele mai inteligente și din cele mai drepte popoare, poporul românesc. Întâmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începînd
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
serbări ca aceea de 10 mai, să se facă Vifleim cu țăranii, s' aduc în adevăr din toate unghiurile țării o sumă de oameni cari să dea reprezentații teatrale în ochii aristocratizatului Giani, căci de comedie și de hazul păturii superpuse sunt buni oamenii. Dar când vin cu cereri de ale lor proprii, cu cereri substanțiale și de bună - voie la București, atunci violoncelele și abecedarele aristocratizate se fac la față vinete ca măslinele și... faptul nu mai e românesc și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amploiați etc. nu mjilocesc decât schimbul de posesiune a lucrurilor, fără a spori masa lor, fără a le da o valoare superioară prin schimbarea formei. Mulțimea nenumărată de ovrei nu are altă ocupație decât aceea ce face toată clasa imediat superpusă țăranului, a transmite de la o mână la alta posesiunea lucrurilor, dar a opri pe această cale cea mai mare parte drept recompensă a acestui serviciu de mijlocitor. Deci există două națiuni deosebite în această țară, una stoarsă și sărăcită de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]